5,010 matches
-
soarta altora și uneori, chiar față de a lui proprie, o forță omenească în serviciul colectivității românești. Latura politică în lupta legionară a fost o preocupare cu totul secundară față de primatul educației de transformare a omului. Acum, când poporul român se zbate în lipsuri materiale și morale, lăsate de răsboiu, și în sbuciumul de a-și croi un drum de refacere economică și de redresare sufletească, atenția noastră trebuie îndreptată îndeosebi asupra problemei a doua: redresarea sufletească a poporului român. Cât privește
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
umed, fără lumină și fără aerisire. Bâzâiau încontinuu niște muște mari, negre în jurul unei ținete din lemn, fără capac, cu fecale umane, în care cădeau din când în când șobolani; îi auzeam, nu-i vedeam, în întunericul de nepătruns, se zbăteau în ținetă și apoi ieșeau în cameră, plimbându-se și scuturându-se de mizerie și răspândind un miros îngrozitor de fecale. În spatele unei uși de scândură era o saltea de paie și o pătură cazonă pe care puteam să dorm. Mâncarea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
clocote de sânge Din rânjetul satanicei furtuni. Pe cine-ați răstignit din nou, nebuni? Ce cântec sfânt în scrâșnet greu se frânge... O!... Dans în ritm macabru Apocaliptic ropot De prohodiri ciudate Cer negru Negru de clocot Ce-ntunecat se zbate Și Bate... Bate... Bate... Morți vii Stafii și câte-un înger mat Ce-a înghețat Plecat în veșnicii. Morți vii Stafii în urlete surpate de nebuni. O, Doamne, unde ești?! De ce n-aprinzi minuni Minuni cerești? O, Doamne unde ești
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
data împrietenirii celor doi. Anul 1877 îl lovește pe C. cu boală și război. Prima în mod direct, al doilea în mod indirect. În primăvară, are prima dovadă limpede că suferă de „pedepsie” (epilepsie). În anul Războiului de Independență se zbate, folosindu-și relațiile (ar fi ajuns până la I.C. Brătianu), pentru a obține demobilizarea fiului său Constantin, care, cuprins de un avânt adolescentin (nu împlinise șaptesprezece ani), se înrolase voluntar. În anii ’80 cere tot mai des concedii medicale din ce în ce mai lungi
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
și renunțare la iluzii, ca rod al brutalei întâlniri cu realitatea grosieră, promiscuă a școlii și internatului. Eroul din Trubadurul are o existență tragică, halucinantă. Cu sensibilitatea lui maladivă, el este incapabil să dea un sens lumii în care se zbate și se întoarce în delir spre amintiri, cufundându-se într-o trăire voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide, eroul din Liniște apare tulburat nu numai de drama lui sentimentală, ci și de conștiința fatalității, de neputința în fața firii. Alte
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
început să lumineze obiectele, ceaslovurile, filosofiile, pandectele, / aduse aici când n-au mai fost de folos / oamenilor de afaceri de jos. / Mi s-a ridicat părul măciucă, / din toată mintea a mai rămas o nucă / și-o simt cum se zbate / să uite de toate” (O întâlnire în pod). Ion Barbu, autorul Jocului secund, „mai pur”, este și mai ușor de recunoscut, cu inconfundabila sa amprentă (versuri esențializate la maximum, cu o tăietură topică neobișnuită), în poemele lui D. Se întâlnesc
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
căpitan țintind lunetă. // Ci eu aici elipse noi încerc / Tot mai rotit, mai iute, mai în cerc / Și simt un miez de suflet cum regretă” (Pe malul Styxului, II); „În ochi adânci incendii calme joc, / Desculț, ațâț pământul să se zbată, / Șopârle scumpe dorm ca-ntr-un ghioc / Alături de opinca-mi despicată. // Opritu-m-am din drum, aci, la mal, / Cu ce-am agonisit: căruță, cal; De piatră-s turmele răsfrânte-n spate // Și scormon bucuros după caval / în sarică, nevindecat Tantal: Un
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
totuși, prin care mă pot deplasa, Întins, să nu strănut, dar pline de adieri primăvăratice, texte numai bune de citit pe o bancă, În mai, la fel de calde ca atmosfera de sezon, texte pe care, citindu-le, Încep să mi se zbată vasele sanguine, texte cu efect de seră, texte de Îngurgitat În vremuri de gripă. Texte etc. Abordarea mea, Însă, se vrea ceva mai circumstanțializată. Ea se concentrează pe un segment de literatură franceză contemporană Încadrabilă cu resturi Într-o ideologie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să-ți „găsești” personalitatea? și, În vreme ce personalitatea te bîntuie, tu unde te afli?" (...) PERSONALIZAȚI-VĂ APARTAMENTUL CHIAR DUMNEAVOASTRĂ! Această formulă „supergîndită” (a se personaliza pe sine... În persoană, etc!) pune cireașa pe tort. Ceea ce spune toată această retorică care se zbate În imposibilitatea de-a o spune, este faptul că nu există nici o persoană." Jean Baudrillard, Societatea de consum, editura comuncare.ro, p. 103 Alain Ehrenberg, La Fatigue d'être soi. Dépression et société, Odile Jacob, 1998, p. 136. Vezi Lucien
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mele/ că sunt încă tânăr și am în sânge / atâta timp cât infirmitatea mea/ nu mă va izola în locul bine știut / la marginea orașului/ revolta umilința și poezia/ că vreau să fiu uneori/ dar până la capăt/ deținutul eliberat din penitenciar/ că mă zbat între boală și sinucidere/ datorie metafizică și vinovăție/ că pentru mine a fi bărbat/ înseamnă a fi un tigru viril/ într-o cușcă ce nu se vede/ decât din interior/ să-ți spun ție că dacă aș simți/ o cât
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
coșciugele din gări?” Poezia, în aceste condiții, nu se mai poate înscrie decât într-o estetică a spaimei și grotescului, în care bucuria contemplației artistice lasă locul zbaterii timpanelor în marșuri epuizante, brutalității și măcelului: „În marș, / timpanele noastre se zbăteau înăuntru - / voi ați stat cu muierile acasă, voi n-ați văzut măcelul / tulbure, superb, răscolitor, / voi n-ați văzut măcelul / cu șanțuri, cu degradări, cu biruințe / cum a călcat peste bucurii, peste granițe, peste ape / brutal, crâncen. [...] Armate anonime s-
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
sunt antologate volumele anterioare și este inclus, sub titlul Poeme noi, ciclul Metafore. Prin intermediul „metaforelor”, poetul pune și acum întrebări existențiale. Contemplând fântânile, meditează la implacabila condiție umană: nimeni nu izbutește să fugă din el însuși (Metafora fântânilor); omul se zbate între două hotare - cel de început, cuvântul, și „acel ce va fi iarăși, la sfârșit” (Metafora cuvintelor). Versurile din Pasărea de cenușă (1972) valorifică superior ermetismul expresiei poetice, concentrându-se asupra „renașterii” ca șansă unică a vieții. Aici este tradus
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
spre nefalsificare și combinație liberă a componentelor lumii. Contopirea contrariilor într-un act erotic (niciodată împlinit, veșnic neepuizat) este prefigurată simbolic în Dialogul vântului cu marea: „Sunt călătorul ciudat,/ fără chip, pe câmpiile zării./ În părul meu păsări solemne se zbat./ Sunt marele dușman al nemișcării!// -Mă tulbur... Mușchi de apă-ncordez./ De dragoste, cânt!/ Fluidă, înaltă din albie ies/ să fiu vânt, să fiu vânt”. Dialogul Cântării Cântărilor este transpus în sfera elementelor naturale. Cu timpul, viziunea pasională devine tot
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
modernă. Examinând lirismul eminescian, cu imaginile, simbolurile și miturile lui arhetipale, criticul a reușit să reconstituie și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul, bulgărele și steaua, Satan și Demiurg, efemerul și eternul, relativul și absolutul. Alte două cărți de incontestabil merit, Căderea în sus a Luceafărului (1993) și Spre un nou Eminescu. Dialoguri
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
nu este ucisă simplu, ci este supusă mai întâi unei torturi pe măsura faptei: un călău îi smulge râtul și un picior, echivalentul părților vătămate ale nevinovatului plod. După aceasta, scroafa este atârnată într-un cârlig și lăsată să se zbată acolo, în fața oamenilor și mai ales a porcilor, probabil mai puțin impresionați de spectacol decât primii, până ce moare în urma rănilor. Apoi trupul ei este sfârtecat și ars. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, vicontele care a regizat întreaga tărășenie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
carea, măcar că și ea, nu mai puțin decât alalte, de vărsatul singe nevinovat ca de o privală prea frumoasă să veseliia și de toată carnea proaspătă nu să oțărâia, nici să scărăndăviia, însă de multe ori când sfaturile gréle să zbătea și lucrurile mari să dirmoia, decât alalte precum mai adese și mai de-aproape adevărul a atinge să videa și totdeauna spre cele mai line și odihnite lucruri învăța și îndemna (că la tot sfatul, când în vreo parte a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din urmă, deși mai complexă și cronofagă, reunește cele mai multe sufragii. Din păcate, în România este dificil de generalizat, datorită politicii medicale găunoase, care tratează prezența psihologului în echipa medicală ca un lux extravagant, incompatibil cu penuria financiară în care se zbat spitalele românești, de prea mulți ani. Având în vedere trena sumbră care acompaniază încă diagnosticul de cancer sau HIV/ SIDA, prezența psihologului în proximitatea unor pacienți afectați de aceste maladii este indispensabilă, datorită aportului său decisiv și inalienabil în procesarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
persoană iubită care a suferit un accident, handicap), ei au manifestat mecanisme de adaptare (coping) mature, făcând față situației în mod constructiv. Bărbații de succes au avut un bun atașament în copilărie față de mamă, cu internalizarea valorilor familiei. S-au zbătut pentru identitatea lor, pentru a se desprinde de controlul matern, iar la final și-au internalizat valorile mamei și ale familiei de origine. Bărbații de succes au avut mame care au crezut în ei și i au împins mereu să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pentru că așa spun țiganii la iepuri - a luat un bulgăre de pământ și a aruncat în Balogh și l-a nimerit în ochi, de a căzut ăla jos și a făcut o criză de epilepsie. Scotea spume pe gură, se zbătea. Domnule, am vrut să-l omor pe Șoșoi. Aveam seceră și m-am dus la el, l-am luat de reverul tunicii și l-am ridicat. Eu nu înjur, dar atunci nu m-am mai putut abține: "Tu-ți dumnezeii
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pentru că nu te puteai apropia, că se rupea gheața. Erau minus 20 de grade Celsius iar noi lucram în cămașă și cu capul descoperit. C. I.: Cum au ieșit? S. Ț.: Nu i-am scos noi pe caralii, s-au zbătut, și gheața s-a mai și rupt atunci când încercau să se ridice, că nu era așa groasă. S-a dat alarma cu trasoare și au venit ajutoare, că nu erau telefoane mobile la vremea aia. A rămas numai cordonul de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
simulez că sunt în baie. Am ieșit din toaletă, apoi pe ușă și dus am fost din sediul poliției și am luat-o din nou la deal. Am ajuns la o casă unde un câine feroce, care lătra și se zbătea, era legat cu lanțul pe o sârmă întinsă. Am prins momentul când javra asta mare s-a mutat dintr-un capăt al sârmei în celălalt. Domnule, norocul meu! La capătul de unde fugise câinele era o scară care urca la podul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
parte mulți boieri, mai ales cei din treapta a doua și a treia, în întreaga Moldovă. Lor li s-au alăturat și țăranii. Referindu-se la anul revoluționar 1848, Vasile Alecsandri scrie: „În urma izbucnirii revoluțiilor din Europa, când țara se zbătea în agonie, soarele Libertății a început să strălucească și în țările noastre. La acea lumină mântuitoare, toate clasele societății s-au trezit ca dintr-un somn adânc. Oamenii care sunt în stare de a-și scăpa patria de sub asuprire, au
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nuanță imperceptibilă de strălucire în ochii noștri, până la zbuciumul și trăirea intensă provocate de groază care ne ține cu gura întredeschisă, cu fruntea palidă, cu chipul încremenit, cu privirea pierdută, cu părul vâlvoi, cu toate membrele care tremură și se zbat este poate o creștere progresivă a unei singure acțiuni în aceleași organe, creștere care are o infinitate de termeni dintre care nu prezentăm decât câțiva prin expresiile vocii; acești termeni sunt în cazul de față: surpriza, admirația, mirarea, alarma, spaima
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
corpului "unei femei tăiat în bucăți; membrele ei tăiate și care freamătă încă", jocurile erotice ale iubitoarei lui soții cu o turturea pe care o sărută și o mângâie ("Apoi băgând-o în sân, tresare de plăcere simțind cum se zbate și se mișcă")332, scena violului care pare să meargă până la necrofilie, scene erotice reiterate în continuarea textului, toate par să ateste simțul ascuțit al dimensiunii erotice a ospitalității pentru Rousseau. Bineînțeles, ar fi multe de spus despre limbajul trupului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
camerei. Desigur s-a putut evidenția de multe ori masochismul în aceste legături de stăpân/sclav care caracterizează relațiile. La sfârșitul Procesului, când cei doi domni îl țin pe K. de braț: "Îi veni în minte imaginea muștelor care se zbat să se dezlipească de pe hârtia de muște încât sunt gata să-și smulgă labele". Zadarnic exercițiu de automutilare care nu permite nici o eliberare a încleioșatului. Poziția de oaspete face parte din aceste constelații familiare în care exiguitatea, intimitatea pervertită ar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]