5,116 matches
-
uneori prin sat și văd casa părăginită, cu pereți crăpați, gata de prăbușire, cu gardurile căzute și cu bufnițe care ies noaptea să vâneze și să-și exercite sinistrul lor cântec, mă cuprinde tristețea și mă întreb de ce s-a zbătut acel om și n-a beneficiat de odihna nopții ca un gospodar, așa cum se considera? Fac apel la Biblie, care spune: „Nu adunați comori pe pământ unde moliile le strică și hoții le fură”. A rămas un nume cu pecetea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
situația. După o consfătuire cu părinții, propun ca să-l ducem la locul lui de obârșie, la familia lui ca să vadă ce noroc formidabil pe el fiind adoptat de oameni așa de buni și sufletiști în comparație cu sărăcia grozavă în care se zbătea familia lui naturală. Auzind despre hotărârea luată de noi, înfiatul refuză categoric, dar și noi stăruim și într-o zi de dimineață hotărâm plecarea spre locul lui natal. În cele din urmă, l-am determinat să meargă să-și vadă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
1) Prima mare minune a fost aceea că, sfânta mea ocrotitoare MAMA mi-a dat pentru a doua oară viață, fiindcă de foarte mic am avut serioase probleme de sănătate și ea a tremurat pentru firava mea viață, s-a zbătut cât a putut și s a rugat Cerului cu credință fierbinte pentru viața mea și Cerul a ascultat-o. Am revenit miraculos la starea normală de sănătate, fapt datorat numai și numai minunatei mele mame! 2) Următoarea minune a fost
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am fost nevoit să trăiesc, cu toate traumele pe care le-am avut. Cu cele bune petrecute, dar și cu unele neplăceri ce am avut, viața în sine a meritat să fie trăită, fapt pentru care a meritat să mă zbat și să ajung la o vârstă nesperată. Cu toată dragostea și stima ce am pentru viitorii mei cititori, mulțumesc pentru înțelegere și încredere. Autorul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în pahar. Gâlgâitul J&B-ului îi gâdilă plăcut auzul, iar clipocitul îi aduse o oarecare calmare a tensiunii pe care o resimțea în ambele urechi. Părea că toată cutia craniană devenea din ce în ce mai mică, se miniaturiza gradual în vreme ce creierul se zbătea disperat pentru a încerca să evadeze, alegând o eventuală scurgere dureroasă prin două urechi roșii. 7 Ați văzut vreodată un iepure cu urechi roșii și scurte, doamnelor și domnilor? Nu ați văzut, bineînțeles, dar nu vă impacientați, e timp pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe frunte și simți cum dogorea. Alături de ei, în picioare, lângă marginea patului, Magicianul făcu o reverență până la pământ, apoi merse liniștit în debara și se așeză pe geamantanul cu bani. Își trase jobenul pe ochi și surâse. Bărbatul se zbătu în somn, iar pieptul i se umplu de sudoare... În camera alăturată, laptopul avu o scurtă tresărire, iar pe ecranul negru apăru sigla windows. După câteva secunde, desktopul oferi imaginea unui lac de munte în care se reflectau nori albi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe Alex. - Asta era acum!? Nu e de-ajuns că i-am dat o fată ce a uitat de mamă, de tată!? - Dar e un soț ideal! Ține la familia lui, mă iubește, de copil nici nu mai spun. Se zbate să ne facă o viață plină, de aceea vrea și o casă. Ce să-mi mai doresc? - Te-a îmbrobodit de tot! Și așa tu ai fost mereu o îmbrobodită, acum ți-a acoperit și mintea. Dacă te simți bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
știam amândouă, chestia asta era total și cu desăvârșire lipsită de importanță. Avea să fie la serviciu luni, fie că se simțea bine, fie că nu. A cuprins‑o un nou acces de tuse și am auzit cum i se zbate flegma În plămâni. — Ăă, păi, da. Doamne sfinte, nu‑mi vine să cred că mi se Întâmplă așa ceva! — Ce? Ce ți se‑ntâmplă? — Nu pot să mă duc cu Miranda În Europa. Am mononucleoză. — Ce? — M‑ai auzit foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Christian! am șuierat eu Încet și m‑am Întrebat cât de repede ar reuși Miranda să mă concedieze dacă m‑ar prinde giugiulindu‑mă cu un tip oarecare la una din petrecerile ei. Ce naiba faci? Dă‑mi drumul! M‑am zbătut să mă Îndepărtez, dar el a continuat să Îmi zâmbească În felul acela adorabil al lui. — Andy, dat fiind că te prinzi cam greu, Îți spun eu: asta e casa mea. Părinții mei sunt gazdele petrecerii, iar eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sfârșit, am o senzație bruscă de ușurare și o bucurie imensă mă inundă. Uneori, În vis, ieșind din apă, mă Înconjoară din toate părțile armate de șerpi Încolătăciți, Încârligați În snopi solzoși; aceștia șuieră amenințător, Încercând să mă muște, se zbat Împletindu-și trupurile În grămezi răsucite, se rostogolesc cu limbile Învinețite atârnând În afară. Alerg, alerg Îngrozit și numai zborul mă salvează În ultimul moment de primejdia iminentă; Întotdeauna, ridicarea de la pământ este grea, căci trebuie să fac efortul supraomenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de tandrețe, unde este mai fragil, Îl mângâie cu pasiune latentă; o mai văd cum mă urmărește, răpită, turmentată de vârtejul clipei, buzele umezite, ochii ușor aburiți, nasul dilatându-se senzual, gura Întredeschisă, ochii, fața albă, palidă; pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei să faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea degetelor mele a rămas colier negru pe gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei, Bebe. „Nimic!“ „Păi de ce plângi ca o toantă?“ „N-am nimic, ce, de nimic nu poate să plângă omu’? Ia mai lăsați-mă dracu’...“ (luni) La seminarul de literatură de azi n-am scos un cuvânt. Asistenta E. Z. se zbate să-i iasă totul bine ca și alte dăți. Nu-i iese. E nervoasă. Mă caută cu privirile. Mă Îndeamnă să iau cuvântul. O evit. Tac precum Hamlet. Nu particip deloc la discuții. Nici D., nici G. nu vorbesc: probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aducă o daună, ca să Înceapă o story); iată răul se rostogolește spre tine, În curând te va ajunge; e un lup vărsând bale de fiară, se repede, se apropie; tu strigi, te frămânți, ajutor, ajutooor, nimeni nu te aude; te zbați, alergi, dar nu avansezi, ceva te ține, te Împiedică să; nu, nu există scăpare; cazi, Închizi ochii, te scufunzi În panică; aștepți să vezi ce se Întâmplă, ai timp să observi cum Întârzierea de reacție se transformă În curiozitate bolnăvicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi-a zâmbit În fericirea momentului. Îți mulțumesc, Radu, pentru raza de speranță pe care ai adus-o În sufletul meu Întunecat de atâtea lovituri și cred că te voi răsplăti printr-o mare iubire. Dar Dinu? Nu știu. Mă zbat Între Radu și Dinu. Sunt curioasă să văd care din ei Îmi va cuceri sufetul În Întregime. La Dinu pot găsi o iubire de durată, așa cum doresc eu, iar la Radu În primul rând e foarte greu drumul, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe cineva slab, mic și supus. Ori acesta era Dinu, pe care Îl aduceam, dacă doream, În această stare. Dar nu vreau. Nu merită. Și nu merită nici un băiat ca eu să lupt pentru el. Ei sunt nevoiți să se zbată pentru mine. De-acum Încolo, voi iubi poate pentru totdeauna un idol, așa cum Îl doresc eu. Pe Pământ nu merită să iubești oameni. Urmăresc cu atâta perseverență contactul fizic, Încât mi-e scârbă de toți, de toate, și numai lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pot pătrunde În sufletul tău, tu ești o fire lăsătoare, rareori ai voință, dar mă stăpânești cu o putere Îngrozitor de mare, văd că, iubindu-te pe tine cu atâta patimă, renunț la idealul meu, școala, dar trec peste mine, mă zbat, mă frământ și nu pot Învăța decât după ce pleci tu, după ce totul mi se limpezește În cap, iar somnul se așterne ostenit peste ochii ce Încearcă zadarnic să citească. Oare viața mea se compune numai din tine, oare lumea, universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin minunate visuri. Înșală-mă, Petre, minte-mă, dacă vrei, lovește-mă, vei obține un singur rezultat: iubire, cred că nimeni nu te iubește ca mine. 6 octombrie 1961 (vineri) Am Învățat toată ziua. Simt În mine că ceva se zbate și vrea să răzbească undeva, nu poate, dar se frământă mai departe, mă doboară uneori. Acest lucru pe care nu Îl pricep În mine ar vrea parcă să izbucnească În orice moment, dar nu știu ce poartă a sufletului meu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu mi-ai schimbat nici un pic iubirea, rămâi lângă mine așa cum ești, așa cum sunt, așa cum vom fi amândoi oameni pe pământ, fără iluzii deșarte, fără visuri bolnave. Eu cred că niciodată nu-mi vei da dragostea ta, dar mă voi zbate ca până acum să o obțin. Nefericită e dragostea neînțeleasă, neîmpărtășită! Oare cât va mai fi așa? 10 octombrie 1961 (marți) Haos... infern... N-a venit Petre, eu am fost la o ședință U.T.M., dar mai bine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
17 ani, de când sunt, lupt mereu, ca o mașină forestieră care taie un trunchi ce pare a nu mai cădea. În jurul meu - dușmani. În mine - totdeauna trebuie să zdrobesc ceva, ca să nu fiu eu zdrobită apoi. Și totuși, cu toate că mă zbat ca peștele pe uscat, ce mult Îmi place să trăiesc! Uneori, e adevărat, mă cuprinde o tristețe de moarte, mai mult o milă pentru tot ce am sacrificat zadarnic, În special timpul. Însă niciodată această milă nu se Îndreaptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am văzut apropiindu-se, mi-am pierdut controlul, n-am mai știut ce fac. I-am simțit buzele pe obrazul meu, i-am simțit mâna după gâtul meu. Buzele lui le căutau pe ale mele. Mi-era frică, m-am zbătut și nu i le-am dat. Apoi, l-am sărutat eu pe el, pe obraz, fericirea mea era imensă, simțeam lângă mine pe acel pe care timp de un an Îl adorasem În tăcere și acest idol mă strângea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-a amețit toate simțurile, simțeam parcă În brațele care atârnau neputincioase acel trup robust și Îngrozitor de drag. Mă vedeam În orice clipă zbătându-mă să scap de căutarea nebună a buzelor lui, mă simțeam zbătându-mă În brațele lui Petre cu disperare, cu dragoste. Și apoi, când eu l-am sărutat, simțeam acea rupere din mine când m-am aplecat peste chipul drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-a amețit toate simțurile, simțeam parcă În brațele care atârnau neputincioase acel trup robust și Îngrozitor de drag. Mă vedeam În orice clipă zbătându-mă să scap de căutarea nebună a buzelor lui, mă simțeam zbătându-mă În brațele lui Petre cu disperare, cu dragoste. Și apoi, când eu l-am sărutat, simțeam acea rupere din mine când m-am aplecat peste chipul drag și când am atins buzele mele de obrazul atât de drag. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și n-ai venit... N-ai venit... Petre, dragul meu Petre, Îmbrățișarea ta Îmi va rămâne pentru toată viața cea mai minunată clipă de fericire, Petre, de ce nu mă auzi? Oare m-ai părăsit? Dureroase cuvinte, le simt cum se zbat În mine și cum speranța le alungă cu furie. Oare m-ai părăsit? Oare ai plecat? Petre, ai plecat pentru totdeauna? Mi-ai lăsat În suflet o flacără care mă arde, În fiecare moment o simt cum Îmi străpunge sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care m-am scăldat după-amiază, În loc să Învăț. În mine clocotește ceva crud, ceva strivit prea mult, o mirare, o uimire, o revoltă, nici eu nu știu. Am primit vestea destul de calmă, dar i-am simțit din plin efectul. Nu mă zbat, nu disper, e de prisos. Nu credeam că o să se Întâmple, dar iată că s-a Întâmplat! Încă o dovadă că nu trebuie să-mi leg viața de oameni, ei mă distrug. Acum nu pot spune decât atât: Petre mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să sfărâm cele mai dragi idealuri. Dar aș vrea să mă agăț de ceva, să nu fiu un val rătăcitor și mereu În primejdie de a se sfărâma de vreo stâncă, aș vrea ca atunci când sufletul se chinuiește și se zbate de dorul unui ideal ce trei ani mi-a fost lege și acuma e o rană, aș vrea ca În aceste momente să existe ceva În care să mă strâng, să mă Închid și să uit. Dragostea? Dureros subiect, zdrobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]