48,657 matches
-
(în rusă "Куликовская битва, Мамаево побоище, Донское побоище, битва на Куликовом поле") a fost purtată între armatele Hoardei de Aur sub comanda lui Mamai și diferite principate ruse unite sub comanda Cneazului Moscovei Dmitri Donskoi. Bătălia a avut loc la 8 septembrie 1380 pe Câmpia Kulikovo, în apropiere de Don (astăzi regiunea Tula) și a fost câștigată de ruși. Deși victoria nu
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
(în rusă "Куликовская битва, Мамаево побоище, Донское побоище, битва на Куликовом поле") a fost purtată între armatele Hoardei de Aur sub comanda lui Mamai și diferite principate ruse unite sub comanda Cneazului Moscovei Dmitri Donskoi. Bătălia a avut loc la 8 septembrie 1380 pe Câmpia Kulikovo, în apropiere de Don (astăzi regiunea Tula) și a fost câștigată de ruși. Deși victoria nu a pus capăt dominației mongole asupra principatelor ruse, este
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
controlul formal al Principatului. În schimb, în 1371 Mamai a oferit acest titlu Prințului Tverului, ceea ce Dmitri nu a acceptat. Conflicul a izbucnit în 1377 când un prieten al lui Mamai a învins armatele unite ale Suzdalului și Moscovei sub comanda lui Dmitri în Bătălia de pe Râul Piana. Victorioșii au început apoi să jefuiască Nijni Novgorod și Riazan. După victorie Mamai a încercat să își reafirme controlul asupra statelor tributare Hoardei de Aur. În 1378 a trimis forțe comandate de Murza
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
fost pe lista morților după bătălie). Prințul Dmitri a aflat de apropierea armatelor Lituaniei și Riazanului. Pe 7 septembrie 1380 forțele prințului Dmitri au traversat Donul pentru a ataca înainte ca inamicul să își unească forțele. Armatele ruse combinate sub comanda Marelui Prinț de Vladimir Dmitri Ivanovici de Moscova (numit mai târziu "Dmitri al Donului" sau "Donskoi" în rusă) au avut de înfruntat o armată tătară mult mai numeroasă sub comanda lui Mamai, hanul Hoardei de Aur. Aliații lui Mamai, Marele
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
ca inamicul să își unească forțele. Armatele ruse combinate sub comanda Marelui Prinț de Vladimir Dmitri Ivanovici de Moscova (numit mai târziu "Dmitri al Donului" sau "Donskoi" în rusă) au avut de înfruntat o armată tătară mult mai numeroasă sub comanda lui Mamai, hanul Hoardei de Aur. Aliații lui Mamai, Marele Prinț Oleg al II-lea al Riazanului și Marele Prinț Iogalia al Lituaniei, au ajuns târziu la bătălie. Conform unei teorii lansate de istoricul rus Dmitri Balașov, Oleg nu dorea
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
pe lună, (cifra reală era de peste 490 de aparate lunar) și că acest nivel de producție avea să scadă, ceea ce însemna că RAF nu era capabilă să susțină o luptă lungă de uzură. Tot el a afirmat că sistemul de comandă britanic este rigid și inflexibil, avioanele de vânătoare fiind legate de bazele lor. Schmid nu a menționat capacitatea ridicată a serviciilor de reparații și întreținere a RAF, care erau capabile să repună în funcțiune avioanele avariate în lupte. O eroare
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
distruse de "Luftwaffe" nu au dus la nicio scădere a capacității de luptă a Fighter Command. Următoarele obiective au fost alese pentru atacul de pe 13 august 1940. Cel mai important element al defensivei britanice a fost infrastructura complexă de detecție, comandă și control care asigura conducerea luptelor aeriene. Aceasta era „"Sistemul Dowding"”, care purta numele inițiatorului său, mareșalul aerului Sir H.C.T. "Stuffy" Dowding, comandantul RAF Fighter Command. Dowding a modernizat sistemul creat încă în 1917 de generalul-maior E B Ashmore. Principalele
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
ZG 26 deasupra Canalului Mâneci. ZG 26 primise în schimb ordinul de anulare a misiunii, cu excepția II./ KG 2 și III./ KG 2. Aceste subunități au fost gata de zbor la 05:10 și s-au ridicat în aer sub comanda lui "Geschwaderkommodore" Johannes Fink. O parte a formațiunilor ZG 26, care au decolat sub conducerea "Oberstleutnant" Joachim Huth, a încercat să transmită bombardierelor ordinul de anulare a raidului. Pentru că nu a reușit să ia contactul radio cu echipajele bombardierelor, Huth
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
zburând în fața lor și executând manevre acrobatice. Fink a ignorat aceste semnale și a continuat să zboare spre ținte. KG 2 a zburat de-a lungul litoralului spre obiectivul său, aeroportul Eastchurch de pe Insula Sheppey. Albert Kesselring ordonase bombardierelor de sub comanda lui să abandoneze misiunile dacă avioanele de escortă nu venea la întâlnire, dar Fink nu a vrut să fie acuzat de eșecul misiuni și a continuat să zboare spre obiectiv, chiar dacă avioanele de vânătoare Bf 110 făcuseră calea întoarsă. Drumul
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
altor comandamente RAF (paza de coastă, aviația flotei etc) au subminat eforturile pentru distrugerea capacității de luptă a RAF Fighter Command. "Luftwaffe" a subestimat capacitatea de detecție a sitemelor radar britanice și nu au reușit să înțeleagă sistemul operațional de comandă și control al zborurilor. OKL a considerat că informațiile furnizate de stațiile radar îi vor determina pe britanici să trimită avioanele de vânătoare să se implice în lupte aeriene de mare amploare, în timpul cărora ar fi fost decimate de "Luftwaffe
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
12 mai, elemente ale Grupului de Armată B se apropiau de orașele Rotterdam și Amsterdam, în vreme ce în Belgia centrală erau în apropierea pozițiilor defenisive aliate de pe râul Dyle, la est de Brussels. Răspunzând invaziei, Grupul de Armată I aliat de sub comanda lui Gaston Billotte, având în componență Armatele I, a VII-a, a IX-a franceze și BEF, au înaintat spre râul Dyle, în conformitate cu planul omonim - o ofensivă menită să oprească înaintarea germană în Belgia. Ofensiva Grupului de Armată B german
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de Armată B german nu era decât o diversiune. Principala lovitură a "Fall Gelb" a fost dată de Grupul de Armate A prin Ardeni în Luxemburg și sudul Belgiei. Odată ce aceste regiuni slab apărate au fost cucerite, "XIX. Panzerkorps" de sub comanda lui Heinz Guderian trebuia să lovească la Sedan, pe râul Meuse. Cucerirea Sedanului urma să le permită germanilor înaintarea în interiorul teritoriului francez neapărat și mai departe, Spre canalul Mânecii, în spatele forțelor mobile aliate aflate în Belgia. Germanii urmau să înfăptuiască
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
construirea unor buncăre în zona Sedan. Armata germană a înaintat prin sudul Belgiei pe 12 mai, iar generalii Ewald von Kleist și Guderian au declanșat atacurile asupra punctelor stabilite în prealabil. Kleist era superiorul direct al lui Guderian, fiind la comanda "Panzergruppe von Kleist" , format din XLI Panzer Corps și XIX Panzer Corps (acesta din urmă sub comanda lui Guderian). Kleist dorea să declanșeze atacul principal la Flize, mai la vest de Sedan. Kleist considera că acest atac ar fi evitat
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
generalii Ewald von Kleist și Guderian au declanșat atacurile asupra punctelor stabilite în prealabil. Kleist era superiorul direct al lui Guderian, fiind la comanda "Panzergruppe von Kleist" , format din XLI Panzer Corps și XIX Panzer Corps (acesta din urmă sub comanda lui Guderian). Kleist dorea să declanșeze atacul principal la Flize, mai la vest de Sedan. Kleist considera că acest atac ar fi evitat o dublă traversare a Meusei (la Sedan) și canalul Ardennes (la vest de Sedan). Mai mult, atacul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
numeroase efective și cantități mari de echipament au fost concentrate la nord de Meuse în vederea traversăii. Forțele germane blindate au fost constituite din Divizia I Panzer, Divizia a II-a Panzer și Divizia a X-a Panzer. Divizia I de sub comanda generalului-maior Friedrich Kirchner era compusă din 52 de tancuri Panzer II, 98 Panzer III, 58 Panzer IV, 40 Panzer 35(t) și 8 SdKfz 265 Panzerbefehlswagen. Divizia a II-a de sub comanda generalului-locotenent Rudolf Veiel era compusă din 45 de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Divizia a X-a Panzer. Divizia I de sub comanda generalului-maior Friedrich Kirchner era compusă din 52 de tancuri Panzer II, 98 Panzer III, 58 Panzer IV, 40 Panzer 35(t) și 8 SdKfz 265 Panzerbefehlswagen. Divizia a II-a de sub comanda generalului-locotenent Rudolf Veiel era compusă din 45 de tancuri Panzer I, 115 Panzer II, 59 Panzer III și 32 Panzer IV și 16 SdKfz 265. Divizia a X-a de sub comanda generalului-locotenent Ferdinand Schaal era compusă din 44 de tancuri
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
8 SdKfz 265 Panzerbefehlswagen. Divizia a II-a de sub comanda generalului-locotenent Rudolf Veiel era compusă din 45 de tancuri Panzer I, 115 Panzer II, 59 Panzer III și 32 Panzer IV și 16 SdKfz 265. Divizia a X-a de sub comanda generalului-locotenent Ferdinand Schaal era compusă din 44 de tancuri Panzer I, 113 Panzer II, 58 Panzer III, 32 Panzer IV și 18 SdKfz 265. În total, Guderian avea controlul asupra 60.000 de oameni, 22.000 de vehicule, 771 de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Luftwaffe" trebuia să depună maximul de efort în bucla pe care o făcea Meuse la nord de Sedan, între Gaulier și Wadelincourt. Pentru ca să suplimenteze atacul aerian, Guderian a retras cea mai mare parte a pieselor de artilerie ale diviziilor de sub comanda sa, artilerie pe care a concentrat-o mai apoi în fața orașului Gaulier. Pe de altă parte, regimentele de artilerie duceau lipsă de muniție. Sprijinirea atacului infanteriei de către artilerie prin bombardamente susținute era imposibilă. "Luftwaffe" trebuia să aibă rolul principal în
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
rezistență de-a lungul pozițiilor franceze de artilerie. Avioanele germane de vânătoare au periat zona mitraliind liniile de comunicație și frotificațiile pentru ca să împiedice mișcările de trupe și aprovizionarea liniei frontului. De asemenea, avioanele de vânătoare au atacat și posturile de comandă, vizate fiind în special antenele radio. Atacurile au izolat practic pozițiile defensive de pe prima linie a frontului. "Sturzkampfgeschwader 77" a fost prima care a atacat în dimineața zilei de 13 mai, bombardierele Ju 87 reușind ca doar în primele cinci
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de o anduranță scăzută. Ele aveau nevoie realimentare la fiecare două ore de funcționare, aveau o viteză redusă de deplasare și nu erau cu toate dotate cu stații radio de emisie-recepție Pe 14 mai, generalul Lafontaine a mutat punctul de comandă a Diviziei a 55-a de infanterie de Dealurile Marfee la Bulson, la 10-11 km sud de Sedan. Francezii se pregătiseră pentru o eventuală spargere a frontului de către germani la Sedan și plasaseră Corpul al X-lea în poziții pentru
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
vulnerabile. Un atac viguros în aceste zile ale unităților blindate franceze l-ar fi împieidicat pe Guderian să părăsească capetele de pod de pe Meuse și ar fi modificat cel mai probabil cursul campaniei. Comandanții francezi, plasați mult în punctele de comandă aflate mult în spatele frontului, tributari ai doctrinei războiului metodologic și în plus profund șocați de violența atacului, au fost lipsiți de imaginea reală a situației dinamice de pe câmpul de luptă. Când când comandanții primeau informațiile de pe linia frontului, ele erau
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Lafontaine a amânat timp de 24 de ore, începând cu după amiaza zilei de 13 mai, luarea unei decizii. El a pierdut mai multe ore cu misiuni de recunoaștere a terenului și a călătorit în zonă pe la diferite puncte de comandă ale regimentelor în căutarea comandantului său de Corp de armată, generalul Gransard, ca să primească ordinul de atac. Datorită acestor întârzieri, Lafontaine a amânat de asemenea emiterea ordinelor de atac pentru unitățile tactice până la ora 05:00 a zilei de 14
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
soldați francezi au fost într-o asemenea stare de șoc, încât au fost luați prizonieri mai înainte ca să deschidă focul. Această situație ilustrează diferențele dintre calitatea pregătirii trupelor din cele două tabere. Cele două batalioane de geniști de asalt de sub comanda lui Korthals au înregistrat cele mai importante succese. Prin eliminarea buncărelor din sectroul Bellevue, geniștii au deschis drumul pentru Diviziile I și a II-a Panzer. Reușita geniștilor a fost obținută fără ca ei să piardă un singur om. În rândul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
indezirabili la curtea sa, regele a subminat autoritatea margrafului pe propriile lui domnii prin încurajarea plângerilor și proceselor vecinilor săi și, cel mai eficient, el a marginalizat poziția fraților Schwedt în armata prusacă. Margraful Frederic Wilhelm a fost îndepărtat de la comanda armatei, o denigrare pe care regele a extins-o, de asemenea, fraților săi. Frederic Wilhelm a fost cu 19 ani mai mare decât soția sa, Sophia Dorothea a Prusiei. Căsătoria lor, în 1734, a avut loc la dorința expresă a
Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt () [Corola-website/Science/333962_a_335291]
-
continuu și menținerea protezei automail ale lui Edward Elric lui. Winry este adesea folosită că un ostatic involuntara de homunculi a asigura subordonarea lui Edward. În primul anime, părinții ei au fost executați de către un tanar numit Roy Mustang sub comanda militară.Vocea ei este dată de Megumi Toyoguchi și Caitlin Glass în versiunile japoneză și engleză, respectively.ep.3ep.3 În a doua serie, ea este vocea lui Megumi Takamoto în japoneză, Ep.2 și Glass reia în versiunea în
Fullmetal Alchemist () [Corola-website/Science/333960_a_335289]