48,727 matches
-
al XX-lea, a fost Gheorghe Luca (n. 1890 - d. 1953). Acesta era viorist și solist vocal renumit în Gorj. A cântat și la București, unde a fost invitat de Constantin Brăiloiu să facă înregistrări pe discuri de gramofon pentru Arhiva Națională de Folclor. În calitate de solist instrumentist a cântat cu virtuozitate jocuri precum „Crăițele”, „Hora în două părți”, „Sinaia”, „Bordeiașul” etc. A murit la vârsta de 63 de ani, lăsând în urmă nouă copii, toți lăutari. Cel mai bun dintre fiii
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Sohodolului din Chei este Runcu. Aici în timpurile vechi de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea s-au cântat mai mult balade. Unele dintre acestea au fost publicate în culegeri sau înregistrate de către cercetători de la Arhiva Națională de Folclor. În Runcu cea mai cunoscută bandă de lăutari, care a cântat la începutul secolului al XX-lea, a fost cea condusă de Niculae Zlătaru (n. 1888 - d. 1942), viorist primaș și solist vocal. Acesta era de statură
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
În localitățile de pe cursul Bistriței gorjene, la fel ca în cele de pe apele vecine, Tismana și Jaleș, cu care Bistrița se întâlnește în Jiu, întâi au fost cântate baladele. Folcloriștii păstrează în arhiva națională astfel de cântece epice, înregistrate la Peștișani. Din baladele vitejești, a fost culeasă și publicată balada "Iancu Jianu" în revista „Buciumul” din Brădiceni, iar balada "Radu Anghel" a fost înregistrată la 30 septembrie 1934 pe cilindri de fonograf (cota
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
pentru artiști, scriitori și muzicieni până în zilele noastre. Lipsa de date biografice precise a făcut loc imaginației romantice. Unul dintre principalii biografi al lui Villon, specialistul în istoria evului mediu francez Jean Favier - profesor emeritus la Sorbona, director general al Arhivelor Franței și președintele Bibliotecii naționale franceze - i-a publicat în 1982 o voluminoasă biografie în care a însăilat pe canavaua istoriei vremii respective puținele date biografice considerate corecte. Biografia scrisă de Favier a fost contestată de alți autori de prestigiu
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
în noaptea de 17/18 februarie 1888 de un incendiu, după terminarea repetiției cu piesa "René" de Emile Zola a cărei premieră urma să aibă loc în seara următoare. Clădirea s-a mistuit până la temelii, din incendiu fiind salvate doar „arhiva, o mică parte din bibliotecă, ceva mobilier, cei doi arabi cu candelabrele lor (dealtfel, păstrați și azi, cu sfințenie) și un ceasornic mare de birou, din cabinetul de lucru al fostului domnitor Grigore Ghika”. Pentru originea focului au fost incriminate
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
din București, secția „Compoziție“, pe care o absolvă ca șefă de promoție. Se angajează apoi la Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice din București, începându-și activitatea de cercetător. Între 1982-1984 se ocupă de editarea unor discuri cu înregistrări din arhiva Institutului, în cadrul „Colecției naționale de folclor”. În anul 1984 obținute doctoratul în muzicologie. În 1987 a primit Premiul Academiei Române, an în care devine membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. În 1992 lansează împreună cu pictorul Horia Bernea colecția „Ethnophonie
Speranța Rădulescu () [Corola-website/Science/331806_a_333135]
-
bătrâni, iar pe de altă parte curajul, apărarea tribului propriu în fața celorlalte triburi, răzbunarea în caz de nevoie, revolta împotriva asupririi etc. În acest tip de comunitate, la loc de mare cinste se afla poetul tribului, acesta fiind considerat o „arhivă vie” a tribului său, reținând mii de versuri, genealogii, oracole și istorii. Ele puteau fi folosite pentru a-și lăuda tribul și a-i cânta faptele de glorie pe câmpul de luptă sau împotriva altor poeți la competiții special organizate
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
îl apără pe un tip alb de la bătaia unor „negri”. Bob Sweeney participă la consiliul de investigație al grupului „apostolii lui Hristos”, așa cum a fost anterior un profesorul Derek și a observat evoluția ideilor sale. Anchetatorii au vizualizat interviul de arhivă a lui Derek pentru unul dintre canalele de televiziune locale, după omorul de către un negru al tatălui său, un pompier, în timp ce luptă cu incendiul într-un cartier de negroizi. Anchetatorii cred că acesta a fost principalul motiv pentru care Derek
Povestea X a Americii () [Corola-website/Science/331894_a_333223]
-
Universitatea din Liège, dar nu a absolvit. A lucrat ca intern la Spitalul Colțea (1860), asistent de chirurg în Ilfov (1861), medic de batalion la București, profesor de științe naturale la Școala Națională de medicină și farmacie (1862-1863), secretar la Arhivele de Stat (1864), inspector școlar pentru județele Gorj și Mehedinți (1871) și profesor provizoriu la București (1868), Craiova (1874) și Bacău (1888). Toate aceste locuri de muncă au fost temporare și pentru perioade de timp semnificative s-a susținut din
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
literatura medio-bulgară, cronica vieții religioase contemporane), publicând mai multe cărți, articole și traduceri (120 de titluri - din bulgară, medio-bulgară, rusă, franceză) pe tema dată. În anii 2014-2015, a beneficiat, din partea Academiei Române, de o bursă de cercetare asupra baladei sud-dunărene (teren, arhive și biblioteci de la Sofia și Veliko Târnovo). "Meșterul Manole - portret sud-dunărean"; prefață prof. univ. dr. Silviu Angelescu, Editura Sophia, București, 2012, ISBN: 978-973-136-317-2 "Școala de înviat morți," Editura Lumea credinței, București, 2013, ISBN: 978-606-93222-2-2 "Sfântul Dimitrie cel Nou, patronul Bucureștilor
Gheorghiță Ciocioi () [Corola-website/Science/335647_a_336976]
-
pe de alta. "" poate fi înțeleasă doar cunoscând cheia („scara”). Cartea a fost scrisă la Constantinopol,în anul 1705. Manuscrisul scrierii a fost cumpărat de la urmașii lui Cantemir de către consilierul aulic Nicolae Bantîș-Kamenski și a intrat în 1783 în posesia Arhivelor Ministerului de Externe din Moscova. Titlul complet al scrierii cunoscute îndeobște ca "Istoria ieroglifică" este "Istoriia ieroglifică în doasprădzece părți împărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită, la începătură cu scară a numerelor streine tâlcuitoare." Subiectul scrierii îl constituie
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
mod obișnuit că porecla "Red Ducesa", din cauza idealurilor sale republicane și opoziția față de Franco, care a făcut un nobil aristocrat atipic. reședința să principala a fost palatul lui Medina Sidonia, Sanlucar de Barrameda, care adăpostește una dintre cele mai mari arhive private din Europa. A publicat mai multe române, iar activitatea să istoriografica destul de controversat și controversat. El a dedicat o mare parte a vieții sale pentru conservarea și catalogarea arhivei Casei Medina Sidonia, precum și crearea Fundației Casă Medina Sidonia. Copilăria
Luisa Isabel Álvarez de Toledo () [Corola-website/Science/335748_a_337077]
-
Sanlucar de Barrameda, care adăpostește una dintre cele mai mari arhive private din Europa. A publicat mai multe române, iar activitatea să istoriografica destul de controversat și controversat. El a dedicat o mare parte a vieții sale pentru conservarea și catalogarea arhivei Casei Medina Sidonia, precum și crearea Fundației Casă Medina Sidonia. Copilăria shi tinerețea. Luisa Isabel Alvarez de Toledo și Maura a fost fiica lui Joaquin Alvarez de Toledo și Caro, XX Duce de Medina Sidonia, iar Maria del Carmen Maura și
Luisa Isabel Álvarez de Toledo () [Corola-website/Science/335748_a_337077]
-
pe Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul și Vlad Țepeș). Scriitorul se inspiră din cronici, studiind doi ani "Letopisețul Țării Moldovei" de Grigore Ureche și " O samă de cuvinte" de Ion Neculce, dar și documente publicate de Bogdan Petriceicu Hasdeu în "Arhiva istorică a României", 1864, 1865. Din aceste surse a luat informații referitoare la expediția lui Ștefan cel Mare în Pocuția sau despre operația realizată de medicii Johan Klingensporn de la Nuremberg, Ieronimo da Cesena de la Veneția și doftorul Șmil trimis de
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
actor american. În cariera sa de șase ani a apărut în cinci filme, toate nominalizate la Premiul Oscar pentru cel mai bun film: "Nasul", "The Conversation", "", "Dog Day Afternoon" și "The Deer Hunter." A apărut și în , în filmări din arhiva, în de asemenea nominalzat la aceeași categorie, fiind singurul actor cu această distincție. Este cunoscut pentru rolul lui Fredo Corleone din "Nasul". A ales să continue să joace în filme deși a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, murind în New York
John Cazale () [Corola-website/Science/332595_a_333924]
-
ale Siguranței abia la sfârșitul lui februarie 1939. În perioada comunistă, singura lucrare de sinteză despre Mișcarea Legionară a fost scrisă de către doi istorici oficiali ai Partidului Comunist Român, Mihai Fătu și Ion Spălățelu. Deși aveau acces la absolut toate arhivele, din motive ideologice, cei doi autori au făcut puține eforturi de a demonta opiniile false despre Mișcarea Legionară. Din contră, au preluat o parte din afirmațiile preotului Ștefan Palaghiță, comițând alte falsuri. Între altele, dânșii afirmă că în cursul întâlnirii
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
i-ar fi cerut lui Carol al II-lea, să aducă Garda de Fier la putere, iar monarhul, furios, ar fi ordonat "încă din tren" suprimarea Căpitanului. Autorii citeză în sprijinul acestei afirmații o lucrare nepublicată, aflată pe atunci în arhivele Securității, memoriile lui Ioan Mocsony-Stârcea. Lucrarea nu a fost publicată nici până în ziua de azi. Susținută cu îndârjire de istoriografia comunistă, această idee falsă este reluată și de alți istorici, precum Constantin C. Giurescu. Istoricii actuali sunt de cu totul
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
plus încă alții, care fuseseră arestați ulterior. Datorită acestui eveniment, lucrările comisiei au fost sistate, comisia nemaifiind în măsură să-i trimită pe arestați în fața justiției. Deși comisia nu a reușit să stabilească ierarhia precisă a responsabilităților, din documentele de arhivă, cuprinzând declarațiile martorilor și participanților la aceste crime fără precedent în istoria României, se poate reconstitui firul acelor evenimente și de asemenea, se pot deduce responsabilii. Un caz mai deosebit este cel al lui Mihail Moruzov, fost director al Serviciului
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
asasinării lui Armand Călinescu. Mandatul de arestare a fost emis la cererea generalului Ion Antonescu, care tocmai fusese investit prim ministru cu puteri sporite de către Carol al II-lea, care abdicase în favoarea fiului său. Pe lângă faptul că distrusese documente de arhivă, Moruzov mai era acuzat și de abateri grave de la regulamentul SSI, deoarece întocmise un "dosar compromițător" despre doamna Lița Baranga, mama lui Ion Antonescu, în vârstă de 82 de ani în 1940, și-i "regizase" acestuia un proces de bigamie
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
la Cernăuți, Viena și Berlin. Ajunge la București (1895) unde primește catedra de Istoria Românilor. A fost profesor și istoric, membru titular și președinte al Academiei Române. A întemeiat școala critică în istoriografia românească. Între anii 1900-1923 a fost director la Arhivele statului. Bustul nu este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București. Bustul este amplasat în sectorul 5, pe Bulevardul Regina Elisabeta nr. 49, București. Dimitrie Onciul
Bustul lui Dimitrie Onciul () [Corola-website/Science/332640_a_333969]
-
plus încă alții, care fuseseră arestați ulterior. Datorită acestui eveniment, lucrările comisiei au fost sistate, comisia nemaifiind în măsura să-i trimită pe arestați în fața justiției. Deși comisia nu a reușit să stabilească ierarhia precisă a responsabilităților, din documentele de arhivă, cuprinzând declarațiile martorilor și participanților la aceste crime fără precedent în istoria României, se poate reconstitui firul acelor evenimente și de asemenea, se pot deduce responsabilii. Un caz mai deosebit este cel al lui Mihail Moruzov, fost director al Serviciului
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
asasinării lui Armând Călinescu. Mandatul de arestare a fost emis la cererea generalului Ion Antonescu, care tocmai fusese investit prim ministru cu puteri sporite de către Carol al II-lea, care abdicase în favoarea fiului său. Pe lângă faptul că distrusese documente de arhivă, Moruzov mai era acuzat și de abateri grave de la regulamentul SSI, deoarece întocmise un "dosar compromițător" despre doamna Lița Baranga, mama lui Ion Antonescu, în vârstă de 82 de ani în 1940, și-i "regizase" acestuia un proces de bigamie
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
Isaac Asimov, Horia Aramă, I. L. Caragiale, Constantin Cozmiuc, Ovid S. Crohmălniceanu, Florin Manolescu, Victor Papilian, Edgar Allan Poe, Adrian Rogoz, Alexandru Ungureanu, Jules Verne, I. C. Vissarion etc. ori artiștilor plastici Sandu Florea și Rusz Lívia. Muzeul anticipației tehnico-științifice din România, arhive în format text
Pro-Scris () [Corola-website/Science/332654_a_333983]
-
a fost inventat de Edgar Papu termenul protocronism, concept care a adunat sub stindardul său o seamă de preopinenți ai ideilor că poporul român ar fi fost unic și pionier în diverse domenii. După Revoluția română din 1989, accesul la arhive care, până atunci, fusese rezervat istoricilor oficiali s-a liberalizat încet, astfel că au început să apară studii critice despre regimul comunist. Anterior, perioada comunistă fusese analizată obiectiv doar în universitățile din Statele Unite ale Americii și Europa de Vest. După 1989 a
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
în anul 1859 și pe locul ei s-a construit actuala biserică, între anii 1860-1865. Arhitectul sau constructorul bisericii nu este cunoscut. Prima biserică, construită între anii 1835 - 1837 a fost mistuită de un incendiu în anul 1859. Surse din arhiva bisericii menționează realizarea actualei construcții în anul 1863 și se termină în anul 1865, an în care biserica este pictată de pictorul Petre Alexandrescu (absolvent al Academiei de Pictura din Roma, care realizase deja la acea dată pictura bisericii mănăstirii
Biserica „Sf. Nicolae” din Brăila () [Corola-website/Science/332668_a_333997]