48,811 matches
-
o carte scrisă de către o femeie, cei care i-au publicat cartea i-au cerut să folosească două inițiale în loc de întregul nume. Fiindcă nu avea un al doilea nume, ea a folosit litera „K” ca și a doua inițială pentru pseudonim, „K” venind de la numele bunicii sale, Katleen Ada Bulgen Rowling. Ea își spune „Jo” deoarece în tinerețe nimeni nu o striga „Joanne”, doar când părinții erau supărați pe ea. După căsătorie, câteodată folosea și numele "Joanne Murray" când conducea anumite
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
de asemenea a primit legiuni de onoare pentru vitejia lui din Bătălia de la Verdun. A declarat că are planuri de a continua să scrie. A menționat într-un interviu cu Stephen Fry că intenționează să continue să scrie sub un pseudonim, însă ea a recunoscut la Jeremy Paxman în 2003 că dacă ar face-o presa probabil ar „afla în câteva secunde”. În 2006, Rowling dezvăluie că a terminat de scris câteva povești scurte și o altă carte pentru copii (un
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
desfășoară acțiunea "Castelului". Un detaliu interesant îl constituie faptul că scriitorul și-a început narațiunea la persoana I, dar la al treilea capitol s-a răzgândit și a înlocuit de fiecare dată pronumele "eu" ("ich") cu numele (sau mai degrabă pseudonimul) personajului "K." Kafka mai lucrează între 1921 și 1924 la un ciclu de patru povestiri ("Prima durere", "Un artist al foamei", " O femeie mică" și "Josephine cântăreața, sau Poporul șoarecilor") având ca temă principală arta, condiția artistului, relația acestuia cu
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ortodoxă" își încetează activitatea în decembrie 1896, după ce Ghenadie Petrescu își prezintă demisia. Înaintea vizitei împăratului Franz-Iosef la București și Sinaia în perioada 16-18 septembrie 1896, Macedonski scria în "Liga ortodoxă", la 11 august: În "Liga ortodoxă" Macedonski publică sub pseudonimul "Sallustiu" articole împotriva lui Caragiale. În 4 noiembrie 1896 se naște Constantin-Hyacint, cel de-al patrulea fiu, viitor actor. Publică volumul de versuri în limba franceză "Bronzes", în anul 1897, cu o prefață semnată de Alexandru Bogdan-Pitești, cu dedicații românesti
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
impostura din atacurile lui Caion, publicate în "Revista literară", care pentru a-și construi cazul de plagiat a ticluit o carte în limba maghiară în întregime. Articolele scrise de Macedonski în această perioadă au fost ori nesemnate, ori semnate folosind pseudonimul "Luciliu". În aceași perioadă publică în paginile ziarului și creațiile sale "Lewki", "Mănăstirea", "O umbră dincolo de Styx", "Vasul" și poezia "Noaptea de decembrie". "Forța morală" își încetează apariția la 14 februarie 1902. La 15 februarie 1902 susține o conferință "Teatru
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XII-lea" care este acceptat, dar nu și publicat, de revista "Severnîi arhiv" ("Arhiva Nordului"). 1831: La 1 ianuarie apare primul număr al revistei "Literaturnaia gazeta" ("Gazeta literară"), unde, cu pseudonimul P. Glecik, Gogol publică un capitol din nuvela malorusă "Mistrețul fioros" și, cu pseudonimul G. Ianov, articolul " Câteva idei despre predarea geografiei la copii". 1832: La începutul lui martie apare partea a doua a "Serilor în cătunul de lângă Dikanka". 1834
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
acceptat, dar nu și publicat, de revista "Severnîi arhiv" ("Arhiva Nordului"). 1831: La 1 ianuarie apare primul număr al revistei "Literaturnaia gazeta" ("Gazeta literară"), unde, cu pseudonimul P. Glecik, Gogol publică un capitol din nuvela malorusă "Mistrețul fioros" și, cu pseudonimul G. Ianov, articolul " Câteva idei despre predarea geografiei la copii". 1832: La începutul lui martie apare partea a doua a "Serilor în cătunul de lângă Dikanka". 1834: În numărul pe februarie al "Gazetei Ministerului învățământului" se tipărește articolul lui Gogol, "Planul
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
apăra decât atacându-i pe laburiști. Primul ministru a intervenit în Partidul Laburist și în presă și criticile au încetat, așa cum arăta Chamberlain, „ca oprite de la robinet”. În iulie 1940, o polemică intitulată "Vinovații" a fost publicată de „Cato”, un pseudonim sub care semnau trei ziariști (printre care viitorul lider laburist Michael Foot) de la Beaverbrook. Articolul ataca trecutul Guvernului Național, sugerând că acesta nu s-a pregătit în mod adecvat de război. El a cerut înlăturarea lui Chamberlain și a altor
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
pe linia Constanța-Mangalia, gara Eforie Nord. Eforie Sud, partea de sud a orașului, a fost fondată de Ion Movilă în 1899, când acesta a ridicat un hotel numit Băile Movilă (Movilă Spa). În 1928, băile au fost redenumite Carmen-Sylva, după pseudonimul reginei Elisabeta a României. În 1950, după instaurarea regimului comunist, numele orașului a fost schimbat din nou în Vasile Roaită, numele unui muncitor de la atelierele Grivița ce s-a remarcat în timpul grevei din 1933. În 1962, orașul a fost redenumit
Eforie () [Corola-website/Science/297086_a_298415]
-
(n. 16 aprilie 1896, Moinești - d. 25 decembrie 1963, Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist român evreu, născut în localitatea Moinești din România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. În 1912, pe când
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. În 1912, pe când era încă în liceu, publică Revista „Simbolul” împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvântarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. În această perioadă semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai târziu în Tristan Ruia și în final . În realitate numele de „Tristan” nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
inventase o nouă substanță, utilizabilă pentru a călători în timp. La acea vreme își pregătea lucrarea de doctorat, așa că s-a temut că povestirea îi va afecta negativ obținerea doctoratului și a cerut editurii să-i publice textul sub un pseudonim. Totuși, povestirea a fost publicată din greșeală cu numele său adevărat, iar examinarea sa cu ocazia prezentării lucrării a fost îndeajuns de severă cât să-l îngrijoreze serios. Mai mult, la finalul acesteia, a fost întrebat explicit despre caracteristicile termodinamice
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
martie 1905 s-a stabilit definitiv la Berlin. Caragiale a fost acuzat că ar fi plagiat Năpasta după o piesă a scriitorului ungar István Kemény, intitulată „Nenorocul”. Acuzația a apărut în 1901 în două articole din Revista literară, semnate cu pseudonimul Caion. Furios, Caragiale s-a adresat presei din București, a aflat numele real al autorului (C. Al. Ionescu), l-a acționat in justiție și a câștigat fără probleme, grație pledoariei avocatului său, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Cei 12 jurați au decis
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
probabilitate, în luna octombrie 1873, la ziarul "Telegraful", din București, unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulată "Curiozități". Apropierea de ziaristică este confirmată, cu certitudine, odată cu colaborarea la revista "Ghimpele", unde și-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele: "Car" și "Policar", în care sunt vizibile vioiciunea și verva de bună calitate. Numele întreg îi apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a poemului "" în "Revista contemporană". În numărul din luna decembrie 1874 al revistei, numele lui Caragiale a
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
iunie 1885 și-a început seria articolelor și la "Voința națională", ziar condus de Alexandru D. Xenopol. La moartea lui Eminescu a publicat articolul "". A colaborat cu articole politice și literare la ziarul junimist "Constituționalul", sub semnătura "C." și cu pseudonimele "Falstaff", "Zoil", "Nastratin" și "Hans". La 8 aprilie 1885, a avut loc reprezentația comediei "", premiată la 25 ianuarie 1886, fluierată la premieră. Din 1896, a colaborat sub pseudonimele "Ion" și "Luca" la revista umoristică "Lumea veche". La "Ziua" a scris
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
politice și literare la ziarul junimist "Constituționalul", sub semnătura "C." și cu pseudonimele "Falstaff", "Zoil", "Nastratin" și "Hans". La 8 aprilie 1885, a avut loc reprezentația comediei "", premiată la 25 ianuarie 1886, fluierată la premieră. Din 1896, a colaborat sub pseudonimele "Ion" și "Luca" la revista umoristică "Lumea veche". La "Ziua" a scris articole politice și un reportaj la moartea lui Alexandru Odobescu. A condus, din 1896, "Epoca literară", supliment al ziarului "Epoca". În "Convorbiri critice" și în "Timpul" și-a
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
de fabule, din care majoritatea sunt adaptări din Fedru, dar multe nu sunt atestate în nici o altă parte și sunt foarte bine construite. Fabula va continua să se transmită pe parcursul întregului Evului Mediu prin intermediul autorilor de colecții ce semănau a pseudonime: Romulus, Syntipas, pseudo-Dosithea. Dar calitatea literară este sacrificată în numele moralei. Tematica fabulei se va diversifica în mod considerabil datorită colecției Roman de Renart, ce adună povestiri scrise de clerici anonimi din secolul XII. În aceste istorisiri inspirate din Ysengrinus, operă
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
veterum". O versiune persană va fi tradusă în franceză la 1644, purtând titlul de "Cărțile luminilor sau Purtarea regilor", alcătuită de înțeleptul Pilpay Indien, tradusă în franceză de David Sahid, din Ispahan, capitala Persiei (numele traducătorului este de fapt un pseudonim al lui Gilbert Gaulmin). Aceste opere vor sta la baza unor fabule de La Fontaine, și anume „Vaca de lapte și căldarea de lapte“ și „Țestoasa și cele două lebede“. Sub titlul "Kalila și Dimna sau Poveștile lui Bidpai", va cunoaște
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
Melița și eterul". Actualmente, micul său trust de presă publică revista "Politica" și ziarul "Tricolorul". Vadim Tudor a fost dat în judecată de mai multe ori pentru insultă și calomnie, după publicarea pamfletelor apărute fie sub semnătura sa, fie sub pseudonimul "Alcibiade", în revistele "România Mare" și "Politica". Poezia pamflet „În apărarea lui Eminescu”, scrisă la începutul anilor 1980, ca răspuns la un articol al rabinului Moses Rosen, care denunța revenirea antisemitismului în cultura română și făcea referire la unele poezii
Corneliu Vadim Tudor () [Corola-website/Science/297233_a_298562]
-
posibil să nu fi fost în varianta finală, cu toate că i-a dat 15 dolari lui Poe din milă. Poe a încercat apoi să vândă „Corbul” publicației "", primind 9 dolari. Aceasta a publicat-o în ediția sa din februarie 1845, sub pseudonimul „Quarles”, o aluzie la poetul englez Francis Quarles. fără a face cunoscut numele autorului. Prima dată când numele lui Poe a fost publicat alături de poezie a avut loc la 29 ianuarie 1845 în "Evening Mirror". Nathaniel Parker Willis, editor la
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
extravaganță sălbatică și o pasiune dezlănțuită” și că lucruri nesemnificative precum bătutul la ușă și o perdea ce flutură ar afecta numai „un copil ce a fost speriat până la limita idioțeniei de povești groaznice cu fantome”. Un scriitor anonim, folosind pseudonimul „Outis” a sugerat în "Evening Mirror" că poemul a fost plagiat după un poem numit „The Bird of the Dream”, scris de un autor necunoscut. Scriitorul anonim a prezentat 18 similaritudini între opere ca răspuns la acuzațiile de plagiat aduse
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
georgieni care luptaseră vitejește pentru independența țării. Eroul favorit al poveștilor lui Stalin era un tâlhar legendar din munți numit Koba. El le-a cerut colegilor de clasă să-l numească Koba și acest nume a devenit și primul său pseudonim ca revoluționar. În scurtă vreme a devenit cel mai puternic sportiv și cel mai bun la învățătură. El a strălucit în școală și a fost premiant, iar când a împlinit 14 ani a fost răsplătit cu o bursă la Seminarul
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
nume, pentru comunicații secrete, dar pentru motive lesne de înțeles, multe au rămas necunoscute. Imediat după victoria în Al Doilea Război Mondial, în timp ce sovieticii negociau cu Aliații numeroase probleme, Stalin îi trimitea directive lui Molotov semnând "Drujkov". Printre alte porecle pseudonime au fost "Ivanovici", "Soso" ori "Sosso" (numele său din copilărie), "David", "Nijaradze" ori "Nijeradze" și "Chijikov". Sunt mai multe zvonuri în legătură cu originile lui Stalin, nici una fiind confirmată. Un astfel de zvon este acela că era fiul nașului său, un nobil
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
„Lenin” a fost unul dintre pseudonimele sale. Se crede că l-a creat ca să demonstreze antagonismul față de Gheorghi Plehanov, care folosea pseudonimul Volghin, după râul Volga; Lenin a ales râul Lena care este mai lung și care curge în direcția opusă. În orice caz, sunt multe
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
„Lenin” a fost unul dintre pseudonimele sale. Se crede că l-a creat ca să demonstreze antagonismul față de Gheorghi Plehanov, care folosea pseudonimul Volghin, după râul Volga; Lenin a ales râul Lena care este mai lung și care curge în direcția opusă. În orice caz, sunt multe teorii despre proveniența pseudonimului său, iar Lenin nu a explicat niciodată alegerea sa. Uneori, în Occident
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]