48,811 matches
-
că l-a creat ca să demonstreze antagonismul față de Gheorghi Plehanov, care folosea pseudonimul Volghin, după râul Volga; Lenin a ales râul Lena care este mai lung și care curge în direcția opusă. În orice caz, sunt multe teorii despre proveniența pseudonimului său, iar Lenin nu a explicat niciodată alegerea sa. Uneori, în Occident, este în mod eronat numit „Nikolai Lenin”, deși niciodată nu a purtat acest nume în Rusia. Lenin s-a născut în Simbirsk, Rusia. Tatăl său, Ilia Nicolaevici Ulianov
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
După absolvirea școlii primare, a urmat cursurile Liceului "Sfinții Petru și Pavel" din Ploiești, luând bacalaureatul în anul 1947. În ultimele clase de liceu avea preocupări literare, a fost președintele Societății literare "I. L. Caragiale" a liceului, a publicat poezii sub pseudonimul Anton Dabrotin în revista "Lumea" și în pagina de Duminecă a ziarului "Națiunea" și a primit în 1947 Premiul I pe țară pentru literatură la concursul pentru tineret organizat de Ministerul Educației Naționale. Se decide totuși studiului medicinei, fiind admis
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
artă, engleză și istorie. Prima sa alegere în carieră a constituit-o jurnalismul, el părăsind școala în 1965, la 17 ani, pentru a lucra la "Bucks Free Press", unde a scris, între altele, câteva povestiri pentru secțiunea "Cercul copiilor" sub pseudonimul Uncle Jim. Una dintre aceste povestiri conține personaje din "The Carpet People". Aceste povestiri sunt, la ora actuală, parte a unui proiect demarat de Bucks Free Press pentru a le face disponibile online. Între timp, el a terminat cursul „GSA
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
a fost publicat într-un prim și singur număr al revistei Cabaret Voltaire. Originea numelui este neclară. Sunt păreri care susțin că provine din afirmația "Da", folosită foarte des în discuțiile purtate de inițiatorii mișcării, de origine românească, Tristan Tzara (pseudonimul literar provine de la cuvîntul românesc "țara") și Marcel Iancu. Alte păreri susțin că inițiatorii mișcării dadaiste au creat acest cuvânt prin înțeparea cu un cuțit a unui dicționar francez-german, și deschizând cartea acolo unde indicau loviturile. O altă variantă spune
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
un poet, eseist, traducător, deținut politic, academician, și politician român, senator în legislatura 1992-1996, ales în municipiul București pe listele partidului Partidului Alianța Civică. Senatorul Ștefan Popa l-a înlocuit pe senatorul René-Radu Policrat de la data de 22 februarie 1993. (pseudonimul literar al lui Ștefan Popa) s-a născut la 26 aprilie 1922 în localitatea Cherechiu, comuna Sântana din județul Arad (interbelic), "într-o casă de oameni înstăriți" (este expresia folosită chiar de poet, într-o convorbire din 1998 cu publicistul
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
(pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 27 noiembrie 1884, - d. 26 aprilie 1963, București) a fost un scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet și prozator (a fost și dramaturg). s-a născut în comuna
Vasile Voiculescu () [Corola-website/Science/297549_a_298878]
-
demisionează. În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul "Plumb". În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista "Orizonturi noi". Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile de prietenie cu Alexandru Macedonski. În 1916 devine copist la "Direcția învățământului secundar și superior" din Ministerul Instrucțiunii. În iulie apare în librării volumul "Plumb". În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcției sale în evacuare la
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului). Despre s-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Se pare că pseudonimul său provine din limba latină "Bachus via", unde insemna "Calea lui Bachus", dar are legătură și cu denumirea orasului său natal, Bacău. Dacă în primul său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din primul război mondial, se dezlănțuise
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
studiile.. Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită cu răceală de colegul mituit cu „o peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi de public . Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică "Belgia Orientului" (1904); a publicat și la alte reviste: "Duminica", "Spiruharetul", "Revista noastră", "Revista ilustrată", "Sămănătorul", "Neamul românesc literar", "Ramuri", "Viața socială" a lui Nicolae D. Cocea. În 1909 publică în "Viața românească" parodia "Răspunsul
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
la alte reviste: "Duminica", "Spiruharetul", "Revista noastră", "Revista ilustrată", "Sămănătorul", "Neamul românesc literar", "Ramuri", "Viața socială" a lui Nicolae D. Cocea. În 1909 publică în "Viața românească" parodia "Răspunsul micilor funcționari", ca o replică la "Caleidoscopul" (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel) prin care se face remarcat în lumea literară. Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la "Viața românească" (Topîrceanu: conferința „Cum am
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
(pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele "Cimitirul Buna Vestire" și "Ochii Maicii Domnului"), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din "Argesis" - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din "Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale" o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din "Argesis" - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din "Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale" o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura română. S-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. 46, numele său fiind
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
lui Macedonski îl va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila. a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista "Liga Ortodoxă", condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”. La
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila. a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista "Liga Ortodoxă", condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”. La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tânărul poet: "Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj. Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul "", după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba. Tatăl poetei a murit într-un accident în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică. După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj. De-
Ana Blandiana () [Corola-website/Science/297559_a_298888]
-
din 18/30 noiembrie 1884, revista "Familia" din Oradea îi publică poezia "Aș vrea să fiu", semnată tot "C. Boșcu", purtând indicația „după Petöfi”. Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista "Tribuna" din Sibiu îi publică sub pseudonimul "C. Boșcu" (anagrama numelui Coșbuc), snoava versificată "Filosofii și plugarii". Prezentată sub formă de foileton, această snoavă (are peste 350 de rânduri) apare în trei numere consecutive ale revistei (nr. 183-190 din 5/17 decembrie - 8/28 decembrie 1884). G.
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
care face parte a fost unul cu nenumărate lipsuri, e menit să restabilească acea imagine controversată pe care atât Paraziții cât și Cheloo și-au creat-o prin albumele anterioare. O dată cu Intro-ul sunt date în vileag și alte porecle sau pseudonime sub care se recomandă sau este cunoscut protagonistul: "Cheloo aka Văranu aka Patentu". Portretele acestor personalități multiple sunt zugrăvite pe Fabricant de gunoi, trăsătură lor caracteristică fiind pusă în directă legătură cu relatarea unui scenariu morbid, în timp ce ritmul de toba
Fabricant de gunoi () [Corola-website/Science/317023_a_318352]
-
de patru ani limba hindi prin corespondență cu Centrul Hindi, cu sprijinul unui profesor din Universitatea București; acesta i-a procurat un sari (piesă de îmbrăcăminte specifică pentru indience), înregistrări și partituri cu muzică ușoară și de film din India. Pseudonimul ales de cântăreață este un joc de cuvinte, semnificând în limba hindi fie „cântul spiritului etern”, fie „cântecul tulpinii de lotus”; muzicologul George Sbârcea l-a tradus drept „"cântec pentru cei luminați"”. Întrebând-o de proveniența numelui ei, muzicianul Romeo
Naarghita () [Corola-website/Science/317043_a_318372]
-
bună și totodată nedorind să își îngrijoreze mama. Dar a renunțat la scurt timp, datorită lipsei de apartenență la grup. A lucrat mai apoi într-un depozit, după care s-a angajat la un magazin de perdele. Și-a adoptat pseudonimul de la Bela Lugosi, pe care l-a admirat încă din copilărie. B"-ul vine de la Barney, din moment ce numele german a personajului Barney Rubble este Barney Geröllheimer, iar el a fost poreclit așa datorită similarității cu Felsenheimer. a cântat prima dată
Bela B. () [Corola-website/Science/317050_a_318379]
-
cărui nume se leagă înființarea unor biserici, considerându-se a fi o invenție sau fiind confundat cu alți domnitori. Astfel, din cauza lipsei dovezilor concludente, Nicolae Iorga pune la îndoială existența lui Negru Vodă, afirmând că acest nume este doar un pseudonim acordat lui Basarab I, care ar fi, în opinia lui, adevăratul fondator al Țarii Românești. Neagu Djuvara îl identifică cu Thocomerius, tatăl lui Basarab I, sugerând faptul că onomastica se datorează originii cumanice, având o culoare mai închisă a pielii
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
Ioan Popa (n. 1 august 1955, satul Negreni, comuna Dîrmănești, județul Argeș, România) este un scriitor și jurnalist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A mai semnat sub pseudonimul Emil Țermure. A publicat în limba franceză sub pseudonimul Édouard Hugo Leroy. Este director fondator al "Editurii Universul Românesc" (înscrisă în România la 19 iulie 2005) și editor al publicației " Universul Românesc", apărută în România. Ioan Popa s-a născut
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
Ioan Popa (n. 1 august 1955, satul Negreni, comuna Dîrmănești, județul Argeș, România) este un scriitor și jurnalist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A mai semnat sub pseudonimul Emil Țermure. A publicat în limba franceză sub pseudonimul Édouard Hugo Leroy. Este director fondator al "Editurii Universul Românesc" (înscrisă în România la 19 iulie 2005) și editor al publicației " Universul Românesc", apărută în România. Ioan Popa s-a născut într-o familie muncitorească. Părinții (Petre și Maria) au
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
celebrul Raport al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (pagina 609, nota de subsol 49), document oficial al statului român, redactat sub coordonarea cunoscutului istoric Vladimir Tismăneanu. Debutează în literatură cu poezia "Vis" pe care o publică sub pseudonimul Emil Georgius în revista literară Luceafărul (nr. 746 din 14 august 1976). Tot în revista Luceafărul (nr. 1163 din 16 august 1984) îi va apare publicat un grupaj de 5 poezii sub același pseudonim, Emil Georgius. Este prezent în Almanahul
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
Vis" pe care o publică sub pseudonimul Emil Georgius în revista literară Luceafărul (nr. 746 din 14 august 1976). Tot în revista Luceafărul (nr. 1163 din 16 august 1984) îi va apare publicat un grupaj de 5 poezii sub același pseudonim, Emil Georgius. Este prezent în Almanahul Anticipația al revistei "Știință și tehnică" pe 1982 și 1983. Nuvela "Comando", publicată în Anticipația 1983 primește în 1983 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură de anticipație. A publicat nuvele, povestiri fantastice și științifico-fantastice în
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]