49,017 matches
-
extraordinar de bogata substanță epică: viața de întemnițat a tânărului, peripețiile întreitului său „pohod na Sibir” și ale întoarcerii acasă, confruntarea cu „blestematele chestiuni”, evoluția de la marxismul ortodox la poporanism, în aprigă dispută cu diverși ideologi, lupta dintre conștiința sa morală și „lut”. Stă, de asemenea, în puterea de a da relief aparte sutelor de figuri antrenate în magma efervescentă a narațiunii: reprezentanți ai autorităților, surghiuniți de cele mai diverse soiuri, siberieni get-buget ori coloniști de toate națiile, mai fiecare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
interviu că nu mai poate reciti un anume roman scris de el însuși de acest gen, fiindcă după ce l-a terminat a redevenit ființa publică de dinainte de a-l scrie. Unii autori au o perfectă decență verbală, dar desferecă urâțenii morale sau afective șocante. Fie că e vorba de limbaj ori interioritate, scriitorul Desperado e îndrăgostit de ieșirea din normă, de aberantul incitant. Orice Desperado e acut conștient că într-o narațiune ca a lui, care pune obstacole în calea înțelegerii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
s-a întors, și Kuroda, în mica lui parcelă de prezent real a romanului, se uită în jur nedumerit, nelalocul lui, aparent un bătrânel inofensiv. Dar lectorul știe el ce știe. Naratorul face suma tuturor timpurilor și pronunță un verdict moral. Ishiguro e chiar foarte intransigent când vine vorba de acest verdict: oricât de liberi credem noi că-și lasă el lectorii, în final autorul nu admite altă judecată decât a lui. Lectura nu e creatoare, ci doar foarte atentă, solicitată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt mai zgârcite în imagini decât ar fi putut însuși T.S. Eliot să prevadă. Scrie versuri aparent plate, adunând câte un poem în jurul unui singure vorbe afectuoase, dar acea unică vorbă despre suflet ne dezvăluie un întreg scenariu (afectiv, filozofic, moral, social, politic). "Aici în oraș, poate", începe un poem: poate pe o stradă, poate într-o casă, poate-ntr-o odaie, șade ea pe întuneric și plânge După cineva care tocmai a ieșit pe ușă Stingând lumina și Uitând de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vechea convenție poetică, nu pune nimeni nimic la cale. În realitate n-a mai rămas nimic din convenție: peste tot fraze întrerupte, sensuri fracturate, capcane de stil. Brownjohn sfărâmă poemul clasic. Călcăm pe cioburi de sentimente, de idei (suflet, viață, morală, politică, viitorul omului pe pământ...). El scapără scânteia poetică dintr-o scurtă istorie abia bănuită, pe care poemul o ascunde în loc s-o povestească. Nu face confesiuni detestă versurile confesive, nu-și dezvăluie niciodată viața intimă iar locul intensității confesive
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
confesive e luat de vorba de duh. Se joacă cu ideea, construiește o fabulă, povestește ceva pe jumătate absurd, dar pe jumătate extrem de adevărat și foarte trist. Brownjohn e departe de a fi un poet optimist. Poezia lui e profund morală și, cu toate că nu acuză, e gravă și mereu pe gânduri. Descoperim în Șiretlic un copil care se joacă de-a v-ați ascunselea, fuge din copilărie pe când tovarășii lui de joacă încă-l mai caută și revine la ei după
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt emoțiile și înâmplările ce țin nemijlocit de viața autoarei, sunt altfel decât literatura iraniană. Nu țin minte ca vreo poveste din O mie și una de nopți să aibă în prim plan o eroină. Găsim acolo micimea omului, fabula morală, dar nu eroine principale, ori nu în sensul știut de europeni din Albă ca Zăpada, Frumoasa din Pădurea Adormită, Cenușăreasa. Căutând motivul ascuns care o plasează pe Mimi Khalvati mai degrabă în literatura britanică decât oriunde altundeva, îmi dau seama
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atitudinii și formei poetice, dar diferențele între grupări erau uriașe. Când privesc în oglinda mea poetică, încerc să văd dacă, în ce am scris până acum, am înțeles exact ce fac, și am sentimentul că văd ceva de genul "preocupare morală", "grijă pentru detaliu", "nevoie de adevăr", "ironie" și "comic". Nu e deloc nechibzuit să dai nume curentelor. De fapt e inevitabil. Avem nevoie de clasificări când discutăm volumul imens de lucruri extrem de diferite care se scriu. Pornim de la o clasificare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vizează și etica medicală, sunt prezente în textele: „Legea“, „Jurământul“, „Despre artă“, „Despre comportarea cuvenită“... Iată câteva aforisme hippocratice cu mai mare circulație: JURĂMÂNTUL HIPOCRATIC Câteva observații se impun: Orice jurământ presupune o înaltă stare de conștiință responsabilă, de obligativitate morală și de voință în respectarea lui. Jurământul lui Hippocrat este mai mult decât atât. El este și un ghid profesional, care fixează parametrii comportamentali, mobilizator în toate aliniatele sale și prevenitor până la excluderea alternativei compromisului. Hippocrat parcă l-a creat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
decât atât. El este și un ghid profesional, care fixează parametrii comportamentali, mobilizator în toate aliniatele sale și prevenitor până la excluderea alternativei compromisului. Hippocrat parcă l-a creat în colaborare cu Socrate, care și-a dat viața pentru ca virtutea, legea morală să triumfe. Componenta etică a Jurământului îndeamnă la specializare continuă ca să excludă eroarea, compromisul și compromiterea medicului și a profesiei de medic. De altfel nu întâmplător lumea se adresează medicului cu superlativul „doctor“ cuvânt a cărui etimologie este verbul latin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a resurselor de salvare a vieții. Întrucât e de înțeles că între medicii hieratici și cei laici, există posibilitatea apariției unor conflicte și poate chiar în interiorul fiecărei categorii, Hippocrat a fost prevăzător și chiar mai la începutul jurământului înscrie obligativitatea morală a într-ajutorării medicilor și, între generațiile de medici, să existe grija pentru cei care ies din viața medicală ca și pentru cei care vin și trebuie să onoreze în continuare profesia. El, fiu de medic fiind, știa foarte bine
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
profesie și de bolnav, indiferent de originea și starea sa socială e subliniată și în cartea Preceptelor din Corpus. Într-o Eladă a culturii și civilizației promovarea virtuții și a primatului spiritului, ideii, caracterului, îi proteja pe greci de decăderea morală la care îi expune pe oameni opulența, cauză a slăbirii și dispariției atâtor imperii și popoare... Aceasta explică preocuparea filosofilor pentru medicină și a medicilor pentru filosofie. Astfel în dialogul cu Kriton, Socrate, apărând legea morală și refuzând evadarea, îl
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe greci de decăderea morală la care îi expune pe oameni opulența, cauză a slăbirii și dispariției atâtor imperii și popoare... Aceasta explică preocuparea filosofilor pentru medicină și a medicilor pentru filosofie. Astfel în dialogul cu Kriton, Socrate, apărând legea morală și refuzând evadarea, îl pomenește și pe Asklepios care merită recompensat pentru opera sa privind sănătatea oamenilor. La rândul său Platon s-a interesat de subtilitățile misterioase ale naturii (Physis) umane și în convorbirile sale dialogale din Grădinile lui Akademos
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a manifestat pasiune pentru anatomia, fiziologia organismului uman și a scris despre originea vieții, embriologie, dar și pentru sufletul său. în De Anima, studiu psihologic, își încununează eroii ca și maeștrii săi, Socrate și Platon, de caracter, virtute și lege morală. Unii îl consideră chiar continuatorul lui Hippocrat. Roditoare fie Thesalia care-l odihnește pe Hippocrat cum roditoare în veci a rămas medicina sa, prin care a deschis un nou orizont acestei științe, arte și filosofii. ALEXANDRIA, CETATE MEDICALĂ Odată cu civilizația
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sociale, ia locul speculației filosofice care era deja minată de scepticism. Dorința de penitență și salvare care traversează umanitatea îndurerată își găsește expresia în fuziunea gândirii medicale cu gândirea religioasă. Adorarea lui Christos, considerat ca Salvatorul tuturor relelor fizice și morale reduce adorarea lui Esculap al cărui cult era larg răspândit. Medicina a devenit o preocupare preponderentă a preoților, iar ideea cu adevărat nouă pe care o aduce creștinismul este că asistența bolnavilor este impusă ca o datorie a fiecărui individ
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Mahomed și scris în Coran pe foi de palmier și pe vase de către cei 10 scribi ai Profetului muritor dar care prin meditație și acțiune a restabilit contactul cu Allah. După Coran, viața terestră este preludiul celei de dincolo; legea morală e centrată pe responsabilitate și organizare statală; Mahomed este trimisul muritor al lui Allah; rugăciunile se fac de 5 ori pe zi; postul nu este recomandare ca la creștini, ci obligativitate. Se propun acte de caritate și se îndeamnă la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
într-un mod mai original, unele fiind congenitale (sec. VI d.Chr.). El este cel care a susținut circulația sângelui deși nu a demonstrat-o. Testamentul său medical este edificat , ca și la Hippocrat, pe caracter, pe virtute, pe legea morală. Malkhir rabinul îi introduce opera în Franța, în secolul VIII. Acesta înființează la Narbon o școală rabinică după modelul celor din Arles, Lunel, Nîmes, Beaucaire, Béziers. Le-am citat ca să înțelegem prezența unui mare număr de evrei în Occident, dintre
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
războinici și preoți, populația Indiei și-a făurit zei corespunzători. Cultura indiano-ariană interasimilându-se, îmbogățindu-se, s-a fixat în memoria textelor vedice (imnuri religioase) în epopeile Ramayana și Mahabharata (100.000 strofe) ca și în alte texte de natură religioasă, morală, socială, filosofică și de practică medicală. Medicina vedică, cu exorcisme și demonologie, e de natură mitică. Vedele datează de pe la anul (1000 î.Chr.), cuvântul veda însemnând, cunoaștere, știință. în cartea a 4-a a vedelor (Atharwa-Véda) întâlnim descântece și formule
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicale indiene care controlează și formează funcționalitatea organelor, a vieții omului ar putea formula obiecții. însă sistemul medical numit ayurveda, răspândit în același timp cu budismul, e întâlnit și dezvoltat de școlile elene prin preluare a unor elemente de ordin moral ca respectul altuia, bunătatea, dreptatea, modestia, moderația ei, descoperite, analizate și recomandate prin bunul simț medical, intuiție, sensibilitate. Aceeași observație este valabilă și privind normele de igienă. Oricum, India dinaintea erei creștine, rămâne o țară — continent autonom — în care misterele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
posibil. Grija pentru sănătate este și grija pentru educație. În acest secol medicina, științele fundamentale, filosofia, învățământul se unesc prin acțiune și reflexie. Se gândește și se făptuiește. Efortul de coerență și organizare se reflectă în solidaritatea politico-socială și intelectual- morală. Literatura se dă exemplu. Sensul superior din teatrul lui Shakespeare, Corneille, Racine, Molière, din Don Qijotte al lui Cervantés, din literatura lui La Bruyère, Bessnet, Blaise Pascal ș.a. este moral și moralizator, curativ și preventiv. Războiul politico religios de 30
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
coerență și organizare se reflectă în solidaritatea politico-socială și intelectual- morală. Literatura se dă exemplu. Sensul superior din teatrul lui Shakespeare, Corneille, Racine, Molière, din Don Qijotte al lui Cervantés, din literatura lui La Bruyère, Bessnet, Blaise Pascal ș.a. este moral și moralizator, curativ și preventiv. Războiul politico religios de 30 de ani (1616 1648), dintre protestanți și catolici, devastează Germania, sărăcește Europa, căci lui i se adaugă războiul polono-suedez, atacurile turcilor până la Viena, de unde își vor consuma, istoric, declinul, războiul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Voltaire mor în același an și au avut același medic pe vestitul Teodor Tronchin pe care l-au 130 considerat un vrednic „urmaș al lui Boerhaave“, un Esculap preocupat de medicina preventivă și curativă, medic care gândea deopotrivă la însănătoșirea morală și fizică a oamenilor, recomandând exerciții în aer liber, contact cu natura, extinderea variolizării - premieră a secolului etc. Contemporanul lor, Charles Montesqueu (1689 - 1755), adept al determinismului geografic și al obiectivității legilor, crede în progres, în ameliorarea vieții, îndreptarea societății
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sociale. Eroul romanului respinge lumea în care trăiește, realitatea cotidiană devenind pentru el din ce în ce mai apăsătoare, până la a ajunge să-i distrugă eul. Analiza psihologică se centrează pe disecarea acestui psihism zdruncinat, aflat în cădere liberă și din punct de vedere moral, și din acela al desăvârșirii ca individualitate în lume. Nerealizat profesional, personajul intră în politică, căutând o compensație, dar este permanent măcinat de scrupule și îndoieli. În fundal apar diverse „măști” care trimit la vârful puterii, iar în multe portrete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
încredere și dezamăgire, curaj și descurajare etc. Aceste trăiri influențează în mare măsură bunul mers al școlii, de aceea ele nu trebuie neglijate. Aceste fenomene subiective constituie așa - numitul climat al școlii. Prin „climat” E. Păun desemnează „ambianța intelectuală și morală care domnește într-un grup, ansamblul percepțiilor colective și al trăirilor emoționale existente în cadrul unei organizații. Climatul exprimă stările generate de confruntarea dintre așteptările angajaților și condițiile de muncă și de viață oferite de organizație. Climatul exprimă deci, stări subiective
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
crearea în clasă a unui climat de securitate, de încredere, de încurajarea succeselor individuale, de stimularea cooperării între elevi, de încurajarea inițiativei, ceea ce duce la creșterea simpatiei profesor - elevi indiferent de disciplina. Înainte de a transmite cunoștințe cognitive, profesorul transmite valori morale și asistă la însușirea acestora de către elevi. Funcția de educator a profesorului este aceea de a trezi virtuți, de a forma caractere. A educa înseamnă a forma, „a-l înțelege pe elev, a-l ajuta să înțeleagă ce se așteaptă
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]