48,811 matches
-
profesorul a scris cartea ca o mărturisire secretă și se duce să-l vadă în închisoare. Omul își proclamă nevinovăția de a fi autorul crimei și afirmă că nu a scris el cartea, precizând că niciodată nu ar alege un pseudonim ca "Topsy Kretts" și subliniind că acesta este un omofon evident pentru "Top Secrets". Robin găsește o adresă de cutie poștală ascunsă în partea din spate a cărții și trimit acolo un transport de 23 de cutii pentru a spera
Numărul 23 () [Corola-website/Science/319248_a_320577]
-
Chamillitary Entertainment. El cântă genurile de muzică Hip-Hop, R&B și Hip-Hop sudic. Cea mai cunoscută melodie a sa este "Ridin'", interpretată împreună cu Krayzie Bone în 2005. Cei mai mulți îl știu sub numele de scenă (se pronunță Ka-MIL-yin-air), dar folosește și pseudonime precum The Mixtape Messiah, King Koopa, Color Changin' Lizard, Chamillinator, Chamillitary Mayne și The Truth From Texas. Scopul său declarat este acela de a demonstra că Sudul poate produce muzică de calitate. Părinții săi, tatăl musulman din Nigeria și mama
Chamillionaire () [Corola-website/Science/319270_a_320599]
-
Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București. Profesor în Găești (din 1990, la Colegiul Național "Vladimir Streinu"). Debut absolut în revista "Argeș", aprilie 1968, cu poezie, sub semnătura Dorel Cristea. Redebut în "România literară" nr. 41/ 1970, sub pseudonimul George Buzinovski, în cadrul rubricii "Vă propunem un nou poet", girată de Geo Dumitrescu. Caietul de poezie "Copacul îngândurat", în cadrul colecției "Biblioteca Argeș. "Literatorul"" (Argeș, mai, 1972), îngrijită de Gheorghe Tomozei. A câștigat, în 1976, concursul de debut al Editurii Eminescu
Tudor Cristea () [Corola-website/Science/319353_a_320682]
-
din anul 1903 și a participat la toate manifestările pe care aceasta le-a organizat în timpul vieții sale. În anul 1903 a debutat la expoziția "Tinerimea artistică" cu un "Studiu de cap", iar în critica de artă a debutat sub pseudonimul Ion Grozea la ziarul "Voința Națională". George Demetrescu Mirea a considerat că studenții trebuie mai întâi să facă studii care să-i ducă la deprinderea și aprofundarea desenului pentru ca, prin observarea atentă a modelului, acesta să fie cât mai fidel
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
de an în cadrul expozițiilor pe care "Tinerimea artistică" le-a organizat. În anul 1907 a deschis la Ateneul Român o expoziție personală, unde a prezentat 126 de lucrări în diferite genuri. Sculptorul Frederic Storck a comentat critic acest eveniment sub pseudonimul St. Sterescu și a vorbit despre „"temperamentul nervos, zbuciumat"” al artistului, despre varietatea impresiunilor lui și despre modul cum acesta a redat culorile din natură „"căutând cu o îndrăzneală îndrăcită și liberă de prejudecăți"” efectele de lumină. În cadrul comentariilor sale
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și în anul 1908, în numerele 2, 3, 4 și 5. Între Mihail Dragomirescu și Apcar Baltazar, s-a purtat între anii 1907-1909 polemici contradictorii referitoare la expoziția concurs din 1908 în ziarele "Viața românească" (Baltazar) și "Ordinea" (Dragomirescu sub pseudonimul Gealău&Rândea), unde pictorul a fost catalogat ca "... unul din pictorii noștri fără talent". Disputa a durat însă doar până la moartea artistului, deoarece în necrologul din revista patronată de Dragomirescu, a fost scris că Baltazar era "un pictor de valoare
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
De asemenea, în cronicile de artă pe care le-a publicat, a identificat promițătoarele începuturi ale lui Gheorghe Petrașcu, Jean Steriadi, Iosif Iser și Theodor Pallady și a spus adevăruri despre alți pictori mediocri. Articolele sale le-a semnat cu pseudonimele Ioan Groza și Spiridon Antonescu, în special în ziarul "Voința Națională" și prin revistele "Convorbiri Literare" și "Viața Românească", precum și în "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice". O mare parte din toate considerațiile sale s-au confirmat de-a lungul timpului. Prima
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
cronică a fost publicată în ziarul "Voința națională" în ediția din 7 - 20 noiembrie 1903, într-o rubrică intitulată "Convorbiri artistice". La această rubrică a ziarului a scris critică și cronică plastică până în anul 1905 semnând cu Baltazar sau cu pseudonimul Ioan Grozea. Cu pseudonimul Spiridon Antonescu a semnat adesea în revista literară "Viața românească" (vezi secțiunea Controverse, incertitudini). În pictură, Apcar Baltazar a fost adeptul unei concepții realiste susținând că "... școala de azi este școala realității". În anul 1905 a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în ziarul "Voința națională" în ediția din 7 - 20 noiembrie 1903, într-o rubrică intitulată "Convorbiri artistice". La această rubrică a ziarului a scris critică și cronică plastică până în anul 1905 semnând cu Baltazar sau cu pseudonimul Ioan Grozea. Cu pseudonimul Spiridon Antonescu a semnat adesea în revista literară "Viața românească" (vezi secțiunea Controverse, incertitudini). În pictură, Apcar Baltazar a fost adeptul unei concepții realiste susținând că "... școala de azi este școala realității". În anul 1905 a criticat în cronicile sale
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
plan muzical pentru o perioadă. Fiind dornici să cunoască succesul Katie White (vocal, chitară, pian, tobe baș) și Jules De Martino (vocal, percuție, claviatură) au pus, la cumpăna dintre anii 2006 și 2007, bazele unui duet numit The Ting Tings. Pseudonimul ales derivează din numele unei foste colege a lui White, Ting Ting, care are origini chineze. Formația s-a bucurat de succes regional, fiind invitați să cânte la diverse petreceri private care au avut loc la Islington Mill, Salford. Printre
The Ting Tings () [Corola-website/Science/315608_a_316937]
-
William Seward Burroughs, cunoscut și sub pseudonimul William Lee, (n. 5 februarie 1914 - d. 2 august 1997) a fost un romancier, nuvelist, eseist și orator american. Burroughs a fost una dintre figurile importante care au reprezentat generația Beat și un autor postmodernist care a influențat cultura populară
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
romane în timpul șederii în Mexic deși Queer nu a fost publicat decât în 1985. Junkie a fost scris la îndemnul lui Allan Ginsberg care a fost principalul element în publicarea romanului. Editura Ace Books a publicat romanul în 1953 sub pseudonimul William Lee redenumind-o Junkie: Confesiunile unui dependent de opiu (mai târziu a fost republicată ca și Junky). Începând cu 1953 Buroughs începe să aibă probleme. Din cauza certurilor cu legea nu putea trăi în preajma orașelor spre care era înclinat astfel că
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
Christian Wilhelm Schenk (n. 11 noiembrie 1951 în Brașov) este un poet, eseist și traducător bilingv româno-german. (pseudonimul literar al lui Dr. Wilhelm Schenk) a crescut în mica localitate minieră Concordia, astăzi "Colonia 1 Mai" - Vulcan de lângă Brașov, unde a fost educat în trei limbi (germană, maghiară și română) tatăl lui fiind german iar mama austro-ungară. La sfârșitul
Christian W. Schenk () [Corola-website/Science/315871_a_317200]
-
Russo", Liceul Economic și de Drept Administrativ). Își continuă studiile la Universitatea Valahia din Târgoviște, luându-și licența în Biblioteconomie și Arhivistică (2003) cu o teză despre Fondurile "Localia" și "Personalia" ale bibliotecilor. Primele versuri îi sunt publicate, cu un pseudonim timid (Anomis), la rubrica "Poșta redacției" a revistei "Ateneu", din iarna anului 1985, cu un scurt comentariu semnat de poetul Sergiu Adam. Debutează cu poezie în anul 1987, în revista "Limba și literatura română pentru elevi" (București). Publică poezie, proză
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
de 25 de ani se întoarce la Lisabona unde se întalnește cu Gertrudes și află că aceasta este casatorită cu fratele lui. În Lisabona, figurează între membrii de curând înființatei Academii de Arte Frumoase sau Noua Arcadie (Nova Arcádia) cu pseudonimul Elmano Sadino, alături de José Agostinho de Macedo, cu care formează ultimul grup de reprezentanți ai neoclasicismului portughez. În anul 1791, își publică primul volum de versuri Rimas (Rime) care nu a fost primit favorabil de toți membrii Academiei. Cu toate
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
(pseudonim Anton Coman)(n. 23 noiembrie 1905, Iași - d. 27 noiembrie 1970, București) a fost un critic literar, eseist, memorialist, jurnalist cultural și cunoscut anglist român, unul dintre fondatorii revistei interbelice "Criterion" (1934), alături de Mircea Vulcănescu și Alexandru Christian Tell. Fiul
Petru Comarnescu () [Corola-website/Science/316617_a_317946]
-
Revista Fundațiilor Regale" (de la fundarea ei în 1943). Între 1944 și 1949 a publicat texte în "Bis", "Agora", "Timpul", "Arcade", "Națiunea", "Universul". Între 1949 și 1960 nu i s-a permis să publice cu numele lui dar a publicat sub pseudonim (Anton Coman), din cauze politice. Singurele excepții erau monografiile consacrate unor sculptori sau pictori: "Octav Băncilă" (1954), Abgar Baltazar (1956), "Viața și opera lui Rembrandt van Rijn") (1957), "Nicolae Grigorescu" (1959), "Ștefan Luchian" (1960). Mai târziu va scrie articole sau
Petru Comarnescu () [Corola-website/Science/316617_a_317946]
-
în kibutzul Givat Hashlosha. În Palestina și-a ebraizat numele de familie printr-o traducere literală a numelui - din Rosenstein în Even-Shoshan ("even" - אבן = în loc de Stein - piatră, iar "shoshan" - שושן, într-o accepțiune tradițională, în loc de Rose - trandafir . Acesta fusese și pseudonimul cu care tatăl său semna corespondențele trimise ziarelor ebraice din Palestina. De asemenea, numele Even-Shoshan amintește de unele nume de familie ale unor învățați evrei din Andaluzia, ale căror nume începea cu cuvântul arab Ibn, însemnând „fiu” și transcris în
Avraham Even-Shoshan () [Corola-website/Science/316640_a_317969]
-
meci pe 7 septembrie 1901, contra celor de la Blackpool pe stadionul Bloomfield Road. Prima apariție în prima divizie a fost cea din 1906, după ce au reușit să câștige Second Division, cum se numea atunci. De la această promovare au rămas cu pseudonimul "Bristol Babies", pentru aproximativ 30 de ani. Au reușit să termine pe locul doi în prima ligă, după Newcastle în Prima Divizie, iar peste 3 ani au ajuns în finala Cupei Angliei, care s-a jucat pe stadionul Crystal Palace
Bristol City F.C. () [Corola-website/Science/316690_a_318019]
-
se justifice în fața socrului său. Din cauza Războiului Crimeii în 1855 a părăsit Odesa și s-a mutat la Galați, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Herș Mendel Pineles a fost cunoscut ca cercetător critic al Talmudului, știut fiind și sub pseudonimul "Șaloș". În cartea "Darká șel Torá" (Calea Torei) (Viena 1861) a analizat în mod comparativ texte din Talmud (Gemara) și din Mișna și a ajuns la concluzia că sunt diferențe care provin de la greșelile autorilor Talmudului în interpretarea textelor. Aceste
Herș Mendel Pineles () [Corola-website/Science/316712_a_318041]
-
Władysław Kazimierz Broniewski pseudonim „Orlik” (n. 17 decembrie 1897 în Płock, m. 10 februarie 1962 în Varșovia) - poet polonez, reprezentant de lirică revoluționară, traducător, soldat, a participat în războiul polono-sovietic. provenea dintr-o familie a intelectualilor cu rădăciniile boierești și tradiție patriotică vie. A
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
3 mai 1791 și insurecția poloneză din ianuarie. De asemenea, a coorganizat un detașament al Asociației Carabinierilor. S-a considerat socialist. Aprecia independența personală. În 1915, la varstă de 17 ani, s-a încadrat în Legiunile Poloneze și a ales pseudonimul „Orlik”. A luptat în Regiment al Infanteriei Legiunilor. A participat în bătălie la Jastkowo lângă Lublin, unde regimentul lui a avut pierderi foarte mari. În iulie 1917, după criza de jurământ, a fost internat în Szczypiorno. După eliberarea din lagăr
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
naștere a psihodramei”. La spectacolele montate in teatrul său a obtinut Levi colaborarea lui Elisabeth Bergner, al lui Anna Hellering, precum și a unui tânar actor evreu din Slovacia, László Loewenstein, care a devenit ulterior cunoscut în filmele de la Hollywood sub pseudonimul Peter Lorre. În afara reprezentațiilor din teatru, Levi a organizat pe străzi programe numite „Jurnalul viu” (Die lebendige Zeitung) care cuprindea scene din știrile de actualitate însoțite de reacții ale publicului. În 1921 Levi a condus la „Casa comedianților” din Viena
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
Platte, Senta Berger și Hubert von Meyerinck și interpreți muzicali ca Bill Ramsey și Bully Buhlan. a contribuit mult la acest gen de producții în Germania și Austria în anii 1950 și 1960. În calitate de scenarist prolific s-a folosit de pseudonimele "Peter Trenck", "Albert Anthony", "John Ferguson", "Thomas Harrer", "Richard Anden" și "Horace Parker". În 1958 s-a căsătorit a cincea oară. Urna sa funerară a fost depusă în cimitirul de est din München, Germania.
Géza von Cziffra () [Corola-website/Science/316784_a_318113]
-
recomandația tatălui său și a lui Enchō Sanyūtei (scriitor și actor de rakugo), devine la vârsta de 13 ani ucenicul lui Toshikata Mizuno (1866-1908), un pictor ukiyo-e al școlii Utagawa și ilustrator, de la care a primit doi ani mai tarziu pseudonimul Kiyotaka. A publicat ilustrații pentru prima dată în ziarul "Yamato Shinbun", ziar al carui patron era tatăl său, iar mai apoi în Tōhoku Shinbun, după care a devenit artist independent. La vârsta de 23 de ani, a organizat grupul artistic
Kiyotaka Kaburaki () [Corola-website/Science/315106_a_316435]