48,792 matches
-
J. Caragiale îi rămîneau definitiv inaccesibile: Gore Pirgu este imaginat ca "dulce păstoraș al Carpaților, cu cavalul în brîu, învîrtind o bătută zurlie cu teozoafa Papura Jilava"; sub numele denigrator al personajului feminin se ascunde scriitoarea Bucura Dumbravă (Haiducul, Pandurul), pseudonim pentru Fanny Szekulisz confidenta literară a reginei Carmen Sylva. Despre alți contemporani (vezi Acta-Memoranda) impenitentul Mateiu se exprimă suav-protocolar și interesat de efect: "Serată muzicală la palatul regal. [...] Mareșalul Curții mă abordează în stradă pentru a-mi spune că regelui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
viciile perversiunii a celebrei dansatoare Rose Pompon din perioada de glorie a vestitului local parizian Bal-Mabille, Papura Jilava ascunde într-o nominalizare aproape denigratoare antipatia lui Mateiu față de Fanny Szeculics, aflată în grațiile curții regale și care a semnat cu pseudonimul Bucura Dumbravă romanele Haiducul și Pandurul. Prenumele plebeian Gore (Gorică) pare a viza chiar postura în care Mateiu își proiecta tatăl atît de antipatizat, antipatie pe care o revarsă și asupra descendenților familiei de boieri poeți Văcărescu în roman Arnotenii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Botoșani - 12.VII.1931, Constanța), gazetar și poet. Este fiul Mariei și al lui Neculai Roman, oieri, originari din Săliște. Face școala primară la Săliște și Hârlău, termină liceul la Iași și începe, tot aici, studii de drept. Debutează sub pseudonim în 1882 la „Albina Botoșanilor”; versuri îi apar apoi în „România liberă. Număr literar” (1884), iar în „Adevărul” i se tipăresc poezii antimonarhice. Între 1885 și 1887 este redactor-șef al ziarului ieșean „Liberalul”, în paginile căruia, sub anagrama Morna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
prelungită în opera sa poetică, pentru Bianca Milesi, o milaneză cultivată, cu vederi liberale și atașamente carbonare, ce împărtășea sentimentele „misogalliste” ale lui Vittorio Alfieri. Muza va fi numită, în spirit arcadizant, Leuca (Leufca, Lefca) și Cinzia, în timp ce poetul lua pseudonimele Alvir, Alviro Corintio-Dacico, Alvir Dachienu (Alviru Dacianu). Prin poeziile de dragoste compuse în italiană și sonetul ocazional, pe o temă la modă (zborul cu aerostatul), publicat în „Giornale del Campidoglio” (1811), obține titlul, des invocat, de „mădular Academiei de Roma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
bilunar, între 15 aprilie și 15 iunie 1904, anunțând ca director pe V. Demetrius. Redacția i se datorează însă cu precădere lui Tudor Arghezi (oprit, ca monah și diacon la Mitropolie, să practice gazetăria), poetul folosind aici pentru prima oară pseudonimul devenit apoi celebru. Sub semnătura Redacțiunea, grifa scrisului arghezian se recunoaște chiar în cuvântul introductiv, A.B.C..., care se referă expres la o conducere colectivă a revistei, vorbind despre „prietenii grupați în direcțiunea ei”, cu privirile înălțate către același ideal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
21, 32, 4, 41), adevărat blazon al publicației, și numeroase poeme reflexive de V. Demetrius. Pentru proză, piesele de rezistență sunt Îl osândesc jurații?, mostră de literatură cu țărani nonidilică și conflictuală, Scrisori către Simforoza, semnate G. Galaction - încă un pseudonim impus de L. d. -, și Lotar, o nuvelă poematică de Tudor Arghezi. Sub pseudonimul Radu Mihnea, V. Demetrius publică schițele Marieta, Vrăjmășie veche, Taifas la cafea, Poveste-vis, Norocul săracului (tipărită în volum cu titlul Găina), iar Constanța Zissu poemul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
Demetrius. Pentru proză, piesele de rezistență sunt Îl osândesc jurații?, mostră de literatură cu țărani nonidilică și conflictuală, Scrisori către Simforoza, semnate G. Galaction - încă un pseudonim impus de L. d. -, și Lotar, o nuvelă poematică de Tudor Arghezi. Sub pseudonimul Radu Mihnea, V. Demetrius publică schițele Marieta, Vrăjmășie veche, Taifas la cafea, Poveste-vis, Norocul săracului (tipărită în volum cu titlul Găina), iar Constanța Zissu poemul în proză Crina. Numărul 2 se deschide cu amplul eseu care marchează o dată în istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
de Traian Șelmaru, Victor Ion Popa, Zaharia Stancu, Ion Sava, iar critica de artă revine lui Ion Frunzetti, Petru Comarnescu, N. Argintescu-Amza, M. H. Maxy. Alți colaboratori: Oscar Lemnaru, Demostene Botez, Gala Galaction, Al. Rosetti, Nina Façon, Victor Kernbach. Sub pseudonimul Aristarc, directorul revistei susține „Cronica mizantropului”, Camil Petrescu este titularul rubricii „Cascada prejudecăților”, iar Petre Pandrea face „Cronica ideilor”. G. Călinescu realizează și o suită de prezentări ale unor curente artistice: impresionism, gongorism. Apar traduceri din Federico García Lorca, Thornton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287894_a_289223]
-
A.[vram Adolf] (1879, Bârlad - 12.VIII.1963, București), poet, gazetar și traducător. A. face studii liceale la Bârlad. Elev, începe a colabora la gazetele locale („Paloda”, 1896-1899, „Vocea Tutovei”, 1898), folosind pseudonime ca Sorin, A. (și Alecu) De la Tutova sau Delatutova. E printre cei ce redactau aici, în 1898, săptămânalul „Aurora zionistă”. În preajma lui 1900, obține atestatul de institutor de limba română pentru școlile israelite; predă la Huși, scurt timp, apoi în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
periodice precum „Evenimentul” (Iași), „Tribuna populară”, „Arta”, „Cronica israelită”, „Mișcarea”, „Absolutio”, „Umanitatea”, „Puntea de fildeș”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Curierul israelit”, „Semnalul”, „Gazeta evreiască” etc., în cea dintâi postură îndeobște sub numele real, A. Axelrad, în timp ce gazetarul apelează la pseudonime ca A. Luca, A. A.-Luca (A. Luca-Axelrad) sau Roata, A. Roată, Moș Roată, A. Tutov(eanu). Placheta de debut, Spre Răsărit (1900), trimite vag la țara biblică, pierdută; într-o a doua, A. versifică povețe pentru școlarii săi (Copiii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
, Dan (pseudonim al lui Dan Constantinoiu; 11.X.1952, Bertea, j. Prahova - 24.III.1990, Slănic, j. Prahova), poet și prozator. Este fiul Mariei (n. Căldură) și al lui Ion Constantinoiu, țărani. D. a frecventat școala primară și gimnaziul în localitatea natală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
din închisoare și până la reabilitarea politică din 1969 lucrează ca muncitor . Între anii 1970 și 1990 conduce redacția clujeană a Editurii Kriterion. Debutează în revista „Utunk” (1949) și colaborează la revistele „A Hét”, „Igaz Szó”, „Korunk”. A semnat și cu pseudonimul Tolnai György. Specialist în istoria literaturii maghiare din secolul al XIX-lea, este autor al unor lucrări în acest domeniu. Contribuția lui D. la istoria comparatismului din România se ilustrează mai ales prin volumul Találkozások. Tanulmányok a román-magyar irodalmi kapcsolatok
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
Steaua” și din nou la „Tribuna”. Debutează în 1958, la Radio București, cu note de lectură și, în același an, în „Viața românească”, la rubrica „Miscellanea”. Debutul său editorial îl reprezintă volumul Arghezi și folclorul (1966). A colaborat, folosind și pseudonimul C.D. Teodosiu, la „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Revista română” (edițiile în limbi străine), „Steaua” și „Almanahul «Tribuna»”. A semnat prefețe și studii introductive la ediții din operele unor scriitori români, comentarii despre personalități importante ale culturii românești (C. Brâncuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
toamna aceluiași an până în 1955 este funcționar în Ministerul Afacerilor Străine. Între 1955 și 1965 activează la Agenția Agerpres, în redacția pentru străinătate (corespondent în Ungaria, 1956-1957 etc.). Colaborează la ziarul „Neuer Weg” (unde scrie comentarii de politică internațională, sub pseudonimul M. Gabler), la „Flacăra”, „Lumea” ș.a. Debutul ca scriitor are loc în 1956, cu romanul Masacrul. Demisionează în 1965 de la Agerpres și depune cerere de emigrare, care i se aprobă după patru ani. Din 1969 trăiește succesiv în Italia, Israel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
, Lucian (pseudonim al lui Lucian Blaga; 2.II.1950, Timișoara ), poet, critic literar și traducător. Este fiu al Elenei (n. Gărău) și al lui Gheorghe Blaga, muncitori. A urmat școala primară la Timișoara, apoi, tot aici, Liceul „Eftimie Murgu” (1965-1969) și Facultatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
redactor (din 1990) la revista „Orizont”. În prezent este președinte director general al editurilor Hestia (fondată în 1991) și Anthropos (fondată în 1995). Colaborează la revistele „Orizont”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Familia”, „Amfiteatru”, „Lumina”. Mai semnează și cu pseudonimele Andrei Băleanu, Lucian Albu, Ovidiu Constantinescu, Al. Lucian. Debutează cu versuri în „Orizont”(1969), iar prima lui carte, Ideografii lirice contemporane, îi apare în 1977 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Acest volum cuprinde comentarii critice asupra poeziei actuale, prelungind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
de asemenea, secretar al Asociației Scriitorilor Israelieni de limbă română și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Israel, dar și membru de onoare al Asociației Scriitorilor Transilvăneni. C. își începe activitatea cu foiletoane publicate în ziarul „Clopotul” din Botoșani, semnate cu pseudonimul S. Vântu. Primele poezii le publică în 1955, în „Iașul literar”. Colaborează și la revistele „Dacia literară”, „Argo” (Bonn), „Convorbiri literare”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Arc”, „Ultima oră” (Tel Aviv), „Ahinoah” (Germania), „Kruk”, „Moznaim” și „Fesifos” (Israel), „Cronica” (al cărei corespondent pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
dar și cercurile patronate de C. Dobrogeanu-Gherea. Mai impetuos decât amicii săi, C. debutează în 1897, în „Foaia interesantă” a lui G. Coșbuc, cu o proză scurtă, iscălită Nelly, urmată de altele și de câteva poezii. În 1898, cu același pseudonim, tipărește volumașul de schițe Copil din flori și romanul Poet-poetă. Scandalizat, părintele său îl mută la Buzău, unde își avea garnizoana, și, după trecerea bacalaureatului, îl trimite la Paris pentru studii juridice. C. rămâne din 1899 până în 1903 în metropola
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
, Andrei (pseudonim al lui Nicolae Ioana; 24.V.1953, Moreni), critic literar și prozator. Este fiul Ilenei și al lui Vasile Ioana, muncitori. Urmează școala elementară și liceul în orașul natal, absolvind în 1972, apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
revista noastră să poată deveni o cărticică populară, menită a procura publicului cititor și tineretului idealist o distracțiune plăcută, dezvoltându-i totodată și cunoștințele literare, științifice și artistice”. Sunt incluse în sumar versuri de H. Coșoi, Lazăr Spiridon Bădescu (sub pseudonimul Delacăscioare), Al. Gherghel, Const. Nutzescu, M. Rusu, I. Apostolescu, G. Tutoveanu, Constantin Muche, Leontin Iliescu și proză de Artur Gorovei (nuvela Bilet de bal), G. T. Niculescu-Varone, D. Ionescu-Morel, Ioan M. Russu. În ultimul număr este semnalată vizita la redacție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289838_a_291167]
-
proză de Artur Gorovei (nuvela Bilet de bal), G. T. Niculescu-Varone, D. Ionescu-Morel, Ioan M. Russu. În ultimul număr este semnalată vizita la redacție a lui Badea Cârțan. Cronica plastică, consacrată unei expoziții a lui Ștefan Popescu, este semnată cu pseudonimul P. Lucullus. P. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289838_a_291167]
-
asemenea, versuri de Al. Mateevici. Din august 1914 C.m. a editat un supliment cu același titlu, care avea în atenție tot mai buna cunoaștere a literaturii române, problema limbii române; aici și-au văzut apărute primele versuri I. Buzdugan (sub pseudonimul Nică Românaș), I. Friptu, Pan Vicol și au fost găzduite traduceri din A. S. Pușkin, M. I. Lermontov, A. Fet, I. S. Turgheniev, A. N. Tolstoi, S. Nadson, Vl. Korolenko, A. P. Cehov, V. Hugo, Maupassant, A. Daudet, Fr. Schiller, H. Heine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286614_a_287943]
-
științifică, comentarii originale exprimate ca atare („credem”, „îndrăznim să considerăm” sunt totuși strecurate printre alte trimiteri. Este de subliniat, în această privință ideea autoarei de a trata grupul ca pe un adevărat cenaclu (p.52), observațiile despre numele proprii și pseudonime (p. 50-53), notațiile pe marginea tăcerii (p. 33), a limbuției (p. 29) etc. Alteori, timiditatea propriei opinii este depășită (p. 44) și contribuțiile sunt inspirate (se pot cita numeroase exemple, printre care și sentințe precum: „O carte nu este în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încercările unor interpretări consistente. Prin procedeul ramei, Boccaccio ne oferă suficiente informații pentru a-i chinui și iluziona pe critici de-a lungul timpului, fără însă a putea ajunge la soluții definitive. Având această intenție, le conferă celor zece personaje pseudonime (pentru a le proteja reputația, spune el, chinuindu-ne astfel cu bănuiala că ar fi persoane reale). Aceste pseudonime sunt în mod deliberat calculate pentru a trimite la elemente de intertextualitate din întreaga operă boccaccescă. Pampinea, Emilia, Filomena și Fiammetta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
critici de-a lungul timpului, fără însă a putea ajunge la soluții definitive. Având această intenție, le conferă celor zece personaje pseudonime (pentru a le proteja reputația, spune el, chinuindu-ne astfel cu bănuiala că ar fi persoane reale). Aceste pseudonime sunt în mod deliberat calculate pentru a trimite la elemente de intertextualitate din întreaga operă boccaccescă. Pampinea, Emilia, Filomena și Fiammetta apar și în operele precedente. și bărbații au mai fost amintiți: Panfilo este iubitul trădător al Fiammettei, Filostrato este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]