48,811 matches
-
de cântăreață backup pentru grupul The Ronettes și a determinat-o să cânte și ca solistă. În 1964 Cher și-a lansat primul disc single, „Ringo, I Love You”, un cântec de dragoste dedicat lui Ringo Starr (membru Beatles), sub pseudonimul "Bonnie Jo Mason" însă din cauza vocii ei joase, mulți oameni au crezut că piesa este cântată de un bărbat, lucru neacceptat atunci. Din această cauză, piesa nu s-a clasat în niciun top, iar posturile de radio nu au difuzat
Sonny amp; Cher () [Corola-website/Science/315177_a_316506]
-
piesa nu s-a clasat în niciun top, iar posturile de radio nu au difuzat-o. În urma eșecului, Bono a convins-o că cei doi ar trebui să formeze o pereche, pe lângă cariera ei solo. Inițial s-au lansat sub pseudonimele "Caesar and Cleo", iar primul lor single, „The Letter”, a fost un eșec. Următoarele piese promovate, „Do You Wanna Dance” și „Love Is Strange” au avut aceeași soartă. Din cauza insuccesului proiectului, și-au schimbat imaginea într-una hippie și numele
Sonny amp; Cher () [Corola-website/Science/315177_a_316506]
-
Vitalii Graciov (cu numele de scenă ) (n. 19 februarie 1981, Daugavpils, RSSL) este un cântăreț pop, compozitor, actor și designer vestimentar de origine rusă. Pseudonimul (în ) este o prescurtare a numelui său. O mare parte din piesele sale fac parte din curentul pop, fiind influențate de cea techno și ocazional de opera clasică. Faima sa este datorată televiziunilor ruse, lucru ce îl determină pe artist
Vitas () [Corola-website/Science/315248_a_316577]
-
1844, D'Este a început să folosească un scaun cu rotile. În ciuda bolii sale, el și-a păstrat o viziune optimistă asupra vieții. O altă descriere timpurie a sclerozei multiple a fost oferită de diaristul britanic W. N. P. Barbellion, pseudonim al lui Bruce Frederick Cummings (1889-1919), care a ținut un jurnal detaliat al bolii de care suferea și al luptei sale cu aceasta. Jurnalul său a fost publicat în 1919 sub titlul "Jurnalul unui om dezamăgit". Cercetările curente vizează identificarea
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
În același an, apare primul videoclip al formației, la piesă „Zori de zi”, al cărei nume și text sunt inspirate de speranțele legate de noua societate democratică din România post-revoluționară. Videoclipul este realizat de TVR, fiind regizat de Anghel Mora (pseudonimul cântărețului de folk Mihai Diaconescu). Începând cu 1992, trupa își lansează materialele discografice sub egida propriei case de discuri, RIFF Show-Service. "Joc perfid" este unul dintre cele mai cunoscute albume Riff și al treilea din istoria grupului. Discul este înregistrat
Riff (formație românească) () [Corola-website/Science/318622_a_319951]
-
(n. 29 iunie 1900, Charlottenburg, Germania - 1979, București) este pseudonimul artistic al lui Mihail Filip, care a fost un sculptor și grafician român. A urmat cursurile "Școlii de arte frumoase" din București, apoi pe cele ale "École des Beaux-Arts" și "École du Louvre" din Paris. A continuat cu cursul de
Mac Constantinescu () [Corola-website/Science/318711_a_320040]
-
pentru o serie de conferințe duhovnicești, pentru învățarea și practicarea în comun a rugăciunii isihaste. Regimul comunist instaurat în România avea să îi interzică în anii '50 dreptul la semnătură, constrângere pe care avea să o evite publicând articole sub pseudonim în diferite publicații bisericești ortodoxe. De asemeni, îi va fi refuzat accesul în învățământ până la căderea regimului comunist. Ca urmare, între 1951 și 1963 a fost bibliotecar al Academiei Române, perioadă în care își termină studiile. Din 1963, de la fondarea acestuia
Alexandru Duțu () [Corola-website/Science/316045_a_317374]
-
studii, articole, rapoarte de cercetare etc. pe teme de literatură comparată, istoria mentalităților, istoria ideilor, istorie românească și sud-est europeană. Publică și studii de teologie (îndeosebi în anii '50, când nu are drept de semnătură în nume propriu, scrie sub pseudonim), colaborarea sa cu revistele teologice continuând de-a lungul întregii perioade comuniste. Inițiator si cordonator al "Revue d'Études Sud-Est Européennes" (redactor 1967-72; redactor-șef adjunct 1972-1989, director 1990-1997) și "Sud-Estul și Contextul European", reviste ale Institutului de Studii Sud-Est
Alexandru Duțu () [Corola-website/Science/316045_a_317374]
-
rege suedez care a fost Comandantul Suprem al Forțelor Armate Suedeze (între 1907 și 1939). S-a considerat că avea simpatii germane în timpul Primului Război Mondial. Gustav al V-lea era un pasionat jucător de tenis de câmp, participând la meciuri sub pseudonimul de "Mr G". Ca jucător și promotor al acestui sport, a fost ales în 1980 în „International Tennis Hall of Fame”. Regele a învățat tenis în timpul unei vizite în Anglia în 1876 iar la întoarcerea în țară a fondat primul
Gustaf al V-lea al Suediei () [Corola-website/Science/316094_a_317423]
-
Dj Layla (pseudonimul Nataliei Ostasina; n. 11 iulie 1987, Chișinău) este o muziciană/compozitoare originară din Republica Moldova, care activează ca DJ în România. Discul său single de debut, intitulat „Single Lady”, este o colaborare cu tânăra cântăreață română Alissa, cântec care și-a
DJ Layla () [Corola-website/Science/316156_a_317485]
-
sa cultură este una sintetică, el nu stă în umbra vreunui zeu protector. Pentru el, drumul lung trebuie să fie un dantesc permanent îndemn. Tit Liviu Pop- Scriitori contemporani Editura, George Coșbuc”, Bistrița, 2003. Emil Dreptate, un nume ca un pseudonim, nu și-a permis niciun rabat de la calitatea poetică a textelor sale. Poezia lui este meditativă, nu filosofică în sensul lui Blaga, ci apropiată de simțirea lui Ion Pillat. Emil Dreptate transformă lumea din jur în poezie, o poezie sensibilă
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
formate cuvintele compuse, există următoarele combinații productive: O categorie aparte sunt compozițiile dintr-un element care, deși are sens lexical, nu poate fi cuvânt de sine stătător, și un cuvânt propriu-zis. Cele mai multe elemente neautonome sunt elemente prime: alhadnagy" „sublocotenent”, álnév" „pseudonim”, belkereskedelem" „comerț interior”, külkereskedelem" „comerț exterior”, előszó" „cuvânt înainte”, főkönyvelő" „contabil șef”, gyógymód" „procedeu terapeutic”, közvélemény" „opinie publică”, mellékhatás" „efect secundar”, önkritika" „autocritică”, összlétszám" „efectiv total”, távirányítás" „telecomandă”, utószezon" „post-sezon”. Alte elemente neautonome sunt ultime: "bogárféle „specie de insectă”, "tojásféle
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
știau adevărata lui misiune”, afirma el. Generalul Ilie a fost trecut în rezervă la 22 aprilie 1977. Începând din anii '70, generalul Mihai Ilie a scris mai multe cărți de ficțiune și non-ficțiune pe teme de spionaj și contraspionaj, sub pseudonimele I. Mocanu sau Ilie Mocanu. Numele său figurează în lista ofițerilor și subofițerilor de securitate care au desfășurat activități de poliție politică, comunicată de CNSAS la 19 mai 2004. La acel moment era decedat. Pacepa scrie în "Orizonturi roșii" că
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
Odată cu relansările discului din noiembrie 2009, compoziția a fost și ea inclusă pe noile variante („Deluxe Edition — 2009” și „Platinum Edition”). Compoziția s-a bucurat de o atenție sporită în urma premierei videoclipului de care a beneficiat, regizat de Knowles sub pseudonimul „Bee-Z” și frecventa sa colaboratoare Melina Matsoukas, în acesta solista interpretând personajul „B.B. Homemaker”. Materialul promoțional a început să fie distribuite de magazinul virtual iTunes începând cu data de 18 mai 2010, la doar două săptămâni de la prima sa difuzare
Why Don't You Love Me () [Corola-website/Science/320073_a_321402]
-
Novorossiisk. În 1914 a înființat la Telenești școala evreiască, unde a predat până în 1919, când s-a mutat la Chișinău. A debutat în 1910 cu nuvele în gazeta "Undzăr Lăbn" ( "Viața noastră"), editată la Varșovia de Mordhe Spector. A folosit pseudonimul "Ș. Așkenazi". În presa din Odesa a publicat poezii și schițe, iar în anul 1917 era angajat ca redactor la gazeta "Dos naie Lăbn" ("Das neue Leben"; „Viața nouă”). Începând din 1917, a urmat publicarea unor volume de poezii și
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
(1951) (titlu original "The Day of the Triffids") este un roman științifico-fantastic post-apocaliptic scris de autorul englez John Wyndham. Deși Wyndham publicase deja alte romane, acesta a fost primul pentru care a folosit pseudonimul John Wyndham, devenind și mai bine cunoscut roman al său. Protagonistul este Bill Masen, un englez care își câștigă existența lucrând cu trifide, plante capabile de agresiune și dovedind un comportament inteligent: se pot deplasa folosindu-și cele trei "picioare
Ziua trifidelor () [Corola-website/Science/320356_a_321685]
-
lui venise în România cu oile, pe jos, demult, pe când turcii vroiau să-i omoare în Macedonia. Ei sunt români macedoneni. Armâni, cum zic ei". A fost tatăl poetului suprarealist Gellu Naum. A publicat poezii în revista "Lumea nouă", sub pseudonimul "Andrei din Zegovia". A publicat și în revista "Literatura și arta română" (care a apărut între 1896 și 1910, sub conducerea lui Nicolae Petrașcu) și în revista "Freamătul", care apărea din 1908 la Bârlad. Criticii îl situează pe în ramura
Andrei Naum () [Corola-website/Science/321018_a_322347]
-
oficial francez atașat la Cartierul general britanic. În calitatea sa de oficial a urmat armata engleză în Belgia. După ce a fost demobilizat, a plecat în Canada, unde a scris despre experiențele sale de pe front, în „"Tragedie în Franța"”. În 1947, pseudonimul „André Maurois” devine numele său legal. În 1967, dupa o lungă carieră de scriitor, moare la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris, unde este și înmormântat.
André Maurois () [Corola-website/Science/321205_a_322534]
-
apoi la presa hidraulică...”". De asemenea, construcția pare să facă "Albatrosul" impenetrabil armelor de foc contemporane. O trilogie de romane ilustrate a fost realizată de scriitorii Jean-Marc Lofficier și Randy Lofficier, împreună cu artistul Gil Formosa: În această trilogie, Robur (un pseudonim al Căpitanului Nemo) este conducătorul rezistenței în fața invaziei seleniților lui H. G. Wells. Printre alte personaje fictive ale seriei se regăsesc Fantômas, Josephine Balsamo, Umbra și Profesorul Cavor. Robur apare în "Batman: Master of the Future", de Brian Augustyn și Eduardo
Robur Cuceritorul () [Corola-website/Science/321237_a_322566]
-
studii“ staliniste, publicată în 1952, "Probleme ale literaturii noi din R. P. R.", (de 364 de pagini), unde, alături de Mihai Beniuc, apăreau Ovid S. Crohmălniceanu (cu „studiul“: "Un roman al industrializării socialiste"), Sergiu Fărcășan, care a semnat mai târziu cu pseudonimul Crișan Făgerașu (Despre «Negura» volumul II și câteva probleme de critică literară), Mihai Gafița (Romanul luptei tractoriștilor), Paul Georgescu (O mărturie dramatică), Nestor Ignat (O carte despre frumusețea vieții noi), Silvian Iosifescu („prefațatorul“ din 1960 al lui Nichita Stănescu, publică
Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” () [Corola-website/Science/321266_a_322595]
-
Pierre Barbet (n. 16 mai 1925 - d. 20 iulie 1995) a fost pseudonimul cel mai folosit de către scriitorul francez de science-fiction și farmacistul Claude Avice. Posesor al unui doctorat în farmacie, Claude Avice a publicat câteva articole științifice, printre care se numără și unele de bionica. Ca scriitor de science fiction a publicat
Pierre Barbet (scriitor) () [Corola-website/Science/321294_a_322623]
-
de către scriitorul francez de science-fiction și farmacistul Claude Avice. Posesor al unui doctorat în farmacie, Claude Avice a publicat câteva articole științifice, printre care se numără și unele de bionica. Ca scriitor de science fiction a publicat în principal sub pseudonimul Pierre Barbet, fiind tradus în numeroase țări, inclusiv în Statele Unite ale Americii. În afară de acest pseudonim, el a mai folosit încă două: Olivier Sprigel - un omagiu adus lui Stéphane Spriel, directorul departamentului fantastic al editurii la care a debutat - si David
Pierre Barbet (scriitor) () [Corola-website/Science/321294_a_322623]
-
Claude Avice a publicat câteva articole științifice, printre care se numără și unele de bionica. Ca scriitor de science fiction a publicat în principal sub pseudonimul Pierre Barbet, fiind tradus în numeroase țări, inclusiv în Statele Unite ale Americii. În afară de acest pseudonim, el a mai folosit încă două: Olivier Sprigel - un omagiu adus lui Stéphane Spriel, directorul departamentului fantastic al editurii la care a debutat - si David Mâine - pentru a aminti că s-a născut vechiul ducat Mâine. Primele două române SF
Pierre Barbet (scriitor) () [Corola-website/Science/321294_a_322623]
-
situația descrisă de diavol, el alunecând pe ulei vărsat de floarea soarelui în calea unui tramvai, condus de o femeie, care îi retează capul. Ivan Nicolaevici Ponirev este un poet tânăr și energic, care scrie la revista lui Berlioz sub pseudonimul Bezdomnâi (Pribeagul). Descris ca "un tînăr lat în umeri, roșcovan, ciufulit" acesta este mult mai impulsiv și suspicios. Stepan Bogdanovici Lihodeev este colegul de apartament al lui Berlioz și directorul Teatrului de Varietăți. A doua zi după moartea lui Berlioz
Maestrul și Margareta () [Corola-website/Science/320625_a_321954]
-
Holbrook Vance (n. 28 august 1916, Sân Francisco, California) este un autor american de literatură fantastică și științifico-fantastică . Majoritatea operelor sale au fost publicate sub numele de . Vance a publicat 11 române polițiste că John Vance Holbrook și 3 sub pseudonimul Ellery Queen. A mai folosit și alte nume: Alan Wade, Peter Held, John van See sau Jay Kavanse. A câștigat mai multe premii: Premiul Hugo în 1963 pentru "The Dragon Masters", în 1967 pentru "The Last Castle" și în 2010
Jack Vance () [Corola-website/Science/321512_a_322841]