49,948 matches
-
Poiana Mare, Tunarii Vechi și Tunarii Noi. Comuna Poiana Mare face parte, din punct de vedere geologic, din marea depresiune structurală care a apărut între Carpați și Balcani, în mezozoicul superior. În ultima parte a mezozoicului și neozoicului, pe fundul mării care acoperă această depresiune s-au depus materialele cărate de apele curgătoare care erodau zonele înălțate. Poiana Mare se află în cuprinsul platformei Moesice, formată din două etaje: 1. etajul inferior, format din cristalin, aflat la adâncimi mari și depistat
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
urme ale unei alte persoane decât victima. În grota de la baza stâncii nu se ascundea nimeni. Holmes găsește pe plajă lucrurile lui McPherson, inclusiv prosopul care rămăsese pliat și uscat în timp ce urmele pașilor victimei se află în apropiere de malul mării; văzând prosopul uscat, Holmes deduce că McPherson nu a avut timp să intre în apă, dar el se afla pe marginea apei, atunci când a fost atacat. O notă scrisă de mână a fost găsită într-un buzunar al victimei, semnată
Coama leului () [Corola-website/Science/325234_a_326563]
-
meduză cu filamente lungi și aproape invizibile asemănătoare cu coama unui leu. Împreună cu Stackhurst, Holmes împinge un bolovan în apă și zdrobesc animalul acvatic. Cum directorul școlii și inspectorul erau suprinși că nu mai văzuseră până atunci așa ceva pe țărmul mării, detectivul le spune că animalul fusese adus acolo probabil de uraganul care avusese loc cu câteva zile înainte de moartea lui McPherson. Holmes le povestește că întâlnise cuvintele "coama leului" într-un context neașteptat. El citise în cartea "Out of Doors
Coama leului () [Corola-website/Science/325234_a_326563]
-
au fost găsiți și salvați. Pictura a devenit simbolul romantismului francez. Unul dintre marii pictori de marine ai secolului al XIX-lea a fost rusul Ivan Aivazovski, care nu a fost doar un pictor marin, ci a iubit cu adevărat marea și acest lucru se observă în fiecare dintre picturile sale. Din cele aproximativ 6.000 de picturi ale sale, majoritatea sunt marine, iar dintre picturile marine, jumătate din ele reprezintă marea în furtună. Unele tablouri reprezintă flota, cel mai cunoscut
Marină (pictură) () [Corola-website/Science/325240_a_326569]
-
doar un pictor marin, ci a iubit cu adevărat marea și acest lucru se observă în fiecare dintre picturile sale. Din cele aproximativ 6.000 de picturi ale sale, majoritatea sunt marine, iar dintre picturile marine, jumătate din ele reprezintă marea în furtună. Unele tablouri reprezintă flota, cel mai cunoscut dintre acestea fiind Bătălia de la Navarino din 1827, pictat în 1846). A devenit celebru nu numai pentru tablourile sale cu scene maritime, dar și pentru modul în care reprezenta reflexiile luminii
Marină (pictură) () [Corola-website/Science/325240_a_326569]
-
reflexiile luminii pe mare. Peisajul marin nu este o temă predilectă în pictura românească. Poate de aceea, în pictura românească peisajul marin are caracteristici aparte. Pictorii români sau concentrat asupra țărmurilor, porturilor ori plajelor și nu asupra furtunilor din largul mării cum a făcut, de pildă, Aivazovschi în marinele sale. Compozițiile pictorilor români sunt astfel concepute, încât se simte profund „spiritul mării”, care predispune la calm, meditație și relaxare. În istoria picturii românești au existat putini pictori dedicați de marine cum
Marină (pictură) () [Corola-website/Science/325240_a_326569]
-
marin are caracteristici aparte. Pictorii români sau concentrat asupra țărmurilor, porturilor ori plajelor și nu asupra furtunilor din largul mării cum a făcut, de pildă, Aivazovschi în marinele sale. Compozițiile pictorilor români sunt astfel concepute, încât se simte profund „spiritul mării”, care predispune la calm, meditație și relaxare. În istoria picturii românești au existat putini pictori dedicați de marine cum au fost Dimitrie Știubei și Eugen Voinescu. Marine au mai pictat sporadic Carol Popp de Szathmáry ("Marină"), Nicolae Grigorescu ("Femeie pe
Marină (pictură) () [Corola-website/Science/325240_a_326569]
-
predispune la calm, meditație și relaxare. În istoria picturii românești au existat putini pictori dedicați de marine cum au fost Dimitrie Știubei și Eugen Voinescu. Marine au mai pictat sporadic Carol Popp de Szathmáry ("Marină"), Nicolae Grigorescu ("Femeie pe malul mării"), Mihail Simonidi, Arthur Verona ("Violonist în barcă"), Nicolae Vermont ("Portul Constanța" și "Plajă"). Relativ mai frecvente sunt marinele la Jean Alexandru Steriadi, Nicolae Dărăscu, Marius Bunescu, Gheorghe Petrașcu ("Femeie la mare" și "Privind marea la Mangalia"), Theodor Pallady (" Peisaj din
Marină (pictură) () [Corola-website/Science/325240_a_326569]
-
Marină"), Nicolae Grigorescu ("Femeie pe malul mării"), Mihail Simonidi, Arthur Verona ("Violonist în barcă"), Nicolae Vermont ("Portul Constanța" și "Plajă"). Relativ mai frecvente sunt marinele la Jean Alexandru Steriadi, Nicolae Dărăscu, Marius Bunescu, Gheorghe Petrașcu ("Femeie la mare" și "Privind marea la Mangalia"), Theodor Pallady (" Peisaj din Constanța"), Ion Țuculescu, ("Marină la Mangalia"), Ștefan Popescu ("Diguri la Marea Neagră"). În perioada interbelică, majoritatea marinelor au fost pictate la Balcic, începând cu Iosif Iser, care i-a descoperit frumusețile în 1913, când participa
Marină (pictură) () [Corola-website/Science/325240_a_326569]
-
într-o zonă de o mare diversitate și frumusețe. Peisajul lor include atât paduri de altitudine, cât și câmpii, dar și deșert. Parte muntoasă cuprinde platoul Leroghi numit de samburu "Ldonyo" (Muntele) aflat între 1600 și 2400 m deasupra nivelului mării. Zonz joasă ("Lpurkel") este toridă și secetoasă, având ca principală vegetație acacia. Samburu este o societate patriarhală. Supremația bătrânilor este susținută de credința în puterea blestemelor lor. La vârsta de 5 ani băieți trec printr-o ceremonie de inițiere în urma
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
invazie a Australiei, dar armata a răspuns că nu dispune în prezent de suficiente trupe pentru a sprijini o astfel de operațiune . Forțele navale japoneze au capturat cu succes Tulagi, dar invazia Portului Moresby a fost respinsă în Bătălia din Marea Coralilor. La scurt timp după aceea, Marina japoneză a stabilit garnizoane mici pe alte insule nordice și centrale ale arhipelagului Solomon. O lună mai târziu, Flota Japoneză Combinată a pierdut patru dintre portavioanele sale în Bătălia de la Midway. Aliații au
Campania din insulele Solomon () [Corola-website/Science/325296_a_326625]
-
Bătălia de la Meloria (a doua) s-a disputat în zilele de 5 și 6 august 1284, în apropiere de mica insulă Meloria din Marea Tireniană între flotele genoveză și pisană, ca parte a Războiului genovezo-pisan. Victoria drastică a genovezilor și distrugerea flotei pisane a marcat declinul puterii comerciale a Pisei. În secolul al XIII-lea, Republica Genova a cucerit numeroase așezări din Crimeea, unde
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
continuu cu sarazinii pentru controlul Mediteranei. În alianță cu Republica Genova, pisanii au întreprins o expediție asupra Sardiniei în 1015-1016, capturând insula de la sarazini în anul 1016, după înfrângerea regelui sarazin Mugahid. Această victorie i-a oferit Pisei supremația în Marea Tireniană. Atunci când pisanii i-au alungat și pe genovezi din Sardinia, un nou motiv de tensiune a izbucnit între cele două republici rivale. Între 1030 și 1035, Pisa a continuat să lupte cu succes împotriva altor orașe rivale din Sicilia
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
Pisa a fost angajată în prima sa bătălie contra Genovei, care s-a încheiat cu o victorie, fapt care a permis consolidarea poziției pisanilor în Mediterana. Papa Grigore al VII-lea a recunoscut în 1077 noile "legi și obiceiuri ale mării" instituite de către pisani, iar împăratul Henric al IV-lea le-a acordat dreptul de a-și numi propriii lor consuli, la sfatul unui Consiliu al bătrânilor. De fapt, aceasta nu era decât o confirmare a unei situații "de facto", pentru că
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
purta o mască. Copilul murise înecat într-o peșteră unde se ascunsese rușinat de faptul ca ceilalți copii de la orfelinat i-au îndepărtat mască de pe față și văzându-l au râs de el. El refugiindu-se în peștera de la țărmul mării, s-a înecat din cauza faptului că mareea a crescut iar el a fost prins că într-o capcană de ape, ne mai reușind să iasă la mal. Pentru a descoperi ce s-a întâmplat cu fiul ei, Lăură merge la
Orfelinatul () [Corola-website/Science/324523_a_325852]
-
a antenei era radială și avea 120 de fire. Puterea sa de emisie putea fi sporită de la 20 kw până la aproape 200 kw iar recepția era posibilă până la Moscova sau Leningrad datorită propagării directe a undei. Cele trei studiouri (cel mare destinat orchestrelor simfonice, corurilor fanfarei și operei, cel mijlociu pentru muzică de cameră și soliști, iar al treilea alocat conferențiarilor și crainicilor) au fost dotate și tratate acustic cu cea mai modernă aparatură. Radio Basarabia avea în structură șase servicii
Radio Chișinău () [Corola-website/Science/324531_a_325860]
-
prefectului pretorului pentru Italia între anii 554-584, iar apoi sub cea exarhului de Ravenna (584-751). Pentapolis (etimologic, provenind din termenul grecesc "πεντάπολις", "cinci orașe") cuprindea orașele Ancona, Fano, Pesaro, Rimini și Sinigaglia. Statul Pentapolis se întindea de-a lungul coastei Mării Adriatice dintre râurile Marecchia și Misco, fiind situat imediat la sud față de centrul teritoriului exarhatului guvernat direct de către exarhul ravennat, la răsărit de Ducatul de Perugia, de asemenea teritoriu bizantin, și la nord de Ducatul de Spoleto, care făcea parte
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
cel din București sau cel din Tiraspol", scria Gazeta Basarabiei în iulie 1939. Radio Basarabia, condus inițial de Gheorghe Neamu, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939 prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană din Chișinău. Cele trei studiouri (cel mare destinat orchestrelor simfonice, corurilor fanfarei și operei, cel mijlociu pentru muzică de cameră și soliști, iar al treilea alocat conferențiarilor și crainicilor) au fost dotate și tratate acustic cu cea mai modernă aparatură. Radio Basarabia avea în structură șase servicii
Auditoriul Pușkin () [Corola-website/Science/324553_a_325882]
-
Baikal (1971, 1983, 1985, 1987, 1989), pe fluviul Amur (1983, 1989), în Podișul Ordos (1974, 1987), la izvoarele fluviului Mekong și în zona carstică de la Kunming și Guilin (1992), în Munții de Diamant din Coreea de Nord (1989), studierea comparativ al coastelor Mării Mediterane (litoralul francez - 1993, litoralul Greciei - 1991, litoralul turc - 1994 și litoralul egiptean - 1995) etc. i-au oferit prilejul comparației geografice între diferitele peisaje geografice și i-au dat posibilitatea întregirii unei bogate colecții de diapozitive (circa 25.000 de
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
cel din București sau cel din Tiraspol", scria Gazeta Basarabiei în iulie 1939. Radio Basarabia, condus inițial de Gheorghe Neamu, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939 prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană din Chișinău. Cele trei studiouri (cel mare destinat orchestrelor simfonice, corurilor fanfarei și operei, cel mijlociu pentru muzică de cameră și soliști, iar al treilea alocat conferențiarilor și crainicilor) au fost dotate și tratate acustic cu cea mai modernă aparatură. Radio Basarabia avea în structură șase servicii
Mihail Cekerul-Cuș () [Corola-website/Science/324565_a_325894]
-
deținea în Italia de nord. cuprindea Lombardia propriu-zisă cu capitala la Pavia, ducatele de Friuli și Trento, alături de regiunea Toscanei. În sud, ea era mărginită de Statul papal ("Patrimonium Sancti Petri") instaurat după Donația pepiniană din 754, întinzându-se de la Marea Tireniană la Marea Adriatică. Teritoriile longobarde situate dincolo de Statul papal purtau denumirea de "Langobardia Minor" și constau din ducatele de Spoleto și Benevento. În interiorul său, Langobardia Major era divizată în Austria în est și Neustria în apus. După ce aceste stăpâniri au
Langobardia Major () [Corola-website/Science/324603_a_325932]
-
și Ducatul de Benevento, provincia Marche (cele cinci orașe: Rimini, Pesaro, Fano, Senigallia și Ancona). Donațiile au permis suveranului pontif să domnească pentru prima dată ca guvernator temporal. Această fâșie teritorială se întinde în diagonală de-a lungul Italiei de la Marea Tireniană la Marea Adriatică. Asupra acestor teritorii extinse și aflate în zonă muntoasă, papii medievali nu era în stare să își exercite suveranitatea în mod efectiv, dat fiind diferitele presiuni din decursul timpului, așa că Statul papal nou apărut a prezervat vechea
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
naturală. Scopul principal al expediției a fost efectuarea unui studiu hidrografic asupra coastelor părții sudice a Americii de Sud, în continuarea unor studii anterioare. Aceasta urma să aibă ca rezultat întocmirea de hărți de navigație ce urmau să prezinte informații privind adâncimea mării și alte asemenea date necesare în scop de război naval sau pentru transporturi comerciale, împreună cu desene ale culmilor de pe uscat văzute dinspre mare, împreună cu altitudinile acelor culmi. În particular, longitudinea orașului Rio de Janeiro, punct de început al acestor studii
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
și a descris un strat alb de stâncă tare formată din corali și scoici zdrobite aflate între straturile de rocă vulcanică neagră, și a observat un strat alb similar trecând orizontal prin stâncile negre de pe St. Jago la deasupra nivelului mării. Scoicile erau aceleași ca cele de pe plajele de astăzi, iar el a speculat că în vremuri recente din punct de vedere geologic, o curgere de lavă a acoperit acest nisip de scoici de pe fundul mării, după care straturile s-au
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
St. Jago la deasupra nivelului mării. Scoicile erau aceleași ca cele de pe plajele de astăzi, iar el a speculat că în vremuri recente din punct de vedere geologic, o curgere de lavă a acoperit acest nisip de scoici de pe fundul mării, după care straturile s-au înălțat încet până la nivelul actual. Cartea lui Charles Lyell, "Principles of Geology", prezenta o ipoteză de înălțare treptată și de cădere a scoarței Pământului, ilustrată de modificarea nivelurilor Templului lui Serapis, iar Darwin l-a
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]