7,098 matches
-
josnice. SÎnt răi și stupizi. Abia dacă se cunosc Între ei și, fiind „plini de o perfectă răutate”29, se Învrăjbesc unii Împotriva altora 30 și se războiesc perpetuu Între ei31. În lupta lor, puterile Întunericului au ajuns la hotarul Împărăției de Lumină, iar pofta lor lacomă de Lumină s-a dovedit mai puternică decît ura lor reciprocă. Împăcîndu-se Între ele, și-au unit forțele Într-un asalt contra Pămîntului strălucitor: Toate mădularele Arborelui Întunecimii, care este Materia corupătoare, s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din cele trei succesive, dînd ființă Mamei celor Vii (emma de hayye) care, la rîndul ei, Îl cheamă la viață pe Omul Primordial (’nasha qadmaya), iar acesta Își „cheamă” cei cinci fii, elementele pure ce se opun elementelor impure din Împărăția Întunericului: „Aerul limpede se opune Fumului, VÎntul răcoritor VÎntului arzător, Lumina - Întunericului, Apa Înviorătoare - Apei stătute. Focul care Încălzește - Focului mistuitor”36. După Ibn al-Nad@1@m (cf. traducerea lui Dodge): Protoantropul s-a Înveșmîntat cu cele cinci principii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În mod asemănător, În două fragmente redactate În limba pahlavi 71 se povestește cum, mînios, Az pornește să creeze ființe după formele masculine și feminine ale Trimisului, numit Narisah ori, ceva mai frecvent În unele texte, Roshnshahr - „Dumnezeul a cărui Împărăție este Lumina”. Soarta acestor creaturi va fi suferința și mizeria. Pentru a intra În posesia Luminii lor adunate la un loc, Az Îi Învață pe monștrii masculi și pe Asreshtars să se acupleze. Deprinzînd iute arta Împerecherii, monștrii zămislesc progenituri
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
demoni cu Înfățișare de leu, deosebit de detestabili, din care Își făcuse „veșminte”, Az le ia rodul unirii și Îl modelează În formă de om72. Datorită Luminii pe care o deține În trupul său, acest prim om (Gehmurd) se Înrudește cu Împărăția Luminii, Însă din pricina căilor obscene pe care luase ființă este și Încărcat cu toate relele. Lui Gehmurd, care preia numele omului primordial zoroastrian (Gayomard)73 Îi urmează tovarășa lui - Murdiyanag, „Femeia Slavei”74. Reiterînd binecuvîntarea biblică a primei perechi de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
misiune Îi este Încredințată lui Isus-Strălucirea, divinitate rezidînd pe Nava Apelor Vii (Luna), a cărei funcție este de a supraveghea mecanismul de recuperare a Luminii. Isus (În arabă, ’Isa), desemnat În textele scrise În pahlavi drept Xradeshahr, „Dumnezeul a cărui Împărăție e rațiunea”76, Îl trezește pe Adam din somnul său de moarte, Îi dă puterea de a umbla și Îi ține departe de el pe Arhonte și pe tovarășa lui femelă. Povestindu-i istoria creației, Isus Îi dezvăluie omului propria
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin urmare, să fie martor la judecata de apoi. Toate izvoarele confirmă că așa-numitul Frashegird, combustia lumii, va dura 1468 de ani, timp În care restul de Lumină Întemnițată va ajunge În Lună și În Soare, iar apoi În Împărăția Luminii. Din pridvorul Raiului, zeii vor contempla Focul Negru care consumă Materia 92. Alt fragment În limba pahlavi menționează că Roshnshahr Îi poruncește Creatorului-Lumii-Noi să clădească În Sudul Îndepărtat o Închisoare În care demonii să fie Întemnițați pe veci, după
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Slavă (Omul Perfect), care este Calea Lactee, pînă la Corabia Lunii ce se umple treptat, devenind Luna plină. În ultimele cincisprezece zile ale lunii calendaristice, Corabia Lunii Își descarcă treptat Încărcătura ei de Lumină pe Corabia Soarelui, care o transferă În Împărăția Luminii. Luna este golită de lumină pînă cînd dispare, apoi se umple la loc97. Mani și-a imaginat probabil că planetele se deplasează de-a lungul unui plan, așa-numita z@5@n@3@ sau centura zodiacală, printre cele douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu e decît În foarte mică măsură pesimist. Teoria dublei naturi a omenirii și a Cosmosului poate duce la atitudini variate, printre care și cea, perfect optimistă, potrivit căreia lumea Însăși se revelează În fiecare zi ca o epifanie a Împărăției de Lumină. „CÎnd am ajuns să-1 cunoaștem pe adevăratul Dumnezeu și Legea neîntinată” - se spune În textul uigur Xuastvanift -, „atunci am cunoscut cele Două Rădăcini și cele Trei Momente”104. Cele Trei Momente - anterior, mediu și posterior - se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
exista suflete damnate, care vor fi comprimate În Bulgărele Întunecat și otrăvit și Întemnițate pentru vecie 140. Utilizarea argumentelor marcionite antiiudaice În maniheism n-ar trebui să camufleze enormele diferențe care există Între Mani și Marcion. Pentru Marcion, cele două Împărății sînt prin definiție separate; pentru Mani, ele sînt prin definiție amestecate. În măsura În care a utilizat materiale biblice, Mani le-a aplicat acestora exegeza inversă a sistemului gnostic; e posibil s-o fi făcut uneori cu oarecare originalitate. El preia din gnosticism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
maris)l3, precum și zona ultimă, unde se află Iadul, geena ignis. Totalul este de șapte niveluri superioare (ceruri) și șapte niveluri inferioare. Pricina căderii lui Satan este trufia. El maimuțărește puterea creatoare a Tatălui și vrea să domnească peste o Împărăție similară. În acest scop, căutînd un loc unde s-o Înalțe, cutreieră cele șapte niveluri inferioare, trecînd mai Întîi prin Poarta Aerului, apoi prin Poarta Apei - pe care i le deschid Îngerii păzitori ai elementelor respective, Apa și Aerul 14
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
respective, Apa și Aerul 14. Dedesubtul Apelor superioare lumea este oarecum organizată, Însă lipsesc Îngerii, ceea ce Înseamnă că Tatăl nu Își exercită controlul pînă aici. De aceea Sathanas, Întorcîndu-se la Îngerii de sus din cer, se proclamă căpetenie a acestei Împărății inferioare, preexistente dar nerevendicate de nimeni, și Încearcă să-i convingă pe Îngeri să-l urmeze. Argumentele sale sînt extrase chiar din parabola evanghelică (Luca 16:1-8): În calitate de ispravnic necredincios, el abuzează de puterea sa pentru a reduce datoriile Îngerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
celeste (ta ourania) și Fiului cel mare (=Satanael) pe cea a lumii (ta enkosmia)27. Eftimie Zigabenos Îl identifică pe Diavol cu Dumnezeul Vechiul Testament, care Își făurește pentru sine un al doilea cer și un al doilea pămînt, despărțite de Împărăția lui Dumnezeu; de altfel toate sursele par să implice o asemenea identificare 28. Tripartiția universului la Psellos corespunde unui mit menționat și În alte surse: Tatăl are doi Fii, pe Satanael, Întîiul născut (pr@5@totokos), care stăpînește pămîntul, și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și Eva. Sathanas guvernează lumea din lăcașul lui de deasupra norilor, prin intermediul slujitorilor săi. Pentru a Încropi o istorie mincinoasă a lumii, Arhontele Îl răpește În cerul său pe Enoh. Enoh scrie șaptezeci și șase de cărți cuprinzînd descrierea acestei Împărății cerești inferioare, iar astfel oamenii uită de cele șapte ceruri de sus, ale Tatălui. Mai mult, Enoh Își Învață fiii „rînduiala jertfelor și a ritualurilor nelegiuite”46. Tatăl hotărăște atunci să-l trimită pe Isus, Fiul care șade alături de el
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Isus: acesta a trecut prin ea așa cum trece apa printr-o conductă 47. Isus nu are trup fizic (care să conțină lut). El Îmbracă doar un trup imaterial, pe care Îl părăsește În zona Aerului, atunci cînd se Întoarce În Împărăția tatălui său. Nu are nevoie de hrană, moartea și Învierea lui nu sînt reale 48. Auzind despre venirea În lume a lui Cristos, dar neștiind unde să-l găsească, Arhontele Îl trimite pe Îngerul său Ilie, unul și același cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bogomilii resping sfintele taine ale Bisericii, pe care le asociază cu răii creștini, discipoli ai lui Ioan Botezătorul care „cunună și se căsătoresc”, În vreme de discipolii lui Isus sînt encratiți: „ei sînt ca Îngerii lui Dumnezeu din cer, În Împărăția Cerului, sînt eunuchi propter regnum celorum” (Matei 19:10-12)49. Lumea va dăinui cîtă vreme numărul Drepților ce sînt primiți În cer nu-l va Întrece pe cel al locurilor rămase goale În urma căderii Îngerilor. Scenariul eschatologic se bazează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe cel al locurilor rămase goale În urma căderii Îngerilor. Scenariul eschatologic se bazează pe Apocalipsa lui Ioan. Cristos urmează să vină, Împreună cu apostolii, să judece universul; demonii și Închinătorii lor vor fi azvîrliți În focul veșnic, Cei Drepți vor moșteni Împărăția Cerurilor. „Iar atunci, la Îngăduința Tatălui, o ceață Întunecoasă și o gheenă de foc (obscuritas tenebrosa et geenna ignis) vor țîșni din adîncul pămîntului pînă la văzduhul firmamentului”50. Sathanas și oastea lui demonică vor fi aruncați Într-un lac
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de adînc, Încît o piatră azvîrlită În el de un bărbat de treizeci de ani ar ajunge pe fundul lui abia după trei ani. Acolo Diavolul va fi Încătușat cu „lanțuri indestructibile”, pe cînd „Drepții vor străluci cu soarele În Împărăția Tatălui lor”, iar Fiul lui Dumnezeu va sta În dreapta Tatălui 51. 5. Consecințe doctrinale și etice ale mitului bogomilic Trăind În manieră encratită pentru a imita viața Îngerilor, abținîndu-se de la tot ceea ce derivă ex coitu și de la lucruri care, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ei creator de Îngeri. Lucifer este Fiul Domnului Întunericului. El se transfigurează Într-un Înger de Lumină pentru a urca la cerul Dumnezeului bun, unde Îngerii intervin În favoarea lui, iar Dumnezeu Îl adoptă pe străin și Îl face intendent al Împărăției sale - „iconomul necredincios” și „nedrept” din Luca 16:5-7. Dumnezeu se va căi pentru asta, căci Lucifer Îi ademenește Îngerii și provoacă un adevărat război civil În cer. Dumnezeu se vede nevoit să-1 alunge, Împreună cu o treime dintre Îngeri - cei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
divinitatea din Vechiul Testament, pe care albigenzii Îl resping, cu excepția celor șaisprezece cărți ale Profeților, a Psalmilor și a celor cinci cărți ale lui Solomon. Unii dintre ei mai acceptă totuși și cărțile lui Iov și Ezdra. Dumnezeu este autorul unei Împărății incoruptibile, cu ceruri proprii, cu Soarele, Luna, stelele și cele patru elemente ale ei. Ființele umane cerești - ale acestei Împărății - au, ca și noi, trup, suflet și spirit, Însă spiritul lor nu sălășluiește În interiorul trupului. Satan, „iconomul cel nedrept”, a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cărți ale lui Solomon. Unii dintre ei mai acceptă totuși și cărțile lui Iov și Ezdra. Dumnezeu este autorul unei Împărății incoruptibile, cu ceruri proprii, cu Soarele, Luna, stelele și cele patru elemente ale ei. Ființele umane cerești - ale acestei Împărății - au, ca și noi, trup, suflet și spirit, Însă spiritul lor nu sălășluiește În interiorul trupului. Satan, „iconomul cel nedrept”, a urcat la cer, i-a sedus pe Îngeri, a fost Înfrînt de arhanghelul Mihail, a fost alungat și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și noi, trup, suflet și spirit, Însă spiritul lor nu sălășluiește În interiorul trupului. Satan, „iconomul cel nedrept”, a urcat la cer, i-a sedus pe Îngeri, a fost Înfrînt de arhanghelul Mihail, a fost alungat și s-a reîntors În Împărăția sa, luînd cu sine a treia parte din Îngerii Domnului (o aluzie la Apocalips 12:4), pe care i-a Întemnițat În trupuri omenești. Isus a venit În lume pentru a salva sufletele Îngerești care, de la venirea lui, se pocăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Epifaniu din 394, celor patru acuzații de mai sus li se adaugă Încă una: și anume, propovăduirea de către origeniști a credinței că „Diavolul va deveni din nou ceea ce a fost, Își va recăpăta vechea poziție și se va Întoarce În Împărăția cerurilor”31. Într-un pamflet din 396, Ieronim găsește opt capete de acuzare Împotriva origeniștilor 32: subordinaționismul, preexistenta sufletelor, iertarea finală a Diavolului, doctrina „Îmbrăcăminții de piele”, trupul Învierii și Încă trei puncte care nu figurau la Epifaniu - interpretarea alegorică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al experienței dualiste, căci ambele recunosc necesitatea transcendenței; Însă dualismul o afirmă, iar existențialismul se plînge de totala ei absență. Un scriitor ca Albert Camus a utilizat În mod constant metafore dualiste gnostice În titlul operelor sale importante: Exilul și Împărăția, Străinul, Căderea. Vom analiza, În cele ce urmează, fără pretenția de a le trata exhaustiv, cîteva dintre episoadele cele mai pregnante ale exegezei biblice inverse În nihilismul romantic, pentru a trece apoi la dezbaterea modernă asupra gnozei. 2. Tradiția postmiltoniană
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
află În vîrful piramidei Pleromei, iar eonii sînt esențe prin care Spiritul ia cunoștință de sine, creîndu-și o auto-reflectare negativă. Legătura dintre eoni este iubirea. Toate acestea se regăsesc la Hegel, precum și căderea Sophiei, care ia forma unei spărturi În „Împărăția Fiului Lumii”, atunci cînd apare „spiritul finit” (endlicher Geist), care este echivalentul sufletului inferior valentinian (psyche). „Împărăția Fiului Lumii” se va sfîrși prin dialectica „negare a negației”, un „proces de reconciliere” (der Prozess der Versöhnung) În care Spiritul absolut se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o auto-reflectare negativă. Legătura dintre eoni este iubirea. Toate acestea se regăsesc la Hegel, precum și căderea Sophiei, care ia forma unei spărturi În „Împărăția Fiului Lumii”, atunci cînd apare „spiritul finit” (endlicher Geist), care este echivalentul sufletului inferior valentinian (psyche). „Împărăția Fiului Lumii” se va sfîrși prin dialectica „negare a negației”, un „proces de reconciliere” (der Prozess der Versöhnung) În care Spiritul absolut se recunoaște pe sine drept ceea ce este13. Baur nu sesizează anticosmisnul gnostic (poate nici dualismul), pus În lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]