6,950 matches
-
mă înșel (dreptul de a nu avea dreptate e înscris în catehismul democrației), dar Consiliul Frontului n-a făcut prea mare lucru pentru a lumina, sub acest unghi, opinia publică. Sunt convins că nu putem ajunge la un echilibru stabil înăuntru, nici să ne integrăm convenabil în lume fără a adopta norme a căror eficiență a fost deja verificată de istorie și un limbaj care să ne facă apți pentru dialog. Am salutat de la început decizia Frontului de a merge către
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
noi, căci "echilibrul în stat e ca sănătatea în corp" spunea Eminescu, știind bine că "toate sunt o ecuațiune" și că "numai din egala îndreptățire a tuturor se naște echilibrul"1. Egalitate în afară, cu alte comunități etnoculturale, dar și înăuntru, armonia internă fiind intim legată de integrarea armonioasă în lume. Evenimentele din ultimul an, mai ales, arată cît de greu se poate obține o asemenea armonie, atunci când puterea pune mai mult preț pe continuitate decât pe reformă. Cronica, XXV, 47
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în specie, fatalismul, insensibilitatea la nevoile unei vieți mai omenești, tradiționalismul, neîncrederea față de orice om sau lucru nou, asprimea și necioplirea în diferite manifestări individual-sociale. Dar observatorul răbdător, care stă și așteaptă să iasă din scoica colțuroasă adevăratul organism adăpostit înăuntru, are bucuria de a vedea o ființă foarte fin, complicat, foarte delicat construită, cu nenumărate organe de apercepție mai variată și puternică a lumei, total nebănuite după aspectul crustei de piatră" (Scrieri, p. 381). Reflecția citată ne propune așadar să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nopții, Buga, clopotul cel mare, a-nceput să sune de sine, întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării, treziți se uitară în ograda mănăstirii. În fioroasa tăcere, în sunetul clopotului creștea treptat, biserica se lumina de sine înăuntru de o lumină stranie și nemaivăzută. Călugării coborâră într-un șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... În aceeași clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele de pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, deși avuse untdelemn
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Poate că servește ca să salveze omenirea de la nebunie. Asta ar fi marea misiune a artei"54. Punctul de plecare pentru artă este noaptea, inconștientul, spune Sábato, artistul vine întotdeauna din noapte, din nebunie, dominându-și monștrii pe care îi are înăuntru prin opera să. Omul este o dualitate: este treaz și visează, este nebun și înțelept, în spiritul lui se dă mereu o luptă între forțe antagonice, din care ies învingătoare pe rând unele sau altele. "Visele mele nu se pot
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
absolutul poate proveni din aceeași viața, dar prin negarea morții sau prin asumarea ei conștientă, cu scopul final de a "crea o lume în noi"; că și Sábato, Cioran crede că "nimeni nu găsește un absolut în afara lui, ci numai înăuntru." Cei care caută adevărul cu intensitate, spune Cioran, sunt, adesea, cei lipsiți de talent, pentru că talentul ar însemna complezenta și aplecare către sine și pasiune de a ne exersă. Talentul, care nu înseamnă decât compromis, nu ar face decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lucrurilor, revin în creația intitulată Poem. La fel ca în proză, realul comunică cu imaginarul în lirica lui M. Blecher. Numeroasele proiecții insolite amintesc de o veritabilă descătușare a visului, ce apropie lirica lui Blecher de poezia suprarealistă: ,,Privirea ta înăuntru poartă o luntre și mi-o trimite/ încărcată cu catifea de ochi negri și diamante/ mărunte a câtor visuri câtor abisuri ieri pe înserat/ s-a spânzurat un înger într-un moment de fericire/ și aripile lui căzute scârție sub
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
vagon vechi cu compartimente separate, fiecare cu ușa lui, și cu două banchete de-a latul trenului; pe una stătea gutiera mea... În stații, călătorii dădeau să urce în compartimentul meu și se retrăgeau repede explicând celorlalți: Este un bolnav înăuntru... un invalid... În gară, la Paris, trebui să aștept câteva ore până la venirea ambulanței, într-o sală de așteptare cu ferestre enorme de cristal ce dădeau spre holul de așteptare. Eram însă așezat în mijlocul sălii cu dosul la vitrine și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Solange va experimenta viața după Emanuel metamorfozându-se într-un bolnav autentic. Inima sa, după cum personajul însuși declară, se cicatrizează asemenea rănilor bolnavilor: ,, Mi-e sufletul înghețat, Emanuel... a înghețat ceva în mine... mi-e rece... mi-e rece aici înăuntru, și arătă cu mâna pieptul"301. Boala este personajul principal al operei. Solange se identifică cu pasărea moartă pe care o lasă în camera lui Emanuel. Din iubire, ca și din boală, nu poți ieși vindecat. Doar moartea poate vindeca
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
majoritar confundat. Hiperbatul face posibilă, prin fragmentele narative consistente adăugate, ca dinamica temporală să funcționeze deopotrivă regresiv și progresiv. De pildă, episoadele anticipative, numeroase, au uneori o reprezentare cvasi-metaforică: "Am bătut în ușe, și sunt surprins de sunetul bătăii auzit înăuntru, de parcă am trimis un sol. Nu va răspunde nimeni; sunetul acesta trimis de mine va fi singurul semn de viață."305 Aceeași afirmație se verifică și în cazul celor retrospective: "L-am întâlnit iar, dar fără să știu nimic din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
distinge prin claritatea explicației: "Un parergon se opune, se alătură și se adaugă lui ergon, lucrului făcut, faptului operei, dar nu se situează alături, ci coexistă și cooperează, dintr-o anume zonă exterioară, în interiorul operațiunii. Nici exclusiv afară, nici exclusiv înăuntru. Ca un accesoriu ce trebuie acceptat într-o poziție limitrofă."312 Este evident o nouă manieră de a scrie și realizăm că o asemenea afirmație din partea noastră riscă a fi catalogată ca truism. Camil Petrescu era conștient de rolul său
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a făcut așa. Seara, când a venit curteanul, încredințat că nimeni n-a intrat la arhiepiscop, i-a spus că va vorbi negreșit cu el, că n-a văzut pe nimeni intrând. Totuși, ca și mai înainte, s-a uitat înăuntru și a văzut iarăși pe acel bărbat. Proclu a spus curteanului să se ducă la casa sa și să se roage singur lui Dumnezeu pentru mântuirea lui, că bărbatul care vine la arhiepiscop este trimis de Dumnezeu, că intră în
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
proceselor psihice provine nu numai de la filosofi și psihologi, ci și de la pedagogi. Adolphe Ferriére, promotorul conceptului de "școală activă", notează: "În fiziologie se constată că la individ, între senzația, ce emană din lumea exterioară și lucrează din afară spre înăuntru 75, și reacția ce se exercită dinăuntru în afară asupra lumii exterioare, se plasează, pe de o parte, sentimentul de plăcere și de durere, pe de altă parte, reflecția inteligentă care, doar ea, conferă reacției valoarea de reacție corespunzătoare situației
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
în modul cel mai profund. Când voi fi în fața Judecății de Apoi» era o exprimare ce revenea mereu, pe care el o pronunța în momentele deosebit de serioase ale anumitor convorbiri, cu o privire de nedescris a ochilor săi întoarsă spre înăuntru, cu capul plecat [Ă].“54 Cei care au depus mărturii despre omul Wittgenstein sau i-au cercetat mai târziu viața sunt de acord că el a fost atras mai mult de creștinism deoarece motivele centrale ale acestuia sunt sacrificiul și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în (i)realitatea noastră zilnică, de nimicuri ridicate la rang de catastrofă ce validează vidul ontologic. Cercul se închide de fiecare dată într-o consemnare apatică, obosită, dezavuată, care pecetluiește legătura aceasta teribilă între ieri și azi, între afară și înăuntru, între totul și nimicul existențial: "(azi când mergeam pe stradă/ niște copii se băteau cu pietre// în stația de tramvai am/ văzut o femeie care/ avea un scuipat pe spate// acum stau lungit pe saltea/ și îmi scot cu degetul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
i se pare pe măsură: cea radicală. Anticipată de unele propoziții apoftegmatice, întunecate ori cinice, incluse în Plimbarea prin flăcări ("marele arhitect dumnezeu era bătrânul din/ azilul de noapte"), Preludii pentru trompetă și patru pereți ("Profeții își umilesc umbra./ Acolo înăuntru orbita și ochiul atoatestăpânitor./ Psalmii negri își caută ferestre. Așa!") sau Documentele haosului ("Templele au ars. Cei care căutau urmele lui Dumnezeu prin deșert/ se-ncălzesc și azi la micul foc al înfrângerii"), confruntarea temerară cu paradigma religioasă pare a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a neantului, a vidului ontologic: "Mână lângă mână și pumn lângă pumn/ jucând zaruri și cărți pe un câmp de cenușă/ în timp ce apar eu pe o ușă inexistentă/ și care se deschide acum pentru prima oară/ (...) În timp ce încerc să pătrund înăuntru./ Cât să-i dau portarului? am întrebat chiar portarul,/ în timp ce acesta se făcea că nu-i el omul/ Trei sute de lei, mi-a răspuns,/ două pachete de țigări Kent sau Pall Mall/ și o sticlă de votcă, înainte de-a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poți desluși ce-a scris. Dedesubtul lui scrie fratele Atichin" (V. Celălalt Kiril). "Celălalt Ferapont seamănă pe jumătate cu mine, pe jumătate cu primul frate Ferapont. Pe spate are o pereche de aripi și-o cruce care-l apasă greu înăuntru. Poartă barbă și seamănă cu un păianjen. El stă și transcrie tot ce a scris Atichin. El transcrie în aur psaltirea. După ce scrie o pagină, îi dă foc la opaiț, iar cenușa o presară pe trupul lui Lazăr. Pe rănile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poeziei: Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Fără început consoane sau liniște/ Poemul casă bursuc portocal/ Poemul continuu egal// Există oricum acest drept al poemului/ De a se iubi pe sine/ Există oricum acest drept al poemului/ De a fi înăuntru și în afară// De a intra printr-un ochi/ De a ieși pe o nară// Există o lacrimă pe care o plângem/ Cu toții/ Noi prea-fericiții prea-hoții/ Pe toți ne mai doare o singură rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ieși pe o nară// Există o lacrimă pe care o plângem/ Cu toții/ Noi prea-fericiții prea-hoții/ Pe toți ne mai doare o singură rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul pomană// Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Cu carne dulce-amară/ Precum înăuntru așa și afară" (Tatăl nostru). Spre finalul cărții, meditația asupra poemului angelic se prelungește, din ce în ce mai mult, în sfâșietoare litanie a unui spirit însetat de iubire ("Te iubesc// Aceasta este singura metaforă adevărată/ A poemelor mele") și, mai presus de orice, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prestabilită..." (O dată cu seara). Și încă: "Pe sub arborii in floare ai întunericului pășești;/ văd semnele care-au ajuns scrum,/ pe ferestrele-nverzite...// În apele lor mă trezesc și adorm;/ scriu și mă înspăimânt.../ Foaia-i mișcată parcă de mâini nevăzute./ Lumina înăuntru-i din cer./ Zarurile cad, și iar cad;/ fețele lor sunt pline de-un alb și negru veșmânt;/ amurgul nu ne mai vede./ Se aud clopotele de fier, de aur și de pământ" (Primul poem cu o foaie și amurg
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de bună seamă, în încleștarea lor intrinsecă. Chiar și atunci când pare a-și orienta vectorul descriptiv înspre un afară al realului mizer ("lucrurile sunt pătate"), autorul nu face de fapt altceva decât să pândească ocazia de a reflecta la un înăuntru al interiorității fracționate, asimilate ca pecete identitară specifică: "iubesc fisurile sufletului meu/ împotriva cărora atât mă revolt" (coroana de spini). La suprafața poemelor tresaltă crispări și anxietăți bulversante, ce dau seamă de adevărata adâncime a unei individualități poetice vulnerate nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin imaginea liniștită a apei statute, metaforă a interiorității: Apă închisă, somn al mlaștinilor / Care în ochiuri largi mistui otrăvuri / Când albă, cănd verde în fulgerări, / ești asemenea inimii mele. Plopul și stejarul fac cenușiu malul / frunzele și ghindele tac înăuntru / și fiecare are cercuri cu un singur centru / tăiate de austrul ce negru vuiește. (Apăstătută) 307 Apă ca materie fecunda desemnează metaforic inima în care se oglindește realitatea. Privită că lichid fecund, interioritatea primește elementele naturii exterioare: ghindele și frunzele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
are cercuri cu un singur centru / tăiate de austrul ce negru vuiește. (Apăstătută) 307 Apă ca materie fecunda desemnează metaforic inima în care se oglindește realitatea. Privită că lichid fecund, interioritatea primește elementele naturii exterioare: ghindele și frunzele care tac înăuntru, asadar nu tulbură adâncimea apei imobile liniștite, indicând astfel scăderea forței creatoare. Adverbele intorno-împrejur și dentro-înăuntru tensionează o limită între exterioritate și interioritate, un obstacol care filtrează elementele din afara ce ating doar suprafața apei (a interiorității), lăsând urme ușoare, efemere
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
șaizecistă, devine, și de data aceasta, dovada spiritului militant al unei generații. Totuși, speriată de cruzimea exterioară cu prelungiri asupra organicului, în căutarea unui refugiu, dar și în încercarea de a reconstrui o nouă lume, această poezie are ochii întorși înăuntru. Întâlnim, aici, simbolul romantic al ochiului închis către lume și deschis în interior: Am degete care tremură/ Și gura uscată de spaimă/ Mereu mi se pare că mă strigă cineva/ Și tresar,/ Nu știu ce să fac cu mâinile. Am febră/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]