6,663 matches
-
lui William că trecuse prin „cele mai oribile patru săptămâni din viața lui“. Era o scrisoare lungă, confesivă și, recitind-o, Înțelese cât de departe era de a se fi curățat de toate sentimentele negative care Îl chinuiau de la premieră Încoace. „Nu trebuie decât să produci o piesă și vei afla, mai bine decât ți-aș putea-o spune eu, cum o astfel de tortură - În esență odioasă! - devine tolerabilă numai prin prisma unui mare succes și, prin comparație, În câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
putea lucra neîntrerupt și se putea recrea singur, În liniște. Gosse se Întorsese la Londra În ziua dinainte și, oricât s-ar fi bucurat de compania lui, Întreținerea musafirilor presupunea un oarecare efort, iar musafiri avusese mai mulți din iunie Încoace. Era Întotdeauna o plăcere să Îi primească și să constate, atât din expresia de pe chipurile lor, cât și din cuvintele de felicitare, admirația pe care o stârnea noua lui rședință; dar această reacție plăcută nu făcea decât să Îl oblige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ianuarie, sosește la Carlyle Mansions Harry, fiul lui Alice. Are pregătire de avocat, dar temperament și slujbă de administrator, pentru care a optat. Director al Fundației Medicale Rockefeller din New York În momentul În care a izbucnit războiul, lucrează de atunci Încoace În Europa, ca membru al Comisiei Rockefeller pentru ajutorarea populației necombatante. Este un burlac viguros și energic În jur de treizeci și cinci de ani, cu părul deja Încărunțit, dar cu mustața Încă neagră și cu o linie puternic marcată, evidențiată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
este „o credință“ (cuvânt pe care l-a evitat cu grijă), ci „o dorință“. În fapt, Întregul eseu este marcat de o convingere implicită, o idee pe care mai mulți teologi cu aplecare către speculație au găsit-o de atunci Încoace atrăgătoare, că vom beneficia de viața de apoi pe care ne-o dorim (și că nu vom avea una, dacă nu dorim). Eseul conchide: „Și, odată ce Începe să plutească În aer și să se instaleze o asemenea raportare mentală față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
început să spargă cu glasul său, cântând, tot ce era făcut din sticlă, un personaj care avea la îndemână două bețe de lemn și care, datorită tobei lui de tinichea, și-a făcut un nume ce a ființat de atunci încoace, citabil, între coperți de carte și care vrea să fie nemuritor în nu știu câte limbi? Pentru că ar mai fi de adăugat ba una, ba alta. Pentru că ar mai putea lipsi câte ceva, producând, astfel, o larmă asurzitoare. Pentru că cine s-a fript
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așa pot și eu să identific teritoriul acelor etape ale războiului care au legătură cu mine ca fiind regiunea Lausitz, între Cottbus și Spremberg. Bineînțeles că frontul trebuia să fie din nou stabilizat și, exact în locul în care eu rătăceam încoace și-ncolo, să fie spart cu grupe de luptă proaspăt alcătuite inelul din ce în ce mai strâns din jurul capitalei Reich-ului. Acolo, așa se spunea, Führer-ul apăra poziția. Asta a avut drept urmare ordine contradictorii și a dus la devălmășia unor mișcări de trupe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
brațele mai mici ale râului Spree cele cu care se încrucișa drumul nostru? - am văzut un foc pâlpâind la oarecare distanță. Râsete, frânturi de cuvinte veneau în zbor până la noi. În lumina focului, siluete ce se mișcau ca niște umbre încoace și-ncolo. Nu, Ivan nu cânta, nici nu părea să fie o gloată de inși morți de beți. Poate că jumătate dintre ei dormeau, în vreme ce restul... Abia după ce traversaserăm apa ne-au ajuns din urmă strigăte: Stoi!, și încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
constantă din subteran - transpiram și când nu făceam nimic - eu încercam să urmăresc vorbăria în contradictoriu, nu înțelegeam mult, mi se părea prost și așa și eram, dar nu îndrăzneam să-i întreb pe tovarășii mai bătrâni. Mă trezeam smuls încoace și-ncolo, fiindcă în decursul certei se ajungea la alcătuirea de haite: în mare, existau trei grupuri opuse. Ceata mai mică se dădea posesoare a unei conștiințe de clasă comuniste, prevedea sfârșitul iminent al capitalismului și triumful proletariatului, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săracă în calorii de după război. Amândoi mă agitau cu succes variabil. Ca bun ascultător, probabil că le-am stimulat zelul. Totuși, atunci când astăzi, în vremuri de dominație absolută a capitalului și în deplină proprietate a neputinței mele acumulate, îl chem încoace pe băiatul de la cuple de odinioară, îl atrag lângă pupitrul meu și îl interoghez, la început cu blândețe, apoi sever și, cu întrebările mele abile, îl pun în încurcătură pe el, căruia îi place atât de tare să se eschiveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de sector a fost aceea care l-a momit, între ture, în casa de familie, cu grădiniță în față și cu verandă; ea îl convingea fără să recurgă la politică. Nu era chiar o frumusețe, dar nici lipsită de vino-ncoace. Încă din copilărie șchiopăta puțin de piciorul stâng. Un accident? Niciodată n-a vorbit despre asta. Sau poate că nu am fost eu atent, atunci când ea pomenea despre cauzele regretabile ale vizibilei ei nefericiri? Vorbea susurat, repede, precipitat, ca și când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de unde ați venit!“, suna răspunsul țăranului sigur de hectarele lui, care era la fel de catolic ca acela de la care fugisem eu în primăvara anului trecut. Pretutindeni oamenii fuseseră întotdeauna neîncrezători, aproape ostili față de străini și - cum se spunea - față de cei fugiți încoace; iar atitudinea asta avea să rămână neschimbată. Peste tot domnea frigul; aici, însă, cel determinat de vreme era sporit de faptul că podeaua de beton nu avea fundație. Mica provizie de cartofi pentru iarnă fusese atinsă de ger. Odată dezghețați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Maria. Pe lângă asta, de funia care-i înconjura călugărului mijlocul atârna o legătură de chei care semnaliza venirea și plecarea lui preț de două colțuri. Tot timpul era pe drum. Se grăbea ca și când ar fi trebuit să urmeze o chemare încoace, încolo. Nimeni nu știa peste câte broaște de uși era el stăpân. Iar acest frate servitor, care părea atât de atemporal, încât vârsta lui trebuie să rămână în afara oricărei aprecieri, își exercita pe neobservate, dar cu o stăruință neostenit prietenoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mine fluieram de îndată ce cădea cortina. Și pe hârtie am vrut să ne vedem cusuți unul de altul: eu am schițat libretul pentru o scenă de dans în care un tânăr cu o căciulă ca un balon fuge, când încolo, când încoace, tremură de frică, e urmărit, la distanță de un salt, de doi polițiști și până la urmă își caută refugiul și e lăsat să intre sub fustele unei balerine în costum de țărancă, iar aceea ai fi putut să fii tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Probabil că, pentru vizita anunțată, tatăl a gătit una din mâncărurile sale de suflet: perișoare à la Königsberg în sos de capere dulce-acrișor cu cartofi fierți. Acum, el îi întinde Annei sosul, „o linguriță plină“, ca să-l guste. Mama aleargă încoace și-ncolo, nu știe ce să spună. Acum, Anna șade cuminte la masă și răspunde așa cum a învățat la școală, în cea mai frumoasă germană literară, la întrebări care încearcă să pătrundă țara minunilor, neatinsă de război, care e Elveția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am făcut înainte, atunci și după. De pildă așa: „Între 19 octombrie și 8 noiembrie, Galeria Lutz & Meyer din Stuttgart, Neckarstraße, a prezentat 36 desene și sculpturi ale tânărului și talentatului...“ Ei, da. Așa a fost mai departe. De atunci încoace, totul este enumerat și datat, e tipărit și aranjat în rânduri, e evaluat cu note ca la școală. Începuturile mele sunt numite foarte promițătoare, teatrul meu - cam lipsit de acțiune, poeziile mele, caraghioase și jucăușe, proza lipsită de menajamente sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu gura căscată. — Bănuiam eu c-ai s-o apuci pe drumul acesta. Îți recunosc pe loc că a pune opreliști pornografului nu e, ca să spunem așa, ceva prea simpatic. Dar cazul ăsta răstrâmbițat nu este, ce mai Încolo și-ncoace, decât o fațetă a chestiunii. Am consumat atâta salivă contra cenzurii morale și a cenzurii politice, că am trecut cu vederea alte varietăți, care sunt, de departe, și mai atentatoare. Viața mea, dacă-mi Îngădui să-i spun așa, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ce noutăți? În legătură cu ușa. Barnes râse nervos. — Harry, tocmai v-am spus că scafandrii sapă șanțuri exploratorii, căutând ușa... — Eu aș zice că aveai oarecare idee unde e ușa Încă de acum trei zile, când ai Început să ne transporți Încoace. Și aș mai zice că În acest moment știi probabil exact unde se află aceasta. Greșesc cumva? Barnes nu spuse nimic. Încremenise cu un zâmbet fix pe figură. „Dumnezeule, Își spuse Norman, privindu-l pe Barnes. Harry are dreptate!“ Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pare Închisă, Norman. — Dar a fost deschisă. Am văzut-o. Le povesti ce se petrecuse jos, În sala de mese. În urmă cu doar câteva secunde, sfera era cu certitudine deschisă. — Probabil că s-a Închis din nou În timp ce alergam Încoace. — Ești sigur? — Monitorul din sala de mese e cam mic... Am văzut-o, susținu Norman. Puteți să reluați imaginea dacă nu mă credeți. — Bună idee, spuse Tina și se duse la Înregistrator ca să deruleze banda. Norman respira cu greutate, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Nu-l mai poți ajuta cu nimic acum! Ted era zgâlțâit Înainte și Înapoi prin aer, izbit din perete În perete. Craniul Îi plesni: sângele i se scurgea din frunte pe tentaculul strălucitor. Brațul continua să-l zgâlțâie Încolo și Încoace. Cilindrul răsuna ca un gong la fiecare impact. — Afară! strigă Fletcher. Toată lumea afară! Beth se cățără după ei. Harry Îl trase pe Norman chiar În clipa În care al doilea tentacul ieșise din apă ca să-l apuce pe Ted ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe toată lungimea astronavei, Începând de la coada abia vizibilă, care se ridica deasupra covorului de corali. Beth se Îndrepta spre nord, către cutiile rămase nedeschise. Harry continua să sforăie zgomotos, rămas În stare de inconștiență. Norman se plimbă Încolo și-ncoace prin Cilindrul D, apoi se duse la monitoare. Ecranul clipi: SOSESC. „O, Doamne! Cum e posibil așa ceva? Nu se poate. Harry e În continuare inert. Cum e posibil?“ SOSESC LA VOI. — Beth! — Da, Norman, se auzi vocea ei subțire prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ridicoli. O spaimă viscerală ne-a interzis asta de mult. Și de ce am fi sinceri? Omenirea a înebunit căutînd adevărul. Ideile filozofilor țîșnesc ca ieșite din malaxoare. Adevărul? Am rîs cu bucuria aprobării citind constatarea unui logician că de la Descartes încoace filozofia se luptă să-l ascundă. La urma urmei, prin conexiuni aleatorii, din adevăr sau neadevăr, repetat pînă la uzură, universul va rezulta așa cum e el, întreg și adevărat. Doar noi, închiși în lumi artificiale, ostrețe inundate de voluptate, chinuindu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
limba și a rămas lângă ușă luând în calcul încă o opțiune. — Asta dacă nu începe și el să plângă. În sfârșit, mama a reușit să articuleze. —Nu, nu te duce, iubire, a zis ea întinzând mâna spre Helen. Vino-ncoace și stai jos. N-ai făcut nimic rău. Atunci de ce plângi? a întrebat Helen revenind la patul plângerii cam fără tragere de inimă. —Așa e. Tu de ce plângi? am întrebat-o eu pe mama. Eram la fel de curioasă ca Helen asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
față. — M-am descurcat și fără tine. Și o să mă descurc foarte bine și în continuare. —Îmi dau seama, a spus el clătinând din cap și privind ușor amuzat la chipul meu ud și brăzdat de lacrimi. Of, prostuțo, vino-ncoace! Și m-a tras cumva ciudat peste masă, împingând într-o parte vaza cu flori și sticluțele cu sare și piper și trăgându-mi capul pe umărul lui într-un gest care se voia consolator. Câteva secunde, mi-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mi dau seama. Deci, e bine... am îngăimat eu. Nu mai trebuie să pierdem timpul. Putem să ne apucăm să lămurim situația imediat. A! a zis el. Părea nițel nedumerit. Și cam cretin. — A! a repetat el. Da. Bine. —Vino-ncoace, i-am propus. Promit că n-o să fii așteptat cu ulei încins. M-am forțat să râd într-un fel haios, dar neofensator. De parcă simpla sugestie că James ar fi putut să sufere în vreun fel din cauza mea sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a spus cu un zâmbet indulgent. Încetează! Trebuie să recunosc că, până la un punct, m-ai dus de nas. Aproape c-am crezut că vorbeai serios. Dar chiar a fost nevoie să trecem prin toată șmecheria asta cu trimisul actelor încoace? Nu crezi c-ai cam exagerat? —James, am început cu o voce slabă. Se pare că James a interpretat replica mea ca pe un soi de capitulare. M-a luat în brațe și m-a tras către el. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]