12,339 matches
-
din pat se zvîrcolește a nu știu cîta oară. Cu toții urmăresc efectul distrugător al vaccinului. Ciudat cum timpul e același. Primesc o lovitură cruntă din partea Elenei. Purtarea ei mă sfărîmă, mă înjosește. E numai desconsiderare și mă simt unealtă. Primesc șocul acolo unde orice om, oricît de tare, s-ar clătina. În poligonul de sprijin pe care ne adăpostim pentru a ne odihni de lupta cu lumea și a ne încărca de nădejde; în căldura cuibului. Dispare orice posibilitate de a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o fereastră de la etaj strigând „Hai, ia-o din loc! Nu ești dorită aici. Dacă nu dispari în cinci minute, o să chemăm Poliția Sentimentelor“. Presupun că orice psihiatru priceput ar fi spus că mă aflu în faza de Negare. Că șocul survenit din cauza faptului că James mă părăsise așa, din senin, era prea mare ca să reușesc să-l asimilez. Că pur și simplu nu puteam să-l accept sau să-i fac față. Că îmi era mai ușor să mă prefac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în direcția lor. După care l-am întors în sens opus. Adu-ți aminte de mătușa Julia, mi-am spus cu severitate. Tata avea dreptate. Să zaci în pat beată nu înseamnă că trăiești. Și nu rezolvă nimic. Cu un șoc groaznic, mi-am dat seama că se putea ca, în sfârșit, să mă fi maturizat. Eram de acord cu discursul tatei, cel intitulat „Răul produs de băutură“. Nu mai râdeam și nu mai făceam mișto de el. Sigur, fusesem avertizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
existența mea să sune ca o telenovelă plictisitoare destinată exclusiv gospodinelor. M-am întors, gata să-i zâmbesc cu blândețe lui Adam și să întind spre băiat o mână cu pielea răzuită, care puțea a parmezan. Dar am avut un șoc. Ăsta nu era unul dintre băiețeii timizi cu care umbla Helen de obicei. Ăsta era bărbat în toată regula. Sigur, unul tânăr. Dar, incontestabil, bărbat. Avea peste un metru optzeci și doi și era foarte sexy. Picioare lungi. Brațe musculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fustă lungă și cu o bluză pe gât. A stat cu mine în sala de judecată și m-a ținut de mână în timp ce așteptam să-mi vină rândul. Când eu stăteam încremenită, albă la față și gata să vomit din cauza șocului, James mi-a fredonat tot felul de cântece. Iar cântecele pe care mi l-a fredonat m-au alinat teribil. Asta până când am prins din zbor versurile uneia dintre melodii. Era ceva cu spartul bolovanilor în timp ce ești legat în lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-ntâlnim. Se tot uita în dreapta și-n stânga. Pe față avea o expresie îngrijorată. Și ignora complet toate privirile admirative pe care i le aruncau femeile care treceau pe lângă el. De fiecare dată când îl vedeam pe Adam, aveam un șoc. Uitasem cât de frumos era. Bărbatul ăsta înalt și superb, cu picioare lungi și musculoase, mă așteaptă pe mine, m-am gândit simțindu-mă puțin copleșită. De ce?! —Claire! a exclamat el părând încântat să mă vadă. Am crezut că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu ridicând receptorul. —Alo? a întrebat o voce de bărbat. — Nu, Helen nu e aici, am spus eu. E dată dispărută. Se presupune că s-a îmbătat pe undeva. Vocea a râs. —Adam? am întrebat eu cu vocea ușor tremurândă. Șocul pe care l-am avut auzindu-i vocea m-a destabilizat temporar. Nu-mi venea să cred că-și petrecuse după-amiaza cu mine, iar acum suna după Helen, sora mea. Ce fel de psihopat era Adam de se juca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rafturi vreo câteva rochii și mi-am făcut loc printre hoardele de oameni ca să ajung la o cabină de probă. Eram practic aplecată peste Kate ca s-o protejez. Când am ajuns la cabina de probă, am avut încă un șoc. Unde Dumnezeu aveam s-o pun pe Kate? Kate nu era o geantă sport pe care s-o arunci pe podea și să nu-ți pese cine se așază pe ea. Am făcut rapid stânga-mprejur și m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bătrân. În ziua când tata a apărut, zâmbind timid, dar mândru nevoie mare, într-o pereche de blugi țepeni, de un albastru marin, marca Wrangler, cu capetele cracilor întoarse în sus cam cu treizeci de centimetri, era să mor din cauza șocului. Da, știu, mi-a spus Laura cam supărată. Dar mi se pare că nu-ți stă deloc în fire. Tu ai fost întotdeauna o tipă loială. —Laura, nu prea se poate spune că sunt lipsită de loialitate față de James dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simțeam așa cum mă simțisem pe la zece ani, când am căzut de pe un zid și-am aterizat direct pe burtă pe o pajiște care fusese bătută de soarele de vară până când pământul se făcuse tare ca piatra. Avusesem sentimentul acela îngrozitor de șoc și de stare de vomă generat de tăierea abruptă a respirației. Așa mă simțeam și acum. Nu pentru că n-aș fi vrut să te sun, a continuat Adam, fără să aibă habar cât de mult sufeream eu. Dar am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
al meu, tigaia aia e a ta“. — Da, cred că la asta mă refer, am zis. Ce naiba era în neregulă cu James? Chiar nu se gândise deloc la toate astea? —James, i-am spus în timp ce stătea pe scaun răvășit din cauza șocului. Tu ce ai crezut c-o să se întâmple? Ai crezut că zânele divorțului o să-și facă apariția și c-o să ne rezolve totul ca prin minune în timp ce dormim? James a reușit să schițeze un zâmbet chinuit. —Ai dreptate, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
încurcase. Eu eram răufăcătorul, iar el victima. Nu mi se părea corect. Îmi era greu, dar eram decisă să-i mai acord o șansă. Uite ce e, James, am spus stăpânindu-mi lacrimile. Toată discuția asta a venit ca un șoc pentru mine. Am nevoie de timp ca să mă gândesc la ce mi-ai spus. Așa că eu plec acum. Vorbim mâine. Și cu asta am sărit în picioare și m-am îndreptat către ușă, lăsându-l pe James la masă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bine... prea dur cu tine. Am realizat că tu habar n-ai avut că te-ai comportat într-un fel așa de egoist și c-ai fost așa de aeriană. Probabil că adevărurile despre căsnicia noastră au venit ca un șoc pentru tine. —Cam așa e, am recunoscut eu. Eram, din nou, nedumerită. Mă simțeam ca un suspect interogat de doi polițiști, unul bun și altul rău. Tocmai când mă obișnuisem cu ăla rău, celălalt începuse să fie mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acasă. Acum chiar că nu mai aveam nici o cale de întoarcere. Mi-am descuiat singură ușa și, chinuindu-mă să dau senzația de nonșalanță, am pășit în sufragerie. Când m-a văzut, James aproape că și-a dat duhul din cauza șocului. Într-un fel pervers, aș fi fost fericită dacă l-aș fi surprins făcând prostii. De pildă, dacă l-aș fi găsit în timpul unui act sexual sado-maso cu o fetiță de paișpe ani. Sau, și mai bine, cu un băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el conținea Coca-Cola, nu alcool. Era curat ca o nenorocită de lacrimă. —Cl... Claire, ce faci aici? a gâfâit el sărind de pe canapea. James arăta de parc-ar fi văzut o stafie. Acum, sincer vorbind, trebuie să fi fost un șoc de proporții. Din câte știa James, eu eram la sute de kilometri depărtare, într-un alt oraș. Dar, în același timp, în condiții normale, James ar fi trebuit să fie și un pic fericit să mă vadă. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care s-o poți controla. De ce nu te întorci la Denise? N-o vreau pe Denise. Te vreau pe tine, mi-a răspuns el. —Ei, păcat, l-am anunțat cu voce egală, pentru că pe mine nu poți să mă ai. Șocul ăsta a fost nițel cam prea mult pentru el. James arăta de parcă cineva l-ar fi pocnit direct în stomac. Știți - arăta cam cum am arătat și eu în ziua în care mi-a declarat că mă părăsește. Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca acest Secret Îngrozitor să fie reprezentat de ceva de genul unei dependențe de droguri sau unei condamnări minore sau unui incident cu iz senzațional. Cu siguranță, nu eram pregătită pentru știrea că Adam era un familist. A fost un șoc. Aș merge chiar până la a spune că a fost un șoc neplăcut. Dar, când Helen mi-a dat vestea asta, n-am avut posibilitatea să-i acord întreaga mea atenție și indignare. Am fost nițel distrasă din cauză că trebuia să prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unei dependențe de droguri sau unei condamnări minore sau unui incident cu iz senzațional. Cu siguranță, nu eram pregătită pentru știrea că Adam era un familist. A fost un șoc. Aș merge chiar până la a spune că a fost un șoc neplăcut. Dar, când Helen mi-a dat vestea asta, n-am avut posibilitatea să-i acord întreaga mea atenție și indignare. Am fost nițel distrasă din cauză că trebuia să prind avionul către Londra ca să pun capăt mariajului și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
capitole), a semnificativului narativ (jocul actorilor, scenariul, profilul dramatic), și a semnificativului audio-vizual (sincronismul imaginii și al sunetelor text, zgomot, muzică), conexiunile dintre planuri, claritatea, estompările, accelerările, asocierile, montajul paralel, ralentiurile, supraimprimările, deplasările interioare ale personajelor, contrapunctul, simfonismul, minimalismul, imaginile șoc, efectele surpriză, fracturile stilistice, spațiale, cominutive sau simple, visele, incursiunile psihologice, tușele de deriziune, abstract sau absurd, picturalizarea ori simplificarea spațiului, axele subconștientului, halucinațiile, modificările temporale, contururile nete sau difuze, rupturile de formă, rupturile de fond, rupturile de atmosferă, costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau barbă sau ochelari, pe motiv că-s intelectuali, În pregătire, oameni cu privirea limpede, pe motiv că-s liberali, bătrîni, pe motiv că se droghează, femei, fără nici un motiv. Cum e zărit un individ din categoria suspecți, grupele de șoc din Valea Jiului se năpustesc asupra lui și-ncep să-l bată sălbatic, cu lanțurile, cu picioarele, cu orice. Întărîtată de vederea sîngelui, mulțimea, Înnebunită, excitată, salivînd, e atrasă imediat, magnetic, de nucleul dur din care răsar Întruna bîte și pumni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dispar fără urmă, i-o fi luat un mașinist, dar nu li se mai acordă importanță fiindcă apare problema camerelor de control al mirodeniei gazoase. CÎnd toți credeam că-i solidă ca pătrunjelul. Și deși imperiul e-n stare de șoc și n-a fost În stare să facă nici măcar recensămîntul fremenilor, Max Von Sydow are ochi albaștri. El este ecologul imperial și-n această calitate a proiectat un costum deosebit, cu furtunașe cu apă pe care ți le bagi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
universul tulburător sincopat, expresionismul, impresionismul, onirismul, jocurile motivelor vizuale, motivul artezian, motivul verbal, simfonia ritmică, impactul dramatic, tehnica insertului, expresia doamnei, omogenitatea, procesul de distanțare și de apropiere, de apropiere și de distanțare, amplificările, montajul sacadat conduc spre un adevărat șoc emoțional, mai ales În scena unde ni se induce senzația că am rămas singuri și În fundal se vede un bătător de covoare. După un somn agitat În care-am visat-o pe doamnă cum Îmi dă o rentă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
una dintre cele mai mari opere de artă ale secolului: romanul modern” (Mary McCarthy). Ca element distinctiv, critica a remarcat la unison umorul cu totul special al autorului: „Umorul lui Nabokov provine În primul rînd dintr-o tehnică subtilă a șocului. E de-a dreptul scandalos că Humbert vorbește cu atîta voie bună despre relațiile lui erotice cu un copil. Asta șochează; dar, În același timp, felul În care prezintă el totul, Într-un limbaj de clinică psihiatrică, ne face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vorba de-o secretară nici nu poate fi considerat sacrificiu și, pe de altă parte, nu reiese nicăieri În film că așa s-au petrecut lucrurile În realitate, prezumtivul asasin părînd sincer tulburat la vederea cadavrului , Îi creează lui Fink șocul ce-l scoate din amorțeală și-l determină să scrie și să scrie nu orice, ci un scenariu ce va fi respins. Scriitorul va fi salvat de infern de dracul Însuși. Așa că pare mai degrabă că aici e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
meu, se ocupă ele de copil (de fapt, se gândeau la mine, că nu are rost să mă scol și noaptea, la câteva ore, cum făceau mamele care-și hrăneau bebelușii la sân). Cred că asta mi-a provocat un șoc, ideea că sunt inutilă. Cum, adică, să nu-mi văd fetița ?! Mergeam și eu mereu cu celelalte mame, chiar dacă nu aveam niciun rost, mă trezeam cu noaptea în cap, ca ele, stăteam trează până la miezul nopții, mă adăugam și eu
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]