12,690 matches
-
patru colțuri” ale pământului (Is 48,11) și de „marginile” sau de „hotarele” sale (Ier 6,22; Ps 48,11), la fel cum inscripțiile mesopotamiene și aramaice (cf. monumentul regelui Barrakib în KAI 216, linia 4) vorbesc de cele „patru ținuturi” ale pământului care definesc împărțirea universului pământesc după cele patru puncte cardinale obișnuite. În centrul discului pământesc se află Ierusalimul, locul ales de Dumnezeu ca să-și stabilească locuința și să devină punctul privilegiat de contact dintre Dumnezeu și poporul său
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
geam și după o așteptare îndelungată, autobuzele părăsiră terenul de joacă și se îndreptară spre Cumbernauld Road. A urmat o periodă obscură și frîntă, în care Thaw și mama, cu Ruth în poală, au stat în autobuz noaptea, traversînd un ținut nevăzut. Autobuzele erau mereu prost luminate și ferestrele, acoperite cu pînză uleioasă, neagră-albăstruie, așa că nimeni nu vedea afară. Probabil că au călătorit de multe ori așa, dar mai tîrziu nu și-a amintit decît o noapte care a durat luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zîmbi și clipi întrebătoare. El se aplecă peste o pagină de axiome prefăcîndu-se că se concentrează, dar lucrînd în gînd la noua lui povestire. Fericirea pe care o simțea în piept îi amintea de vîrful muntelui Rua. își aminti de ținutul mlăștinos luminat de soare și de pata aceea albă care-l chema și se întrebă dacă toate acestea ar putea fi folosite într-o poveste și dacă Kate Caldwell ar fi impresionată citind-o. Luînd un creion, începu să schițeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
veșnică. în decursul a două sau trei secole de pelegrinări pe pămîntul devastat, devenise liderul unui mic grup de oameni care ajunseseră să aibă încredere în blîndețea și înțelepciunea lui. îi adusese la crater, apărat de ziduri de gelozia unor ținuturi mai nefericite, pentru a clădi o republică în care nimeni nu era bolnav, sărac sau silit să trăiască de pe urma unei munci pe care o ura. Din nefericire, țara lui era înconjurată de ținuturi barbare conduse de regine și tirani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
crater, apărat de ziduri de gelozia unor ținuturi mai nefericite, pentru a clădi o republică în care nimeni nu era bolnav, sărac sau silit să trăiască de pe urma unei munci pe care o ura. Din nefericire, țara lui era înconjurată de ținuturi barbare conduse de regine și tirani care nu pregetau să comploteze împotriva lui și să încerce să-i cucerească țara, fiind ținuți la depărtare doar de curajul și inventivitatea lui. în consecință, era deseori implicat în lupte, misiuni de salvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să nască un șoricel scîrbos. Dar care este tendința discursului acestui autoproclamat dușman al orașului care l-a hrănit? Ne spune că după o dată vagă a unei apocalipse iminente, cei care au pașaport de consiliu vor fi transferați într-un ținut mai fericit, în timp ce majoritatea va fi înghițită, sau ceva de genul ăsta. Totuși, eu doresc să vă spun un lucru. Eu am pașaport de consiliu, la fel ca mulți alții din comitet și ca vorbitorul nostru. Afirmațiile lui sînt clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce amenință cu prăbușirea. Pe coridoarele consiliului sînt voci alarmate care spun că speculațiile împotriva noii scări temporale au depășit granițele rațiunii și nu mai pot fi remediate pe cale rațională. Un singur lucru e sigur. Dezmembrarea rapidă a unui anume ținut întunecat, care părea cîndva un act curajos și controversat a devenit o chestiune de extremă necesitate. Și ce vrea să însemne asta? întrebă Gow. Sînt sute de ținuturi întunecate. Ce motiv plauzibil aveți să credeți că au ales Unthank? — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe cale rațională. Un singur lucru e sigur. Dezmembrarea rapidă a unui anume ținut întunecat, care părea cîndva un act curajos și controversat a devenit o chestiune de extremă necesitate. Și ce vrea să însemne asta? întrebă Gow. Sînt sute de ținuturi întunecate. Ce motiv plauzibil aveți să credeți că au ales Unthank? — Eu am venit să vă spun asta, zise Grant. Acum aproape două zile, o autocisternă Cortexin și un transportor Algolagnics au intrat în coliziune la intersecție. Tot traficul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar peste pledul care-i acoperea genunchii zăceau cărți și hîrtii, iar în mînă ținea un stilou. Privindu-l oarecum șiret, pieziș pe Lanark, îi indică un scaun cu stiloul și-i spuse: — Ia loc, te rog. — Sînteți regele acestui ținut? — Regele Provanului, da. Și al Unthankului. Și al acelor serii de încăperi pe care le numiți institut și consiliu. — Atunci, probabil că mă veți putea ajuta. Sînt aici... Da. Știu în mare ce dorești și sînt dispus să te ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trebuie să ai dreaptate tot timpul, nu-i așa? Nu lași pe nimeni în pace, așa-i? Trebuie să strici totul, nu-i așa? Lanark își pierdu cumpătul, își împinse bărbia și șuieră: — Nu-ți place deloc să vizitezi un ținut, așa-i? Am urlat și m-am mîțîit tot timpul? Dacă aș urî peisajul rural, așa aș fi făcut, nu-i așa? — Ridică-te. — Nu. O să mă bați. Nu o să fac așa ceva. Ridică-te! Alexander se ridică, părînd îngrijorat. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se extinde. Crește pentru că e un corp viu, arterele lui sînt rîuri și canale, membrele sînt rute comerciale care înșfacă oamenii și-i aduc în stomacul lui, piața. Noi, al căror stat este o organizație care leagă orașele din multe ținuturi, nu avem cum să știm cum apăreau locurile sacre ale primelor orașe. Din fericire, un bibliotecar din Babilon a descris cum arătau în ochii unui vizitator venit din tribul lui: Vede ceva ce n-a mai văzut nicicînd sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
altminteri destul de curați, au pierit chiar, uciși de boala numită a păduchilor. Umblau pe ei, ca niște cuvinte. S-ar părea că până și Platon...“. „Se poate“, a oftat doamna Gerda, „dah în familia noasthă...“. „Nu contează“, am spus. „Fiecare ținut și fiecare familie își are păduchii săi...“ * Matusalem, decanul de vârstă al peștilor de acvariu din Europa, a încetat din viață, la Berlin, în vârstă de 55 de ani. 21. Începusem să regret că o jignisem. „Poate am greșit, doamnă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în mod constant, acest amestec rămîne o realitate într-un oraș unde cea mai extraordinară bogăție coexistă cu cea mai cumplită sărăcie. Asta deoarece orașul atrage mereu imigranți, care erau inițial provinciali, dar care vin astăzi în număr mare din ținuturi din ce în ce mai îndepărtate. Astfel, cele mai vii ambiții însoțesc mizeria lumii. Este oare de dorit amestecul categoriilor sociale, avînd în vedere amploarea inegalităților? Și dacă se menține ideea că un atare amestec este de dorit, la ce scară îl putem preconiza
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
atîta bogăție materială și simbolică obiectivată în lucruri, instituții, monumente, muzee. Această concentrare este produsul istoriei ultimelor două secole, în care Parisul s-a dezvoltat într-un ritm mult mai rapid decît provincia, atrăgînd provinciali, iar apoi imigranți provenind din ținuturi din ce în ce mai îndepărtate. Aceasta spre marele dezavantaj al regiunilor și orașelor, care manifestă o neliniște recurentă în fața atîtor inegalități în repartizarea mijloacelor și a infrastructurilor și a ceea ce poate fi considerat ca fiind un parizianism arogant și lipsit de temei. O
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
un magazin Nicolas, cuplat cu un bar cu vinuri. Nu se poate închipui un omagiu mai potrivit adus trecutului. Societatea care administrează spațiul veghează ca toate afacerile să se înscrie în jurul a patru teme: natura (un magazin-grădină...), aventura (călătorii în ținuturi îndepărtate), cultura (librării în numeroase prăvălii...) și gastronomia (vinuri fine...). Publicul se schimbă după zi și oră: funcționari și angajați ai birourilor din vecinătate dimineața și la prînz, mame cu copii în zilele de miercuri, familii din generații diferite la
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
potrivit ceasurilor sau deceniilor. Apa fîntînilor din Paris străbate văile periferiilor prin impozante apeducte, resturile consumului din Paris sînt aruncate dincolo de ziduri, iar morții parizieni își găsesc odihna de veci la periferie. Sînt tot atîtea complementarități esențiale între capitală și ținutul său, care începe dincolo de bulevardul periferic. Un Mare Paris? Incintele și fortificațiile au fost îngropate și suprimate odată cu dezvoltarea orașului. Satele anexate, Belleville, Passy, și-au dat numele unor cartiere din Paris, iar autonomia lor de odinioară a fost dată
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de acest soare, pentru a merita să fie studiate. Una dintre ele părea locuită: o lume de păduri virgine învăluite în ceață și pline de animale gigantice. După ce zbură la mică altitudine deasupra unei mări interioare și a unui imens ținut mlăștinos, nava se depărtă. Nu exista nici o urmă de civilizație, cu atât mai puțin vreun indiciu al civilizației superioare pe care avuseseră temei să o bănuiască. După ce străbătu trei sute de ani-lumină, nava ajunse la un mic soare de un roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
căruia gravitau două planete. Una dintre acestea era locuită - tot o lume de păduri virgine învăluite în ceața și pline de animale din specia saurienilor. Se depărtară de ea fără s-o exploreze după ce survolară o mlaștină imensă și un ținut cu vegetație luxuriantă. Alte stele le răsăriră în față, înfipte ca niște ace scânteietoare în catifeaua neagră a spațiului. Un soare enorm, alb-albastriu, înconjurat de cel puțin douăzeci de planete, îi atrase atenția lui Kent. Nava porni într-acolo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Urmă un răstimp de tăcere. Fara rămase nemișcat cu degetul pe trăgaci. Gânduri sumbre i se născură din toate jumătățile de măsură din care, în decursul anilor, își construise o imagine fragmentată despre Arsenale: că au susținători secreți în toate ținuturile, că au un guvern particular nemilos, ținut tot în secret, și că, de îndată ce cădeai în ghearele lor, nu mai aveai altă cale decât moartea. Dar singurul lucru pe care-l realiza cu claritate era o imagine a lui, Fara . Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se vedea ca o inimă sfârtecată de ulii în câmp: îți spunea despre cum îi mințiseră zilele, nopțile, anii și cum dincolo de speranță nu fusese nimic. Intraseră pe sub o boltă gătită cu buchete mari de verdeață și ieșiseră într-un ținut desfrunzit. Isabelle și Mémé crescuseră și plecaseră de sub aripa tatălui. Serafina, femeia în casă, ajunsese o bătrână posacă și temătoare. Credea în continuare că, prin pupilele de foc ale mâței Eleonor, o privea din când în când diavolul. De când i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nuntă de șase zile, ce s-ar fi auzit până în Yazd, trecând peste crestele calpe din jurul templului. Și apoi, dintr-odată îi văzu pe învățătorii lui cei mai dragi coborând la moschee. Asta nu se mai întâmplase de mult în ținutul vechi, iar când li se converteau preoții, zoroastrienii găseau că e vrajbă de moarte pentru ei toți. Omar renunță să mai care lemnul de foc și tămâia, dar se duse mai departe la templu. Se trezise de-acum condamnat să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
al unei călătorii fără întoarcere. Era însă chiar numai un noroc. Zartosht-ii care plecaseră spre Canada, spre Mumbai, spre Karachi sau spre lumea largă reveniseră mai târziu în sicriu sau pe jos, lângă templele lor de stâncă, să rămână în ținutul lui Zoroastru. „Acum casa îți e oriunde și e acolo unde ți-e bine și ți se îngăduie s-o ridici“ - erau doar vorbe ale pierzaniei și ale celor care își tăiaseră rădăcinile. — Bunică-tu lucra ceasuri pentru clanul șahului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și bistro, alături de blajinul Godun. Că îi plăcea câmpul și că locuia în mansardă. Că el era mazdeean, dar nu pe de-a- ntregul, fiindcă părinții lui, tată-său și bunicu-său, se convertiseră la „religia mare“. Povesti despre cum plecaseră din ținutul lor milenar spre nord și cum tată-său încă trăia la Tabriz și cum luase totul de la început, după ce își plătise eliberarea cu tot ce agonisise. Văzând că discuția nu se mai oprea de o oră și jumătate, le deschideau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în vraja aurului amar al bomboanelor cu miez de migdală și a catifelei brumate pe care tabletele i-o lăsau în gură. Învăța pentru facultate și încercase soiurile de ciocolată pe care turcmenii le făcuseră de demult pentru cafenelele din ținut: cu șofran, cu iaurt și miere sau rețete condimentate, cu ardei și ghimbir, cu piper, cu coji de limete și portocală. Era leneș și pofticios în clipa întâlnirii cu Shams, iar împrietenirea cu el îi schimbase felul. Priviți de departe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
împotriviseră legii sfinte! „Trebuie căsăpită cu pietre!“, strigau chiar femeile credincioase, darămite bărbații la locul lor, care se simțeau răsplătiți dacă însuși tatăl curvei adulterine ridica primul piatra. O lapidare în Lavasan? Nu văzuseră asta de treizeci de ani în ținutul lor și primarul se- mpotrivise: ei erau bogați și smeriți, respectau Sharia, nu era nevoie ca nevestele lor, niște doamne ale modestiei, să ia un exemplu! Îl ținuseră în arest două zile, după care semnase că era de acord și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]