60,912 matches
-
și să îl lase singur cu doamna profesoară. Apoi intră rapid în cameră, închizându-le ușa în nas celor ce nu-i urmaseră îndemnurile. Își trecu mâinile prin părul încă bogat și, după ce-i făcu amicei un semn să se așeze, se lăsă moale într-un fotoliu. O privi cu o reală tristețe și încercă o altă metodă: "Ce Dumnezeu ți-a venit? Te apuci să te dai în spectacol de față cu Veronica. Au mai apărut și studenții ăia...". "Mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și ofticos cum ești, az-dimineață, dă la prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și totodată jignită secretara. "Ba da", făcu tânărul manager, evitându-i privirea acuzatoare. Deschise sertarul de la birou și zări cheia așezată cu grijă în colțul din dreapta. Oftă încruntat. "E acolo, nu?", făcu Monica, trecând imediat la contraofensivă. "Da-i mai ușor să-ți sară dracii pă mine. Ți-ai și găsit un motiv ca să te scoți pentru bulșităria cu Simona. Lasă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vă fie dă bine, doamnă! Săru'mîna!" Vorbea deja de unul singur. Doamna ministru secretar de stat închisese. Așa cum se aștepta, cucoana nu ajunsese încă. Dădu un tur asiguratoriu și, după ce se convinse că nu sosise nicio persoană cunoscută, se așeză strategic la bar. De aici se putea vedea și în salonul principal, peste umărul barmanului. Privi cu figură de expert sorturile de băuturi scumpe și-și luă avânt, pentru început, cu o cafea lungă. Apoi se decise pentru un coniac
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Relu rămase mut, privind încercănat în gol. Îl așteptam chiar la el în birou. L-am văzut cum a sosit cu o figură pământie și pași târșâiți. Își puse geanta diplomat pe birou, își lăsă pardesiul în cuier și se așeză în scaunul directorial cu un aer obosit. Stătu așa, nemișcat, minute bune. Am decis că acum e momentul să începem "conversația". Pe peretele din fața biroului băieții lui Dorinel alcătuiră următorul mesaj, scris citeț cu majuscule: "DĂ-ȚI DEMISIA ȘI DISPARI
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Din când în când avea adevărate puseuri de isterie, mârâind și gesticulând frenetic. Alteori se oprea locului, răsuflând greu, cu brațele lăsate neputincios pe lângă corp și ochii în pământ. În el se dădea marea luptă. În cele din urmă se așeză iarăși la birou și-și scrise cu litere lăbărțate demisia. După ce o termină, începu să plângă. Mai erau cinci minute până la termenul pe care i-l fixasem. Exact când se împlinea ceasul de reflecție pe care i-l lăsasem la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se păruse mie uneori. Ce bine era când mergeam la tata, cu sporovăielile noastre, cu șartul blând al meselor! Ce bine mi-era când mă înfășuram în mantia gloriei mele bridge-istice cam subțirică și austeră, fie, o recunosc și mă așezam la masa de joc! Până și mazetele îmi deveniseră simpatice, iar pe Băși îl iertasem demult pentru micile sale răutăți. Ei, da, lumea oamenilor era, orice s-ar zice, cea mai bună dintre lumi. Acum, că tot am ajuns în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Hristos. Oare ar fi existat o altă mitologie? Mitologie, da. Pentru că de războaie era plină lumea atunci. Și de Clitemnestre. Ca și cea de azi. Vrei să vezi astăzi Clitemnestre, Oedipi, Agamemnoni, Medei, Alceste? Foarte simplu: deschizi televizorul și te așezi confortabil într-un fotoliu. Un singur lucru nu vei vedea însă, la televizor: personajul și scena pe care el ar putea evolua. Nu vei vedea, cu alte cuvinte, arhetipul. Ceva cu ce să compari ceea ce se întâmplă în „realitatea” atât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-un caz un erou de epopee. Viteaz da, dar fără a fi însă personaj. (vezi Nichita Stănescu-Fiziologia poeziei) Țărână grea fără “strai de purpură și aur”. În altă ordine de idei, iată miracolul în care a fost zidit și așezat omul pe Pământ. Miracolul se numește „literatură”ca artă. Cu ajutorul ei, omul poate și azi să depășească curpenișul dur al cotidianului. Să depășească stereotipul în care se vede basculat zi de zi, ceas de ceas. Durăm atâta timp cât durează ficțiunile noastre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu mare emoție, la clipele acelea petrecute în februarie ‘77. E ca și cum mi sar opri și acum, respirația: “De multe ori Iozefina intra în bibliotecă, saluta cu o voce aproape stinsă (ca și cum ar fi ascuns o supărare de nedestăinuit), se așeza la mescioara cu pricina și-și pregătea, după un ritual bine stabilit, hârtiile fără să întrebe de mine. Cu coada ochiului însă, dădea târcoale intervalelor dintre stativele cu cărți, ca și cum ar fi fost convinsă că eu aș fi fost pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oară, dând mai ales, senzația că nu mai poate presta „munca aceasta patriotică ingrată” de a dactilografia texte pe de-a moaca și că, obosită fiind, mai degrabă s-ar fi odihnit decât să fi scris la mașină. Apoi se așeza totuși pe scaunul liber de lângă bibliotecară și stătea la taclale cu aceasta, povestind nimicuri femeiești: despre îmbrăcăminte (ce a mai apărut nou prin magazine), despre inele, cercei, despre dantele și volănașe, despre desuurile la modă atunci, despre concediu, despre plajă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
are emoții. Dacă chiar vrei să știi, și d-ta figurezi pe lista lui neagră. Vei urma nu peste mult timp, la eșafod. Vrei să ajungi la eșafod? Pronunța cuvântul eșafod exagerat, ironic, cântat și teatral, ca și cum ar fi vrut, așezat într-un genunchi ca la o declarație romantică, de dragoste, să facă vocalize) Povești. Cu dovezi: înregistrări. Nu înregistrări. Comori. Așa că fă, domnul meu, ce-ți dictează vremurile... Hai să plecăm. A! Era să uit! Să-ți arăt, d-le
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
construcția mobilei, sau în firide croite în zid încă de la început, de când fusese concepută casa, o cumpăraseră de la un avocat armean. De fapt, de la soția acestuia, încă de prin anii ’38. Îi plăcuse lui Karin, în primul rând poziția casei, așezată la intersecția a două străzi. Inițial ea ar fi vrut o casă protejată de vuietul străzii, de un interval considerabil între stradă și casă, cât de mic, adică să nu aibă zidurile și ferestrele chiar lângă trotuar. Ca și cum dacă aceasta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vei avea de suferit de pe urma noastră, mai ales dacă mai trăncănim multe. Dar cea mai grozavă mișcare a acelor ani, a fost să permită celor veniți din anii de detenție, să povestească pe cuvânt, ce pățiseră în pușcării și să așeze într-o lumină inconvenabilă primii ani ai republicii comuniste, perioada întunecată. În timp ce mulți prozatori puneau în gura personajelor lor tot felul de cuvinte periculoase la adresa partidului, fapt pentru care cărțile se vindeau ca pâinea caldă, nenea Epa bucuros că are
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rău caz? De ce? De ce rupeai tacticos toate petalele, pe rând, una câte una și, sărutându-le cu luare aminte, le introduceai în guriță spre a le înghiți, ca și cum ți-ar fi șoptit ce să faci? Îți râdeau ochișorii când te așezam între florile din rond. Era lumea ta. Nu mă mai săturam urmărindu-ți gesturile de fericire, care parcă, derulau tacticos, un ritual. Te simțeai ca în rai. Ei! Copilul ăsta, fiind băiat, nu mănâncă flori, femeie bună, ci fotografii. Probabil
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
n-ar fi existat. Gerard văzu cum toate aceste umbre se topeau unele într-altele furișându-se, ca și cum lumina becului le-ar fi deranjat. În mijlocul încăperii îi trona lui Gerard propria umbră. Fără cap și imitând poziția lui cum stătea așezat pe scaun. Capul umbrei era practic topit în marea umbră a corpului, cu păr, cu urechi, cu torace, cu abdomen, cu tot. De asemenea, se gândi, și aceasta îl înviora, că ar fi fost bine ca umbra lui să aibă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că pivnița ar avea sub ea o altă pivniță și sub acea pivniță, o alta și așa mai departe. Prin fanta formată între movilă de pământ și tavan, Gerard putu distinge trei fete cu alura unor statui de zeițe egiptene, așezate la o masă, și pereții umezi, încărcați doldora cu scene de vânătoare, având-o în centru pe cea cu Uciderea Licornului. Privite mai atent, deși păreau la început trei statui din piatră, cu coafura confecționată parcă din lapte de ciment
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
primului transplant de inimă, al doctorlui Barnard. Ce vrei, dragă? Știința merge înainte. Luați movila de pământ jos, de pe pacient. Așa. Să fie dus la camera de reîncarnare. Așa începe totul: cu reîncarnarea. Toată lumea să părăsească acuma sala de operație. Așezați movila la locul ei. Adică pe geana lumii. Pe fundalul muzical, cel al cornului, patru cavaleri îl luară pe celălalt Gerard și-l duseră afară din sala de operație. Fetele, cele trei, rămaseră mai departe la masă. Amestecară din nou
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
între ei și el se lăsa o altă cortină, și o alta, și mai apoi alta, până începea să-l înțepe ochii. Și-i închidea. Și se ștergea des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis, mașinal și, încet, încet părea că-și revenea. 11. Epa regreta de multe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se lăsa o altă cortină, și o alta, și mai apoi alta, până începea să-l înțepe ochii. Și-i închidea. Și se ștergea des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis, mașinal și, încet, încet părea că-și revenea. 11. Epa regreta de multe ori că nu reușise
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îi povestise lui Karin despre sirenele întâlnite acolo. Că erau care mai de care mai frumoase, dar noroc că Ulise nu-i lăsa pe oamenii lui săi să le admire, ca să nu înnebunească. Ajuns, așadar, în cimitirul lui preferat, se așeză repede pe o bordură de mormânt, lângă o tufă Buxus buxus frumos coafată, ca să-și tragă sufletul și să aștepte cu înfrigurare, ridicarea cortinei. Deasupra lui statuia, care, din față, închipuia un înger păzitor cu aripile deschise ocrotind la piept
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îi răspunde altul): Domnii mei, e un trist și stupid accident. Mâhnirea de abia mi-a lăsat glas să vorbesc și cuvintele sunt greu de găsit. Alteța sa Principele va fi, asemenea, adânc mâhnit, pentru că tocmai acum, cu greu s-a așezat pacea în principat dar adevăratul semn al păcii e atunci când foștii rivali există și pot fi mulțumiți, așa cum e dorința Principelui. > În loc de răspuns, Iozefina, roșie la față, mă întreabă ceo să spună ea acasă deseară în legătură cu rana de la picior. Așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Trebuie să mai și bem ceva cu această ocazie, nu? Roji dispare puțin după paravanul unde avea improvizat un lavoar cu prosop și săpun și revine cu o sticlă de lichior cu etichetă jos pălăria și un termos cu cafea așezate pe o tavă. Ei nu i lipsea niciodată așa ceva pentru protocol. Se simțea de la o poștă că mirosea a ceva premeditat, dar... - Porumbeilor, Mama Dolores, adică eu (doar vedeți ce țâțe multilateral-dezvoltate am), care vă poartă de grijă, a pregătit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Afrodita nu-ți spune nimica? Dar nu de statuetă e vorba. Afrodita înseamnă altceva... Tocmai - explică Roji - Afrodita e... Mai încet. Poate ne aude cineva și dăm de dracu’. Nici povești. - Atunci, orvoar. Pe mâine. Când vii de la Brașov? Repede așez cartea la locul ei și mă reîntorc în separeul întâlnirilor noastre, cel cu mescioara și cu mașina de scris. În două minute ajunge și Iozefina rabatând la intrare o umbrelă cu care venise ca să nu-i ningă coafura. Urmează o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
afișeze că nu ascundeau nimica. Oare căzuse într-o cursă? Voi să răspundă la salutul lui Valy și să plece, dar gândul că Valy chiar i-o adusese pe Iozefina, ca pe tavă, îl făcu să rămână și să se așeze pe un scaun. Gândul laș. Și-o aminti pe Iozefina mai proaspătă ca oricând. De Dragobete, când o invitase la un vals nemuritor, la balul din în foaierul Casei de Cultură, vals care degeneră într-un rock-and roll și mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Gerard. Amândoi, și Iozefina și Valy păreau acuma mai mult decât chercheliți de la băutură. Se observa aceasta nu numai din vorbă, ci și din gesturile prea necontrolate, de-a dreptul evazive. Valy o luă pe Iozefina în brațe și o așeză pe genunchii lui Gerard zicând: Acesta e locul tău. Iată un Pieta ultramodern, cu rolurile inversate, cu mama în brațele fiului. Această replică putea fi luată de Iozefina și ca o aluzie (după aceea îi trecu prin minte lui Valy
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]