6,958 matches
-
oboselii și depresiei, visam cu ochii deschiși la libertate, iată venind oameni cu expresii frumoase pe chipuri, întind spre mine brațe rugătoare, dă-ne-o nouă, te vei elibera într-o clipă și ea va fi fericită, iar eu îi aștern trupul pe brațele lor și aștept liniștea, o tăcere dumnezeiască, vreau doar să dorm, să dorm acum, dar plânsetul ei chinuitor mă trezea imediat, nu a plecat niciodată nicăieri, dintotdeauna stătuse numai aici, împovărându-mi inima cu greutatea ei, devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fericit al libertății, mai comand un pahar, capul mi se învârte pe umeri, dincolo de peretele din sticlă lumea pare să mă îmbie la încredere, mașinile curg pe bulevard asemenea sângelui prin artere, iar oamenii, prin venele trotuarelor. Ordinea s-a așternut asupra lumii, o ordine modestă, caldă, în care se pare că mi s-a păstrat și mie un loc micuț, apoi observ o siluetă cunoscută apropiindu-se, pașii ei înceți au grijă de ordinea aceasta, în ciuda faptului că îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că și sunetul acela o să dispară într-o bună zi. În avionul companiei Lufthansa, pe aeroportul din Hamburg, bobârnacele mi s-au părut însă mai lungi și mai puternice decât de obicei. „Trezește-te! Înțelege!“ De aceea mă apuc să aștern totul pe hârtie. Eu mă număr printre aceia care nu înțeleg până când nu scriu. Hai să vedem! Deci, despre ce vorbea Naoko în ziua aceea? A, da! Fântâna de pe pajiște! Nici măcar nu știu dacă exista așa ceva acolo. Poate era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
praful de ele, acolo? Da, dar nu am de ales. Trebuie să mă mulțumesc cu ce mi-a mai rămas la îndemână. Trebuie să strâng în mintea mea, clipă de clipă, toate amintirile, așa imperfecte cum sunt, și să le aștern pe hârtie. Trebuie să fac tot ce depinde de mine ca să pot continua această carte, chiar dacă o fac cu disperarea unui flămând ce se hrănește cu oase. Trebuie să respect promisiunea pe care i-am făcut-o lui Naoko și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi va trebui mult timp să le înțeleg. Am precizat că nu știam unde voi fi la vremea la care le voi înțelege, dar acum nu-i pot face nici o promisiune, nu-i pot cere nimic, nu sunt capabil să aștern cuvinte frumoase pe hârtie. În primul și în primul rând ne cunoaștem prea puțin unul pe celălalt, dar dacă îmi va acorda suficient timp, îmi voi da silința să fac în așa fel încât a doua oară când ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
era pe sfârșite și cea de a doua săptămână din septembrie, Cavaleristul nu-și făcuse încă apariția. Eram pur și simplu uluit. Nu era el genul de om care să chiulească de la cursuri. Pe biroul și pe radioul lui se așternuse un strat subțire de praf. Ceașca din plastic, periuța de dinți, cutia cu ceai, insecticidul - toate erau frumos aranjate pe raft. În lipsa lui am încercat să păstrez curățenie în cameră, obicei pe care-l deprinsesem în anul și jumătate cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pui inevitabil, dar nu știu dacă ele simplifică lumea sau o complică. În orice caz, toată lumea de aici este de părere că mi-am revenit mult. Și eu simt lucrul acesta. Este prima oară când mă simt capabilă să mă aștern, liniștită, pe scris. În scrisoarea pe care ți-am scris-o în iulie, am simțit că scot cu cleștele fiecare cuvințel (deși, ca să fiu cinstită, nu îmi amintesc ce ți-am scris. A fost groaznică?), dar acum cuvintele curg singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
desăvârșită, am un program regulat, fac sport. Se pare că de așa ceva aveam nevoie. Este extraordinar să poți scrie scrisori! E minunat să simți nevoia să comunici cu cineva, să te așezi la birou, să iei stiloul și să-ți așterni gândurile pe hârtie. Normal că atunci când mă apuc de scris, nu reușesc să cuprind în cuvinte tot ce mi-aș dori, dar nu mă deranjează. Pe mine mă face fericită chiar și numai dorința de a scrie. De aceea îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
disperate să-ți scriu această scrisoare și numai pentru că m-a certat Reiko că nu ți-am scris. Te rog să nu mă înțelegi greșit. Aș vrea să-ți spun o mulțime de lucruri, dar nu sunt capabilă să le aștern pe hârtie și de aceea îmi este cumplit de greu să-ți scriu. Midori pare o persoană foarte interesantă, iar din ceea ce deduc eu din scrisorile tale, aș îndrăzni să afirm că este îndrăgostită de tine. Când i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe masă. — Poate că odată era și el așa. Însă va trebui să ai grijă de picioare. Te strîng mocasinii? — Nu. Și am tălpile Întărite, toată vara am umblat desculță. — Și ale mele-s la fel. Haide. SĂ mergem. Se așternură la drum, pășind pe covorul de ace; copacii erau Înalți și Între trunchiuri nu erau tufișuri. Începură să urce dealul și luna ieși dintre copaci - În lumina ei se vedeau Nick cărÎnd rucsacul uriaș și soră-sa cu carabina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
castel din Carpați. Ce prostie, mi-am spus, ăia nu erau oameni de calculator, ar fi putut umbla cu Notarikon-ul, cu Gematria, cu Temura, mânuind dischetele ca pe Tora. Și le-ar fi trebuit atât timp cât a trecut de când a fost așternut pe hârtie Sefer Yetzirah. Totuși, ipoteza nu era de neglijat. Ei, dacă existau, ar fi urmărit o inspirație cabalistică, și dacă Belbo se convinsese că existau, probabil că ar fi urmat și el aceeași cale. Ca să fiu cu conștiința Împăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
firmă de import-export la Marsilia. De data aceea am ales lozul câștigător, cred eu, dat fiind că acum trăiesc din rentă și pot să mă ocup de hobby-ul meu - așa se zice azi, nu? Iar În ultimii ani am așternut pe hârtie rezultatele cercetărilor mele. Iată...” Scoase dintr-o geantă de piele o mapă voluminoasă, care atunci mi se păru de culoare roșie. „Deci”, zice Belbo, „e o carte despre templieri?” „Templierii”, admise colonelul. „O pasiune cam juvenilă. Și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
totuși pentru Dad and Daughter și Horny Moms. Repede scoase șervețelele, ceasul, apoi trase de curea, descheie șlițul. Voia să scoată un timp mai bun decât data trecută. în mod straniu, monitorul se albi. Niște litere de culoarea pielii se așternură într-o frază. Începu să citească: Știți care e diferența între un bou și o vacă?..........când este muls, boul zâmbește..... - Hai măi, șefa! acuma de ce mă demotivezi? Știi ce implicat, ăăă, sorry, ce involved sunt în project-ul ăsta!! LXVI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că de acum încolo o să aibă grijă exclusiv de el, o să facă excursii în străinătate, o să-și schimbe în sfârșit pantofii cu gaură-n talpă, nici măcar n-o să se mai chinuie să umble cu crucea. Ceapa mă-sii! Cum își așterne fiecare, așa doarme! Am copii majori, vaccinați, cu studii, să se descurce! Și-așa nu mă ascultă dacă le zic că nu sunt pe drumu’ ăl bun. Ia să ne vedem noi de viață, Pirătuțule - așa o alintau în familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
strălucea o panglică subțire aurie de care atârna din loc în loc câte un bănuț de aceeași culoare. Cu fiecare act al operei se impunea tot mai mult vocea caldă, cristalină a Prințesei cu trilurile când mai înalte, când mai joase așternându-se o liniște mormântală care nu i-a împiedicat pe cei din șatră s-o admire cu lacrimi pe obraz vorbind în șoaptă. Ce frumoasă s-a făcut! Ea o fi, fă? — Ea e. Nu vezi că poartă salba dăruită
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Oare ce să fie? ... Iarăși globul de argint? ... lăsat singur, fără cineva care să-l strângă protejându-l, să-l încălzească ... transformându-se într-o minge de gheață. Înconjurat de mii de luminițe, sclipiri care se lasă ocrotite de magia așternută asupra lor ... iar apoi dispărând una câte una, lăsându-l din nou singur în pustiul etern! Mai faci câțiva pași privind spre globul de gheață ... te vegheză, ascultându-te, te privește sperând să-l asculți și tu...dar...mergi mai
O noapte eterna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Antohi Paula () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2327]
-
câteva versuri în cinstea suratei primăveri. Natura nu are o frumusețe trecătoare, are doar haine pe care le îmbracă și cu ajutorul cărora se schimbă total. Acum câteva zile livada era acoperită cu o pătură albă de nea care s-a așternut peste frunzele căzute toamna trecută ce nici nu se mai văd. În urmă cu câteva săptămâni, puteam observa de la fereastră dansul balerinelor cu rochițe în mii de forme sau minusculele furnicuțe, ce erau de fapt copii distrându-se la săniuș
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
și ne-vrute, cu chef și pe un ton absolut dezinhibat, de plutonier artilerist fruntaș, recompensat și dânsul cu o pe deplin meritată, deși cam tardivă, permisie. Pe cealaltă margine, se așează cu reținere Îngerul, urmat de Vierme, care se așterne extenuat pe scaun, fără mofturi, depunând coșul de nuiele pe asfaltul călduț, în strânsoarea protectoare a picioarelor lui trudite. "Să moară mama-n pușcărie!" își reocupă și el liniștit locul său, la coada mesei lungi, de mesteacăn geluit și cam
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Bine, bre, bine, se declară Apostatul învins. Și se duce târșâit, de ridică o geantă vișinie, de voiaj, cu bretele din fâș, de sub capacul sicriului. Urmărit atent de rotofeiul Crocodil, care își freacă palmele de presimțită satisfacție, țârcovnicul de Iulică așterne gospodărește pe masă, alături de recipientele cu licori, extrase primele din geantă, și niște pachețele mărunte, în ambalaj din hârtie unsuroasă, de ziar. Desfăcând meticulos hârtia, Apostatul expune țanțoș, pe căprării, feliile pufoase de franzelă albă, cu coaja lor rumenă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sărută obrazul, jenat de cuvintele ei și mai ales de felul cum le-a rostit. Numai acuma recunoscuse pe Brumaru. În același moment privirea lui alunecase dincolo de mașină, pe rondul cu flori roșii, inima înflorită pe care iubirea lui o așternuse în fața cuibului Nadinei. Întinse mâna lui Brumaru, murmurând nehotărît: ― Tu erai?... Nici nu te recunoșteam sub deghizarea asta... Nadina interveni repede cu explicația: ― L-am cules și pe el, ca să fim compania mai mare... Nu te superi? ― O, se poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vor sta târziu și deci să aibă grijă de casă, iar dacă iese, să încuie bine și să ascundă cheia la locul ei. Se dezbrăcă. Își puse un halat vechi și niște papuci ieftini, își pregăti câteva țigări și se așternu pe muncă. În odăiță făcuse călduț. În soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu o lesniciune de parcă i-ar fi dictat cineva. Gândurile i se înșirau ca mărgelele pe ață. Fumul de tutun îi învăluia capul ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Lupu. D-astea am mai pomenit eu că-s cu părul alb. Tot așa, c-o fi și c-o drege s-a venit pe urmă potopul!... Nu, nu, Luco, nu-i bine! În sufrageria conacului de la Vlăduța, o fetișcană așternea masa pentru o singură persoană. Era întîia oară, căci numai ieri au plecat domnișoarele la oraș și colonelul s-a întors azi noapte târziu și mâncat. Încercase întîi să așeze tacâmurile la locul unde ședea de obicei colonelul, dar i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Atunci să mă îmbrac, să mă găsească gata... Dă-mi tu, fetițo, halatul, repede și pe urmă... Se răsuci pe marginea canapelei, își potrivi tălpile în papucii moi, se ridică în picioare și-și scoase cămașa de noapte, aruncînd-o pe așternut. Rămase goală, cum îi plăcea atât de mult să umble acasă, în dormitorul ei, între oglinzile care-i răsfrângeau toate rotunjimile corpului și-i măguleau încrederea în frumusețea ei. Acuma nu se gândise să-și admire goliciunea. Gestul fusese instinctiv
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Țugu mamei, țugu, țugu, țug! Melentie Heruvimu se sculase cum s-a crăpat de ziuă, încetinel, ca să nu trezească pe nevastă-sa, care se zvârcolise în dureri toată noaptea, ațâță focul, jumuli o găină și o puse să fiarbă, apoi așternu o față de masă. El, de când a plecat arendașul Cosma, tot pe lângă conac s-a învîrtit, să fie acolo de s-ar întîmpla ceva. Și-a adus dânsul câțiva saci de porumb, dar grija cea mare îi era să apuce oarecare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spate. Acuma zăcea întins, cu mâinile pe piept, pe canapeaua dintre două ferestre. Hainele îi erau mânjite de pământ, iar pe față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele și figura mortului. Primarul Ion Pravilă, aflat acolo printre alți oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]