13,876 matches
-
Mulți episcopi răsăriteni au ajuns să judece aspectele polifonice ale propriei lor culturi cu trufia califului Omar aflat în fața Bibliotecii din Alexandria („Dacă aceasta conține învățătura Coranului, atunci este de prisos; dacă nu, atunci merită la fel de mult să piară”). Fiind abandonate sursele adevăratei tradiții mistice, s-a trecut pe nesimțite la o înșelătoare mistică a tradiției. Idolatrizarea trecutului și tratarea comorilor tradiției ca piese de muzeu ascund o tristă aplecare spre comoditatea spirituală. Chiar dacă numeroase parabole evanghelice sunt construite prin pilduitoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
segregării și obligațiile integrării epistemologice. Mai cu seamă pentru creștinii răsăriteni, epoca globalizării reprezintă șansa unică a despărțirii de o anumită conștiință anistorică, responsabilă pentru atâtea manifestări de tribalism comunitar. Citind trecutul sau prezentul fragmentat al istoriei umanității, teologii vor abandona, în sfârșit, proiectul unei metafizici abstracte ori speculative. Mai aproape de tradiția Bisericii apostolice, vom putea descoperi, prin rugăciunea pentru întregul Adam, etica compasiunii liturgice. Revelația destinului comun al umanității care suportă, la scară globală, tragedia dezbinării este încă un prilej
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sfârșit se păstrează doar prin descrierea minuțioasă a iluziilor spirituale. Orizontul lumii trebuie răsturnat pentru a întrevedea zarea Vieții. Duplicitatea fenomenologică a realității sau, mai precis, tentația obiectivării idolatre suferă sabotajul ascetic al dorinței. Pregustând infernul morții, suntem gata să abandonăm iluzionismul magic al culturii spectacolului. Instinctele prădătoare ale animalității sunt răstignite cu piroanele duhovnicești ale crucii. Patosul vieții își aruncă lumina peste chivotul inimii nevăzute a omului. În revelația lui Hristos, conținutul manifestării nu diferă cu nimic de modalitatea apariției
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a doua fire a omului. Sub pretextul iubirii aproapelui sau chiar al prieteniei spirituale, mintea acceptă să fie subnutrită cu himere și jumătăți de adevăruri. Fără să avem mereu cugetul împărțit, voința n-ar slăbi, nici curajul nu ne-ar abandona la jumătatea drumului. Esența mondenității constă în pervertirea unor adevăruri doar parțial vizibile în sfera exteriorității. Patimile sau păcatele au întotdeauna o bază reală. Sugestia demonică aterizează pe un teren pregătit de nevoile biologice ale animalității noastre. Grija de trup
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cunoscuse de mic în slujbele Bisericii și în „liturghia după liturghie” a cosmosului. A fost atunci tentat să caute în mistica orientală a vidului o soluție la chinuitorul său zbucium lăuntric, în care pulsa suferința pentru destinul nefericit al Rusiei. Abandonând voluntar rugăciunea, aflat încă la Moscova, Serghei se dedică pentru câțiva ani așa numitei „meditații transcendentale” (constând într-un exercițiu de vidare a intelectului de orice reprezentări pentru dobândirea unei stări generale de pace, calm și fericire; toate însă în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întreaga umanitate: monahismul, în forma sa radicală, așa cum se practica (și încă se mai practică) la Sfântul Munte. Având deja o vârstă matură (douăzeci și nouă de ani) și o ardentă dorință de unire cu Dumnezeu, Cel pe care-L abandonase în adolescența târzie, Sofronie pășește pe pământul pietros și aspru al Athosului cu dorința unei dedicări totale, lăsând în urmă toate grijile lumești ca pe niște corăbii arse și abondonate în larg. Rezident la mănăstirea Sf. Pantelimon (Russikon) aparținând unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
financiare curente sau, pur și simplu, despre absența cronică a resurselor umane înnoitoare într-o Românie a tranziției? Răspunsul este greu de dat, dar câteva lucruri rămân neclintite. În primul rând, subsidiaritatea nu funcționează. Orașele și satele din provincie sunt abandonate intrigilor politico-literare din București, în timp ce elita compusă din primele valuri de emigranți întârzie să fie recuperată de instituțiile patriei-mamă. Această senzație permanentă a unui déjà-vu balcanic îi conduce pe „semănătorii de cuvinte” însetați de adevăr să găsească soluția de avarie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Occident), adoptă deseori (succesiv sau simultan) mai multe stiluri de viață dintre cele aflate parcă la alegere în supermarketul identitar. Prin urmare, este mai inteligent și mai pragmatic, nu doar mai consecvent cu ceea ce are mai bun tradiția liberală, să abandonăm (utopia) consensul(ui) rațional și să ne concentrăm pe construcția unui prezent și a unui viitor bazate pe pluralismul valorilor principial incomensurabile, eventual incompatibile. Astfel, consideră Gray, toleranța liberală clasică (curentul a fost numit de el cândva „paleoliberalism”) construită pe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o splendidă butadă pentru a ironiza „trădarea” unor foști tovarăși de drum trecuți la Dreapta: What is a neo-conservative? A mugged liberal! Neoconservatorul este așadar un „liberal tâlhărit”, ceea ce se traduce în continuare astfel: un om de stânga care-și abandonează convingerile când dă de greu. De fapt, mulți neoconservatori proeminenți sunt chiar foști democrați dezamăgiți: Norman Podhoretz, redactorul-șef, timp de aproape patru decenii, al revistei Commentary - omoloaga transatlantică a parizienei Commentaire -, care și-a început lunga carieră de intelectual
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
câteva pagini din opera dispărutului. Maestru al artei de a supraviețui, Bellow a compus un frumos elogiu funebru și pentru Allan Bloom, acum inclus în Ravelstein cu minime schimbări, dar într-un montaj care-i răstoarnă sensul. În roman, „Chick” abandonează tonul bossuetian de oraison funèbre și spune tot ce nu a putut spune la catafalcul iluștrilor defuncți. Din nou, nimic excepțional. Ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow este colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
polemică la sionismul politic inițiat de Theodor Herzl (acesta din urmă era mult mai apropiat de utopismele seculare și de naționalismele clasice ale secolului al XIX-lea). Ca artizan al relansării unei identități iudaice moderne prin „redescoperirea” tradițiilor aproape total abandonate de asimilaționiști și de alți reformatori secularizanți, Buber este în același timp complementar lui Gershom Scholem, cel care a relansat studiul (și a sugerat semnificația identitară a) Cabalei. Ca activist, Buber a fost printre protagoniștii mișcării Ihud, care promova ideea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acest text, m-am hotărât să tratez în amănunt tentativa lui Amitai Etzioni. Ca adversar de veche dată al utopismului, știu prea bine că lumea nu poate trăi în utopii. Dar nici fără a visa la ele, fără a se abandona din când în când, cu mai multă prudență decât cei care au vrut să treacă brutal din ficțiune în istorie, acestui exercice sur les possibles latéraux. Amitai Etzioni, preocupat vizibil de ceea ce eu aș numi, cu gândul la Norbert Elias
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
baza atributelor „rasiale”, demografii și politicienii au inventat 462 de combinații posibile, un sistem taxonomic la fel de delirant ca faimosul „arbore al pasiunilor” calculat de Fourier pentru a epuiza posibilitățile combinatorice ale variațiilor individuale și tipologice. Până la urmă, sistemul a fost abandonat. Poate așa se va întâmpla și în Statele Unite într-o zi. Dintre specialiștii români, tânărul istoric Marius Turda a studiat cel mai serios problematica rasei în teoriile (pseudo)savante și discursul public de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
supraviețuitor al epocii, politologul Alfred Mayer, născut și educat până în liceu la Bielefeld, îmi povestea în iarna lui 1993, la University of Michigan, Ann Arbor, cum profesorii săi își refăcuseră birourile din noile lor instituții după chipul și asemănarea celor abandonate în fugă, de la mobilier și cărți până la fotografii și tablouri. Între ei, precum și cu studenții de aceeași proveniență, vorbeau cam tot timpul în germană; cu anglofonii se descurcau în limba acestora, pe care o vorbeau cu puternic accent german sau
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cultural pesimist și adus la disperare de declinul și demonetizarea sferelor înalte în care omul ar trebui să evolueze pentru a împlini promisiunea naturii umane; un educator pus în fața unor tabulae rasae care tind să rămână astfel ori să se abandoneze noilor Socrate/Pygmalion/Cicerone, tot mai vulgari, mai meschini, mai găunoși. Tabloul făcut de Bloom Americii este de bună seamă mult mai complex și, la limită, de nepovestit. Cititorul îl poate admira în toată bogăția lui, care mai include - mergând
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cincisprezece cazuri de atac cerebral, dar că nici unul nu fusese atât de grav ca acesta. I-am spus totuși că voi încerca. În adâncul sufletului, simțeam că mă pregătesc pentru o misiune imposibilă, dar mottoul meu este „Niciodată să nu abandonezi corabia”. A doua zi, am mers la centrul medical și l-am găsit pe domnul Loo purtând o mască de oxigen. Am ridicat pătura și am început masajul la piciorul drept, deoarece acolo se află punctul reflex al ficatului. I-
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
pentru prunci grăsimea de balenă, socotind-o extrem de suculentă și nutritivă. Iar asta îmi amintește de niște englezi care, lăsați mai demult în Groenlanda din întîmplare, de către o balenieră, au trăit luni în șir din rămășițele putrezite ale unor balene abandonate pe țărm după extragerea grăsimii lor. Printre vînătorii de balene olandezi, aceste rămășițe sînt cunoscute sub denumirea de „clătite“, cu care și seamănă, de fapt, fiind rumene și pufoase și avînd cam aceeași aromă pe care-o au clătitele sau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că întreg acest cap exprimă o uriașă dîrzenie în fața morții? Cred că această „balenă normală“ a fost un stoic, iar cașalotul, un platonician care în ultimii ani ai vieții îl va fi citit pe Spinoza. Capitolul LXXV BERBECUL înainte de a abandona, vremelnic, capul cașalotului, aș dori să aruncați o privire - cea a unui fizionomist inteligent - asupra frunții sale neobișnuit de masive și calme; aș vrea s-o examinați cu scopul exclusiv de a vă forma o părere obiectivă și inteligentă despre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ani în urmă, a avut loc în Anglia un litigiu ciudat asupra unei balene, reclamanții pretinzînd că, după o primejdioasă urmărire a acesteia în Mările Nordului, ei reușiseră să înfigă un harpon într-însa, dar fuseseră apoi nevoiți s-o abandoneze, părăsind chiar ambarcațiunea - cu saule cu tot - pentru a scăpa cu viață. Ceva mai tîrziu, împricinații îechipajul unei alte nave) s-au apropiat de balena aceea, au lovit-o și au omorît-o, capturînd-o chiar sub ochii reclamanților. Iar cînd reclamanții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
împricinaților; lordul Ellenborough era judecător în acest proces, în cursul apărării, spiritualul Erskine și-a ilustrat teza făcînd aluzie la un caz recent, în care un gentleman, după ce încercase în zadar să pună frîu pornirilor vicioase ale soției sale, o abandonase în cele din urmă pe valurile vieții; dar, peste cîțiva ani, regretînd acest pas, avea să înceapă o acțiune judiciară pentru a-și recupera nevasta. Avocatul a spus apoi ca, deși gentlemanul în chestiune o harponase inițial pe nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
regretînd acest pas, avea să înceapă o acțiune judiciară pentru a-și recupera nevasta. Avocatul a spus apoi ca, deși gentlemanul în chestiune o harponase inițial pe nevastă-sa și o ținuse astfel legată un timp, pînă la urmă o abandonase, din pricina extremei tensiuni pricinuite de firea ei profund vicioasă; abandonata devenise astfel un „pește pierdut“, iar cînd un alt gentleman veni s-o harponeze, doamna intră în posesia lui, împreună cu eventualele harpoane ce se vor fi găsit într-însa. Erskine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vor fi găsit într-însa. Erskine pretindea că ambele cazuri - al balenei și al doamnei - erau similare, luminîndu-se reciproc. După ce ascultă pledoariile și contra-pledoariile, foarte eruditul judecător hotărî, în termeni categorici, precum urmează: ambarcațiunea le revenea reclamanților, întrucît ei o abandonaseră numai pentru a-și salva viața; dar controversatele harpoane și saule aparțineau de drept împricinaților; iar cît privește balena, fiindcă, în momentul capturării ei finale, era un „pește pierdut“ și fiindcă fugise cu harpoanele și cu saulele, dobîndise dreptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putea să descrie intensa concentrare a omului pierdut în mijlocul unei asemenea pustietăți nemiloase? Observați cît de aproape de vasul lor se țin marinarii cînd se scaldă într-o mare calmă, înotînd doar de-a lungul bordurilor lui. Dar oare Stubb îl abandonase într-adevăr pe negrișor, lăsîndu-l în voia soartei șale? Nu, adică nu aceasta era, în orice caz, intenția lui. Căci în urma lui veneau două ambarcațiuni, iar el își făcea socoteala că acestea vor ajunge repede lîngă Pip și-l vor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și verde cu admirabila și adînca înțelepciune a lui Solomon. Dar pînă și Solomon spune că „inima fiilor omului este plină de răutate și nebunia în inima lor dăinuiește cît trăiesc, iar pe urmă - cale către răposați“. Așadar, nu te abandona focului, omule, căci riști să te întoarcă spre moarte, așa cum m-a întors pe mine însumi, o clipă. Există o înțelepciune care e suferință, există însă și o suferință care e nebunie. în sufletele unora sălășluiește un vultur ca acela
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mutra asta. Ding, dong! Cine l-a văzut pe Pip, fricosul? Ă Nici o inimă nu poate trăi mai sus de brîul zăpezilor veșnice. O, ceruri nemiloase și reci! Priviți în jos! L-ați zămislit pe-acest copil nenorocit, ca să-l abandonați după aceea, dezmățate-lor!... Vino-ncoace, băiete, cabina lui Ahab va fi de-aci înainte căminul tău, atîta vreme cît Ahab va rămîne în viață! Tu atingi coarda cea mai ascunsă a ființei mele, băiete, ești legat de mine prin frînghii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]