9,323 matches
-
faringelui în momentul adormirii, care ar putea favoriza colapsul căilor respiratorii superioare. Somnul fiziologic se caracterizează printr-o stare de “relaxare” cardiovasculară: frecvența cardiacă, debitul cardiac, tensiunea arterială sistolică și diastolică înregistrează o scădere din momentul instalării somnului, care se accentuează progresiv cu înaintarea spre fazele 3 și 4 ale somnului. În timpul somnului tip REM are loc o creștere a variabilității frecvenței cardiace și tensiunii arteriale cu atingerea unor niveluri similare celor din perioada de veghe, prin creșterea activității nervoase simpatice
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
altfel, declarațiile proaspătului laureat întăresc aceste premize: "Plonger e un roman menit să transmită ideea conform căreia cultura lumii vechi este eternă și necesară pentru a înțelege prezentul și viitorul. Lupta mea e aceea a culturii și a moștenirii", a accentuat el, deși refuză eticheta de "paseist". Oricum, eroul se numește César și recitește Iliada, iar copilul poartă numele Hector. Romanul este o tulburătoare poveste de dragoste povești de dragoste, ar fi mai corect și mult mai mult decît atît. O
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și geniul scriiturii rezidă tocmai în opoziția dintre "mai mult" (respectiv conținutul evenimențial) și "mai puțin" (tonul lejer, umorul omniprezent). Rezultatul e o reușită literară de o subtilitate ce depășește cu mult trama narativă, iar tehnica autodenigrării, a acelui understatement accentuează, parcă, ideea că Literatura cu majusculă e cea în care forma e superioară fondului. Trupul de la Miezul nopții Lidia Cotea, profesor și cercetător neostoit în ale literelor franceze la Universitatea bucureșteană, publică un volum (L'Imaginaire du corps chez les
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trupul și spiritul sunt departe de lume, dar și de ele însele, întreținînd o vagă dialectică a atracției și respingerii, la limita supraviețuirii, deși corpul ocupă un loc central în scrierile lui Toussaint. La Marie Redonnet, procesul pare a se accentua, personajele fiind și mai palide, pradă unei degradări progresive, evoluînd într-un univers violent și recurgînd la dedublare. Dacă inițial ne-am putut gîndi că Lidia Cotea a ales-o pe Marie Redonnet pentru un soi de echilibrare "politic corectă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
descoperit incontestabila absență a trecutului"12, acest trecut, precum și istoria în sine sunt receptate foarte diferit ("marea narațiune teleologico-marxistă", "experiențele formatoare ale subiectului psihoanalitic" etc.) și foarte puține abordări au de-a face cu accepțiunea academică, de școală asupra istoriei. Accentuând ideea că ruptura proclamată de către postmodernism este conectată la tipul de conștiință istorică occidentală și nu reprezintă "o condiție universală", Arnold concluzionează: "atunci când considerăm "istoria" în sensul său larg, popular, public [...] postmodernismul are probabil cel mai mare impact. Texte semnate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de la discursul arhitectural, dar observațiile sale pot fi extrapolate întregului discurs postmodern. El găsește în această relaționare sursa parodiei, nostalgiei, pastișei și a ceea ce numește "alegoria enigmatică", prin intermediul cărora pluralismul interpretării justifică o multitudine de lecturi ale semnificațiilor divergente. Deși accentuează faptul că ironia și ambiguitatea au fost concepte-cheie în literatura modernă, iar ideea dublului sens și a coincidentia oppositorum coboară către Heraclit și Nicolaus Cusanus, aceste metode au fost preluate și dezvoltate de către postmoderni (în special în termenii lecturării prezentului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
testul încrederii": structuraliștii se dovedesc optimiști în ceea ce privește elaborarea metalimbajelor teoretice care vor servi explicării fenomenelor textuale, în timp ce poststructuraliștii par a explora în mod sceptic acest domeniu, subliniind chiar că propria lor muncă nu este știință, ci mai mult text. Culler accentuează totuși dezavantajele punerii în opoziție a celor două mișcări, dintre care amintim tendința de a trata diferitele forme de poststructuralism, dintre care și deconstrucția, drept "celebrări ale iraționalului și ale lipsei de sistematicitate" (așa cum, amintește Culler, în opoziție cu structuralismul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
analiză, modernitatea se referă "la modurile vieții sociale sau de organizare care au apărut în Europa începând, aproximativ, cu secolul al șaptesprezecelea și care după aceea s-au răspândit mai mult sau mai puțin la nivel mondial"98, Jean Baudrillard accentuează, în articolul "Modernité" din Encyclopædia Universalis, că "structura polemică a schimbării și a crizei" care caracterizează modernitatea este reperabilă în Europa chiar începând cu secolul al XVI-lea, dar are sens deplin de abia cu secolul al XIX-lea. Astfel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modificare pe axa abstracției, de la empirism sau gândirea de tipul încercare și eroare către teorie și codificarea cunoașterii teoretice pentru coordonarea inovației și formularea politicilor"105. Pornind de la aceste coordonate, s-a continuat conturarea noii societăți și la alți teoreticieni, accentuându-se evoluția altor raporturi de putere și mecanisme psiho-sociale, ce conduc spre un nou hedonism și spre "societatea informatizată". Consumerismul contribuie la amplificarea "pieței iluziilor", a importanței "sistemului obiectelor" și a publicității. Postmodernitatea pare a fi condus la o exacerbare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o "societate de consum" sau despre o "logică mediatico-comercială" care pare a acapara spațiul nostru de referință. Dacă modernitatea s-a conturat pentru mulți interpreți ai săi ca un fenomen ambivalent, dual, cu atât mai mult pentru postmodernitate s-a accentuat mai ales fața negativă a accelerării și a modificărilor pe care le presupune. Dezorientarea, supravegherea electronică sau superpanopticonul social, atomizarea, preeminența valorilor narcisist-hedoniste, apariția societăților postmoraliste, a "erei vidului", "dizolvarea datoriei" (Lypovetsky) sau dezvoltarea unei "moralități fără cod etic" (Bauman
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
politicii de cerințele justificării moral-practice, conținutul iluzoriu și pur privat al artei 114, putând fi trecuți în această categorie Wittgenstein I, Carl Schmitt din perioada de mijloc sau Gottfried Benn din perioada târzie 115. Această tipologie a "detractorilor" modernității îi accentuează sentimentul pericolului dat și de unele asocieri din "cercul culturii alternative" dintre antimoderni și premoderni, astfel încât susținerea proiectului încă nedesăvârșit al modernității va căpăta o alură centrală printre preocupările filosofului german, chiar dacă aceasta a fost interpretată de multe ori ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interesantă a raporturilor dintre acestea (pe scurt, ambii filosofi critică principiile dominante ale societăților capitaliste contemporane, "rațiunea funcțională", ambii subliniază că tipurile de discurs posedă reguli și norme specifice, realizează "cotituri lingvistice" în teorie, dezvoltă o filosofie a limbajului care accentuează varietatea jocurilor de limbaj, în loc să dezvolte lingvistici formale sau structurale etc.). Abordând și binecunoscuta apărare habermasiană a distincției de gen dintre filosofie și literatură 124, cei doi critici consideră că în practică Habermas s-a îndepărtat de acest postulat, Discursul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
slabe" realizată de Vattimo sau deconstruirea metanarațiunilor legitimatoare întreprinsă de Lyotard (de remarcat că aceste poziționări teoretice enumerate constituie, în altă perspectivă, o parte a nucleului postmodernismului filosofic!). Identificând în polemica Habermas Lyotard "sâmburele" confuziei dintre cele două concepte, autoarea accentuează necesitatea distincției lor, bineînțeles în sensul oferit mai înainte, în special pentru a apăra critica de care dispune postmodernismul la chiar adresa postmodernității înseși, în pofida faptului că nu poate funcționa în afara condițiilor celei din urmă. Utilizarea unui singur termen pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conceptual și a legăturii lor este evidentă. Pe de o parte, postmodernismul poate fi interpretat ca o parte a modernismului, subliniindu-se continuitatea celor două curente, iar pe de altă parte poate fi privit în discontinuitate față de modernism, căruia îi accentuează criza esențială, rămânând însă în interiorul aceluiași univers de discurs. Dorind să depășească cuplul continuitate ruptură în care, în linii mari este așezată discuția modernism versus postmodernism, Gianni Vattimo propune și o a treia perspectivă, în care "post-" semnifică o "revenire
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ludic este ironic, eclectic, pluralist, subiectiv, promovând un relativism excesiv ("anything goes"). În completarea celor două distincții propuse, se adaugă încă una, între postmodernul văzut ca un marker temporal, desemnând ceea ce urmează după modernism și postmodernul ca marker filosofic, ce accentuează ceea ce este împotriva modernismului sau antimodern, ideea de critică și importanța poziționărilor postmoderne. Concluzionând după această investigare a relaționărilor, cei doi teoreticieni consideră că discursul postmodern este "în mod frecvent antidecât numai posterior teoriei moderne, iar în anumite forme contemporane
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
recuperarea trecutului și a tradiției, de obicei reclamă ca acestea să fie înfăptuite la modul ironic, parodic, intertextual, ceea ce înseamnă că postulează în același timp și ruptura. De cealaltă parte, cei care văd în postmodernism ruptura de modernism, ajung să accentueze atât de mult diferențele specifice față de cel din urmă curent, depășirea și chiar negarea sa, încât transformă postmodernismul într-un nou avangardism (care, bineînțeles, se poate compara cu avangarda modernismului însuși și stabili astfel o posibilă continuitate). O altă problemă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
utilizărilor postmodernismului, că prefixul "post-" este caracteristic perioadelor de tranziție, iar termenul de postmodernism a fost preferat altora (de exemplu, celui de "modernism recent" sau "neomodernism"), chiar dacă trăsăturile lor ar fi aproape identice, tocmai pentru faptul că postmodernismul pare a accentua mai degrabă ruptura decât continuitatea cu modernismul. Împotriva acestei opinii, Matei Călinescu nu conferă o realitate nouă postmodernismului, ci doar îi subliniază funcția accentuat interogativă asupra condițiilor modernității. Această funcție induce o perspectivă importantă, dar insuficientă pentru a preschimba postmodernismul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este unul care pleacă de la niște premise pentru a ajunge la niște concluzii așteptate din interiorul vocabularului respectiv, astfel încât el pare a fi un discurs autoritarist, ce nu creează alternative viabile vocabularului dat. Alternativa este dată de discursul retoric, care accentuează ideea de contingență, o destabilizează pe aceea conform căreia ar exista căi unice de punere a problemelor și nu presupune fundamente care să implice în mod esențial și constrângător un set de teme și argumente anterioare, care se articulează sub
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sale, iar pe de altă parte chiar operele acestora pot fi interpretate prin prisma scriiturii lor. Pentru a contura o schiță a scriiturii actuale, surprinsă în esența articulațiilor sale și nu discontinuă, așa cum apare ea frecvent analizată, ar trebui să accentuăm trăsăturile generale care îi conferă legitimitate: subminarea conceptelor, păstrarea contradicției, ironia, subtextul ideologic aproape mereu prezent, derivarea sensului dintr-o rețea de situații contingente, locale și poziționale, lipsa garanției unui sens central, absolut sau a unui traseu univoc de lectură
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnificantă, latura semnificată însăși"242. În acest sens, Derrida susține existența nu doar a unei scriituri literare, ci și a uneia cinematografice, coregrafice, muzicale, sculpturale, atletice, militare sau politice. Dintr-o poziție similară, în direcția unei "semiologii a scriiturii" se accentuează problemele conceptuale pe care le-a ridicat de-a lungul timpului studiul scriiturii. Astfel, scriitura a fost confundată, în general, fie cu funcțiile ei, fie cu resursele sale materiale. În plus, istoricii au asimilat-o cu o colecție de sisteme
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
informației, iar a doua decurge din trecerea de la auditiv la vizual, ceea ce permite un alt tip de analiză prin rearanjarea cuvintelor și a frazelor 247. Lévi-Strauss, și apoi Michel Foucault într-o altă manieră și utilizând o altă metodologie, vor accentua relația scriitură putere (écriture pouvoir). Cele trei tendințe importante, anume fonocentrismul (pentru care limba scrisă este o reprezentare deformată a limbii vorbite), fonografismul (în care limba scrisă este o reprezentare structurală a limbii vorbite, dar cu caracteristici specifice) și autonomismul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
continua să le uziteze. Subminarea conceptelor și păstrarea contradicției sunt trăsături care, alături de ironie, alcătuiesc o "schemă" a discursivității actuale ce vrea să ofere cât mai fidel imaginea procesului și a mișcării ca elemente-cheie ale fenomenului postmodern însuși. Linda Hutcheon accentuează, pe de o parte, importanța discursului ca vector de problematizare a istoriei, individului, relațiilor dintre texte, iar, pe de altă parte, faptul că răspunsurile la aceste interogații nu vor fi decât provizorii, limitate contextual și contaminate de către un subtext ideologic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a analizei lumii moderne în jurul temelor consumului, sistemului obiectelor, a productivității, urmată de un stadiu numit de Best și Kellner "proto-postmodern", majoritatea lucrărilor dintre anii 1960-1970 conținând asemenea subiecte care se îndepărtează de modelul marxist-semiotic din primele lucrări și care accentuează contururile unei lumi noi, de cele mai multe ori slab definite. Aceasta este perioada în care este subliniată distanțarea sa față de modernitate, astfel încât analizele și stilul observate în primele lucrări vor fi abandonate pe motivul irelevanței lor pentru o analiză pertinentă a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cetățenii consumatori" fragili, obosiți și dezorientați sunt "îngrijiți" și consiliați. Baudrillard ironizează acest discurs, în care consumatorul este tratat ca un "bolnav virtual", aflat în interiorul unui corp social, la rândul său bolnav (remarcăm la lucru metoda "patologiei sociale"). Filosoful francez accentuează din nou în cadrul acestei ideologii și rolul discursului publicitar (pe lângă cel al arhitecților, urbaniștilor etc., pe care îi așază în categoria celor care se doresc a fi "taumaturgii" societății actuale). Baudrillard consideră că "publicitatea este probabil mijlocul de comunicare cel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cadrele superioare ierarhic petrec din ce în ce mai mult timp la locul de muncă și astfel munca este preferată timpului liber, fiind un indicator al statusului profesional și social, teoria inițială asupra timpului liber ar putea suferi importante modificări. Și Baudrillard, și Debord accentuează importanța ideii de vacanță în organizarea modernă a timpului, "repetiția vacanțelor" fiind un reper al timpului pseudociclic. Conceptele de "spectacol" și de "situație", definitorii pentru viziunea oferită de Debord, se resimt și în conceperea ideii de timp liber, care este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]