6,732 matches
-
și-a adus aminte. Calmarul depăși aripa astronavei și Îi putură aprecia dimensiunile. „E mare cât o casă“, Își zise Norman. Creatura alunecă ușor prin apă, În direcția lor. În ciuda inimii care-i bătea cu putere, avu un sentiment de admirație. — Jerry! Jerry! — Nu-ți mai răci gura de pomană, Ted! — Treizeci de metri, anunță Tina. Continuă să se apropie. Pe măsură ce calmarul se apropia, Norman putu să-i numere brațele și-i văzu cele două tentacule lungi ca niște funii strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fumegă aburii de carne arsă. Imaginea celeilalte, Elena-prima, își schimbă contururile prin variații de strălucire aidoma păsării violet din vitraliu. Așa cum marea artă, dincolo de orice îmbogățire pe care o aduce omului, presupune ceva inefabil care te violentează și-ți subjugă admirația, nici căldura unui chip de om nu suportă adjectivul. Din eterul său se naște dragoste sau ură. Cu atît mai mult cu cît aceasta vine acoperită cu un amestec de maternitate și de ingenuă fragilitate. Ce naivitate: să crezi că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fii fericit dacă n-o știe și altul. Căci miezul fericirii nu-i decît bucuria animalică. Mi-ai văzut cîinii, ce bucuroși sînt cînd le dau voie să se împerecheze. Nu i-ai văzut cum rîd? Și abia invidia și admirația celorlalți dă poleire animalicei tale satisfacții. Vino înapoi! Tu suferi acolo unde ești nu ești nici pe departe fericit.” V. din spital simt cum se depărtează de mine cel tînăr. Și ca orice înstrăinare de sine, faptul apare în minte
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Chiar dacă nu purta haine de firmă așa cum aveau câțiva colegi care se mândreau nevoie mare, devenind aroganți și obraznici, avea întotdeauna o ținută impecabilă, aspect ce nu putea fi trecut cu vederea, mai ales, de fetele care îl priveau cu admirație. Într-una din aceste pauze ale ultimelor trei zile de școală, câteva dintre colegele băiatului îl asaltaseră insistând să le povestească ceva despre un munte pe care el îl văzuse în urmă cu un an, când a fost în Grecia
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și celor care au fost „pacienți“ în perioada în care am fost acolo. Le mulțumesc tuturor oamenilor extraordinari pe care i-am întâlnit în camerele de la Alcoolicii Anonimi. În final, îi mulțumesc iubitului meu Tony, tipicarul meu cel blând. Pentru admirația lui, pentru faptul că m-a obligat să muncesc atunci când nu voiam, pentru sfaturile lui practice, pentru că a râs atunci când am scris ceva haios și pentru că mă face așa de fericită. Pentru mama și tata Prologtc "Prolog" Cincisprezece februarie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
târziu în noapte sau, mai exact, atât de devreme dimineața. —Noroc, a zis ea ridicând paharul în direcția mea. Da, noroc, am răspuns fără prea multă convingere. Am dat gata paharul dintr-o singură sorbitură. Anna m-a privit cu admirație. — Deci ce cauți aici? m-a întrebat ea într-o doară. N-am știut că vii. Nu mi-a spus nimeni... ei, cel puțin cred că nu mi-a spus nimeni, a continuat ea nesigură. N-am mai fost pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care a întâlnit-o -, iar dimineața pleacă- de cele mai multe ori luând cu el o pereche din șosetele mele sport. Îmi cere bani de autobuz și-apoi dispare. E grozav! Dumnezeule, m-am gândit eu privind-o pe Laura cu sinceră admirație. — Ești într-adevăr o femeie a anilor ’90, i-am spus. Ești super! Nu chiar, a zis ea. Nu fac decât să țin lupul departe de ușa mea. Pe furtună, orice port e bun. Chestii de-astea. Deci tipu’ asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nerăbdător, de interesant și de interesat. M-am gândit că-l plăceam așa de tare tocmai fiindcă Adam era atât de lipsit de cinism. Îmi aducea aminte cum era să gândești pozitiv. Faptul că era așa de superb făcea ca admirația lui fățișă să-mi fie și mai plăcută. În afară de chestiile absolut îngrozitoare, nu e nimic mai rău pe lume decât admirația fățișă. Eu, una, m-aș lipsi complet de admirația fățișă. Dar să lăsăm la o parte faptul că Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lipsit de cinism. Îmi aducea aminte cum era să gândești pozitiv. Faptul că era așa de superb făcea ca admirația lui fățișă să-mi fie și mai plăcută. În afară de chestiile absolut îngrozitoare, nu e nimic mai rău pe lume decât admirația fățișă. Eu, una, m-aș lipsi complet de admirația fățișă. Dar să lăsăm la o parte faptul că Adam era superb. Nu de asta îmi plăcea să fiu cu el. Dacă nu l-aș fi iubit pe James, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gândești pozitiv. Faptul că era așa de superb făcea ca admirația lui fățișă să-mi fie și mai plăcută. În afară de chestiile absolut îngrozitoare, nu e nimic mai rău pe lume decât admirația fățișă. Eu, una, m-aș lipsi complet de admirația fățișă. Dar să lăsăm la o parte faptul că Adam era superb. Nu de asta îmi plăcea să fiu cu el. Dacă nu l-aș fi iubit pe James, probabil că aș fi fost atrasă de Adam. Ceea ce nu însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
oprește. Și nu aveți nevoie să vă povestesc eu că atunci când a, ăăă... când s-a terminat și gâfâiam amândoi asudați, Adam s-a uitat la mine, mi-a zâmbit, a râs scurt, după care mi-a spus plin de admirație: —Dumnezeule! Ești o femeie pe cinste! Va trebui să recurg la un eufemism ca să vă descriu scena. Ce părere aveți de „Într-o zi, prințul meu va veni1“? Ei, sunt fericită să vă anunț că el deja venise. Ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în van. M-am privit în oglindă și am fost nevoită să recunosc că arătam bine. Eram înaltă și slabă și aproape elegantă. Nu se mai vedea nici un pepenaș prin zonă. —Dumnezeule, a exclamat Helen clătinând din cap cu neascunsă admirație. Uită-te la tine! Și-a trecut așa de puțin timp de când erai o nemernică obeză! Asta era o adevărată laudă! —Strânge-ți părul sus, mi-a sugerat Helen. Nu pot. E prea scurt, am protestat eu. —Ba nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru mine. Chiar o să putem să ne vedem la Londra? Sigur că da, i-am răspuns râzând. Mi-ar plăcea foarte tare să ne vedem. Am ridicat ochii și i-am surprins privirea. Când i-am văzut expresia de pe față - admirație și aproape cu siguranță dorință; de fapt, se poate să fi fost și dragoste -, zâmbetul mi-a înghețat pe buze. —Of, Claire, mi-a șoptit el în timp ce s-a aplecat să mă sărute. Ce dor mi-a fost de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
peste mînă. Am oftat, am tras piedica și m-am Întors În stradă strîngînd În mîna rănită patul pistolului din buzunar. Surîdeam cu ochii plini de lacrimi. Erau lacrimi de fericire. Oamenii nu mă mai priveau cu antipatie. Cădeau În admirație, ca popicele. Eram deja lansat ca o bilă gri, enormă, ajunsesem vizavi Înainte să mă mișc și să știu ce văd. Peste drum am văzut o agenție Loto. Casiera era singură, căruntă, cu un neg uriaș pe obraz, Îl vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o bilă gri, enormă, ajunsesem vizavi Înainte să mă mișc și să știu ce văd. Peste drum am văzut o agenție Loto. Casiera era singură, căruntă, cu un neg uriaș pe obraz, Îl vedeam de pe trotuarul meu. Printre țipete de admirație. Am traversat, am intrat În agenție, am ochit În neg, femeia nici nu și-a ridicat privirea spre mine, citea un roman. Moartea romanului. Pe urmă lucrurile s-au Încîlcit. PRELUDIU Prea delicate cititoare, povestea aceasta a morții romanului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e necesar scuipă În ele. Agățați de mașini, În ciucuri gri-negricioși ca niște tumorete, străbat bulevardele scandînd „Muncim, luptăm, Frontul apărăm”. De pe margine se aud strigăte de Încurajare. SÎnt multe doamne În public, atrase de lupta de stradă, cotropite de admirație față de curajul gherilelor venite direct din șut, din categoria gospodine. Scenele de violență se Înmulțesc, oamenii muncii „veniți În slujba forțelor de ordine” simt nevoia irepresibilă să-și facă datoria, caută cu ochii injectați victime, le găsesc, și tabără Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar putea rezolva, cum spune altcineva, pe 8 octombrie, „cînd pămîntul se va ciocni cu un asteroid gigant”. Accident În urma căruia se va sparge și ultimul bec din Balta Albă. Alexandru Toma din coloana din stînga Îl citează cu neumbrită admirație pe Stolojan care-a spus ceva celebru ca de obicei: „Dintr-un sistem nu poți scoate decît ceea ce bagi”. Acum, partea mai puțin agreabilă ține evident de sistem, fiindcă dacă dînsul este contractat, cum se rîde În mașina salvării, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nu l-a lăsat, juca prost la voleu, de pe linia de fund, n-avea serviciu, enerva lumea. Adolescentul de mingi n-a uitat. „Inteligența, charisma și o vastă experiență a actului de guvernare l-au impus rapid” continuă chinuit de admirație arbitrul de scaun. Pasărea răpitoare de noapte cu ochi galbeni, Înconjurați de rozete cu pene, care trăiește pe lîngă case părăsite, prin scorburi (Athene noctua), care cînd apare soarele răsare, pentru că muncitorii toți o vor, fiind inteligentă, este „un interlocutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
greu printre sonurile sclipitoare plecate din Steinway-ul mirat el Însuși de atîtea nuanțe, micșorîndu-și În public Înălțimea pentru a-l ajuta pe Michel să-i umble mai lesne pe claviatură, nu era nevoie, era doar un gest de curtoazie, de admirație, de pian, moartea din fiecare se refugiase În cupolă, devenise mică cît un ochi de fluture, muzica modifica dimensiunile, trăsăturile compozitorului, percepția vizuală, făcînd animalele să plîngă, să Înoate În spuma zilelor, sub hipnoză nimeni nu mai era izbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
veterani ai anilor șaizeci să arunce acum bombe În Europa. N-aș fi crezut pentru nimic În lume că americanii, la a căror literatură, muzică, cinematografie și mod de viață am privit vreo treizeci de ani cu cea mai stăruitoare admirație tembelă, vor ajunge să mă calce pe nervul optic, purtînd acum În capul meu și sub casca lor un atît de mediatizat nimb de zona zoster justițiară. Nu Întîmplător, presupun, pe la Începutul războiului din Iugoslavia au rulat la un post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Care se mai și laudă: „Am omorît 73 de oameni”, recunoaște Berenger/Barnes din Platoon, uite cum se leagă totul, și o recunoaște pe-un ton tragic, menit să-l facă pe cinefalograf dacă nu chiar să cadă-n fîntîna admirației, măcar să-l simpatizeze nițel pe eroul ce se-arată, pentru o secundă, vulnerabil, prins În implacabila cursă a destinului, ca un sconcs. Și-ar fi și greu să nu fie admirat, pentru că prezintă de-a curmezișul ecranului toate trăsăturile personajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la fel de bună. La Cambridge s-a acordat profesorului Iulian Mincu titlul de „Omul anului”. Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band. The Man of the Year este savantul culinar responsabil de alimentația științifică, din vremuri deloc Îndepărtate. Tardiva dar lăudabila admirație pentru notoriul academician ar trebui să oblige Cambridge-ul să mănînce salam murat În soia zece ani. Și gheare de găini scheletice. Să acorde același titlu, chiar dacă puțin mai postum, și omului cu inițiativa, geniul criogeniei, al munților, răchitei, al tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acces la esență, a privit În jur, crezînd c-a Început să creadă În reîncarnare, reîncarnarea tuturor marilor filozofi Într-o femeie bufantă, și-a adus aminte de prietenul Noica, a căutat un cuvînt țigănesc prin care să-și exprime admirația, n-a găsit decît mișto, nu l-a mai rostit pentru că doamna de pe trotuar și-a Întors privirile și și-a reluat donez moi je suis roumaine, asta-nseamnă cu adevărat să n-ai nimic, adică să te ai numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce era să facă, nu știa nimic, c-a venit În vid, l-a umplut, gata. După care Își varsă amarul provocat de Roman, care l-a lăsat singur prin văzduh. Acum, e posibil ca domnul Iliescu să aibă buba admirației de sine perfect Îndreptățită. Doar a jucat cîndva tenis cu Însuși Danubiul gîndirii, și nu se poate să nu Înveți ceva, un lob, un time out, o săritură. Iară de s-ar fi Îndoit vreodată de vremelniciile sale, nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
devin ceva magnific”. Mare păcat că și-l pierd, căci ce poate fi mai fastuos decît un anus funest, Într-un context magnific. Un context adecvat ar putea fi revista numită la Începutul paragrafului, unde Dan Ioan Mirescu, cutremurat de admirație, Își glorifică patronul „care-a cheltuit 15 milioane, banii lui, În scopuri caritabile”. Rău e să fii inteligent. Lucru confirmat și de Cristina Paț, la pagina 12, unde transcrie năduful unei vecine bosumflate pe motiv că Tatulici „descărca lăzile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]