4,999 matches
-
out-of-band”. i) Verificarea adreselor. În prezent sunt puse la dispoziție doar câteva soluții eficiente, inclusiv cele comerciale, care să conducă la diminuarea efectului atacurilor pentru întreruperea serviciilor. Se invocă neputința sau slaba putere a actualelor sisteme de conștientizare sau de aflare a surselor atacurilor. Una dintre cele mai mari slăbiciuni ale actualei infrastructuri Internet este neverificarea adresei sursei. Pasul următor trebuie să conducă la o infrastructură care să permită filtrarea adreselor-sursă. ii) Managementul „out-of-band”. Atacurile de întrerupere a serviciilor sunt greu
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
foarte mult, atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat. Pentru atingerea obiectivului este necesară parcurgerea unui proces bine controlat. În primul rând, națiunea are nevoie de o metodă bine definită pentru descoperirea vulnerabilităților. Problema este complexă pentru că de aflarea vulnerabilităților depind atât viteza cu care se găsesc soluții, cât și identificarea potențialilor atacatori. În plus, o astfel de misiune îi revine unui organism neutru, aflat între furnizori, companiile de securitate și publicul larg. În prezent, guvernul finanțează parțial astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
poartă publicația, în sensul că așteaptă cu drag “comorile” cititorilor pe adresa redacției, nu știu cum poate fi perceput de solicitantul Paul Blaj din partea redacției - atâta timp cât eventualii petenți nu știu nici adresa și nici vreun număr de telefon care să facă posibilă aflarea sediului unde se redactează, culege și de unde pleacă revista către public. Socotindu-l bârlâdean am introdus “Teciciul cultural” în volumul de față, el făcând onoare și bârlădenilor prin ceea ce găsesc în el. “Cui folosește?” este titlul editorialului care se 429
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
prealabile care conduc către această concluzie. d) Observația curentă, nesistematică, introdusă de J. Locke, pleacă de la observații nesistematizate, disparate, lipsite de o metodă precisă, ca în cazul observației sistematice care se bazează pe o metodă științifică și riguros condusă către aflarea adevărului. 2) Metoda științifică este mult mai complexă, mai riguroasă și mai nuanțată. Ea privește mai multe aspecte care se organizează într-o înlănțuire secvențială de momente ale cercetării, de tipul unei succesiuni logice, reproducând un model riguros de gândire
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interpretativă. Descoperim, în cele din urmă, încă a dimensiune a profilului antrenorului, cea de diagnostician. Dosse (1995) definește această dimensiune ca „paradigmă interpretativă”. De aici reiese o organizare de tip compozit, extrem de dinamică, a cunoștințelor antrenorului. Aceasta ar crea posibilitatea aflării de răspunsuri adecvate și rapide, date unor situații de incertitudine. Diversitatea situațională în care se pot afla, la un moment dat, antrenorul și sportivul, fie că vorbim de situații de antrenament, dar mai ales de situații de competiție, mult mai
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
acest motiv, se constată astăzi că germenii tuturor științelor, bine delimitate acum prin obiect și metode, se află în filozofie și se stabilește geneza unei științe prin desprinderea ei de filozofie. Orientată spre oferirea unei cunoașteri asupra realității din perspectiva aflării cauzelor ultime și a realizării unei imagini integratoare asupra lumii, filozofia nu putea pierde din vedere una dintre cele mai importante realități din sfera umanului precum este limba. Ca atare, nu este surprinzătoare permanența problemelor legate de limbă în întreaga
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este afectată de particularitățile fiecărei limbi. În filozofia antică și în cea medievală s-a discutat mult dacă există sau nu o legătură necesară între numele lucrului și esența lui, în cazul unei astfel de legături, nominația fiind procesul de aflare a acestei esențe și de determinare a numelui potrivit trăsăturilor ei. În epoca actuală însă, prin acceptarea teoriei arbitrariului semnului lingvistic și prin demonstrarea motivării denumirii lucrului numai prin istoria limbii, iar nu prin esența lui, este pe deplin argumentat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pozitivismului, care acorda prioritate cercetării limbilor populare, neglijîndu-le pe cele literare, atribuind un rol determinant colectivității în evoluția limbii și eludînd rolul individului în acest sens. Spre deosebire de Croce însă, C o ș e r i u insistă pe ideea necesității aflării criteriilor de separare a limbajului și a artei, ambele caracterizate prin expresivitate, precum și de explicare a poziției limbii în raport cu alte activități sau facultăți umane. Limbajul nu poate fi deosebit de poezie, arată el, atîta timp cît este obiectivarea conținuturilor conștiinței, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
creație, fără a pierde din vedere planul realității și al socialului, încît relația dintre obiectiv și subiectiv devine nu numai relevantă, ci și explicabilă. În sfîrșit, filozofia kantiană oferă un cadru optim pentru a urmări treptele parcurse în efortul de aflare a adevărului, de a realiza apropierea de obiect și de a-i determina esența. De aceea, dacă Immanuel Kant nu a acordat în opera sa un spațiu problemelor limbii și limbajului, unii dintre adepții săi din secolul al XX-lea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aflat ce ne face să considerăm că ceva este adevărat sau fals și care este, deci, criteriul adevărului. Răspunsul la asemenea chestiuni a variat nu numai din perspectiva acestui criteriu, dar s-a ajuns uneori chiar pînă la problematizarea posibilității aflării adevărului. Pe de altă parte, mulți filozofi, culminînd cu Im. K a n t142, au urmărit întemeierea rațională a adevărului (care făcea posibilă metafizica, matematica și teoriile științifice) pe mecanismul logic de structurare a cunoașterii, pe validitatea regulilor de alcătuire
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și-au creat un aspect literar alături de cel popular. Se poate întîmpla, deci, ca din comparația dintre limba proprie și alte limbi să se nască ideea unor prefaceri voite și orientate care să schimbe, uneori destul de accentuat, destinul acelei limbi. Aflarea originii limbii române și constatarea că ea nu dispune de posibilități comparabile cu cele ale limbii latine sau ale celorlalte idiomuri romanice a deschis terenul unui efort susținut, pe durata mai multor generații, care a însemnat nu numai creșterea mijloacelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
le fac aplicabile în explicarea schimbărilor de la ambele niveluri ale limbii, dar, ca ches-tiune de principiu, trebuie pornit prin disocierea aspectelor pe care le vizează. Legea lingvistică Legea este un raport relativ stabil între laturile sau între stadiile unei realități, aflarea legilor, adică a normelor după care se produc fenomenele, fiind obiectivul oricărei științe. Conceptul de "lege" a fost introdus în lingvistică de neogramatici, aceștia denumind legi modificările cu caracter regulat ale unor sunete sau ale unor grupuri de sunete, vizînd
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
astfel nu le poate confunda și, din constatarea acestei situații, lingvistul austriac Hugo S c h u c h a r t a propus, la începutul secolului al XX-lea, metoda de cercetare "cuvinte și lucruri" (Wörter und Sachen), destinată aflării modului în care limbile detaliază, prin denumirile lor, componentele realității. Această metodă nu a avut însă o întrebuințare extinsă, deoarece interesul pentru cuvînt ca unitate structurală a limbii a lăsat în plan secund rolul cuvîntului ca mijloc de redare prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
relație detaliată în diferite ipostaze vizînd lumea naturală, lumea socială sau lumea construită de imaginație ori de rațiune și astfel natura, istoria și socialul devin cadre de concretizare a acestor ipostaze. La rîndul lui, filozoful creează și el în scopul aflării adevărului despre realitate (deseori cu conștiința relativității acestui adevăr sau, uneori, a imposibilității lui), dar tot din-tr-o perspectivă a eului, căci vine cu o interpretare proprie a lumii naturale, a lumii sociale sau a lumii construite. El nu realizează însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în omogenizarea etnică, funcție culturală privilegiată etc. În primul caz, al manifestării unor exigențe pe care limba nu le poate îndeplini, cugetarea filozofică este totuși legitimă, căci se produce confruntarea dintre un ideal și o realitate și se stimulează astfel aflarea unor mijloace pentru ameliorarea unora dintre trăsăturile realității respective. Se poate vorbi și de defectele unei limbi, atunci cînd se constată că, în comparație cu altele, nu are mijloace suficiente pentru a reda creațiile culturii majore. Problema se pune astfel în cazul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unei măști în timpul intervenției, deoarece cred eu doctorul în timpul tratamentului vorbea și glumea cu pacientele. Dar asta este și din cauza C.D.C. Atlanta care este cu totul în afara acestui domeniu acesta pentru că nu a recunoscut acest tip de transmisie H.I.V.. După aflarea în urma unor analize că este infectat cu H.I.V. 1 , doctorul a spus aceasta la toți pacienții săi, ceea ce diferă cu teoriile afirmate de unii amatori în acest domeniu ce spun că s-a răzbunat pe unii dintre pacienți deoarece considera
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
simtă auzite si ascultate. În așa fel se stimulează discuția si dorința de a coopera în soluționarea conflictului. Întrebările închise cer un răspuns scurt, de cele mai multe ori strict determinat (da/nu, alb/negru etc.). Aceste întrebări sunt folosite pentru concretizare, aflarea unor detalii etc. si își găsesc locul mai spre sfârșitul medierii. De asemenea, mediatorul adresează întrebări închise atunci când una din părțile implicate vorbește prea mult si este nevoie de a o opri în mod delicat. Două-trei întrebări de acest tip
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3136]
-
tehnica de analiză avansată, numită analiza statistică de conținut, care implică combinarea dicționarelor de categorii pentru a grupa cuvintele, expresiile și sintagmele considerate atât categorii de conținut cât și categorii statistice, precum și mijloace de vizualizare adecvată a rezultatelor. Procesul de aflare a înțelesului transformă textul în date textuale structurate care permit tipuri variate de analiză cum sunt: clasificarea, descoperirea asociațiilor, identificarea aspectelor neobișnuite, aflarea asemănărilor și deosebirilor etc. Pentru realizarea lor, analiza de conținut este asistată de computer care folosește programe
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
atât categorii de conținut cât și categorii statistice, precum și mijloace de vizualizare adecvată a rezultatelor. Procesul de aflare a înțelesului transformă textul în date textuale structurate care permit tipuri variate de analiză cum sunt: clasificarea, descoperirea asociațiilor, identificarea aspectelor neobișnuite, aflarea asemănărilor și deosebirilor etc. Pentru realizarea lor, analiza de conținut este asistată de computer care folosește programe software specializate. Studiul ce urmează reprezintă doar o parte dintr-un proiect amplu de cercetare despre greva generală a profesorilor din noiembrie 2005
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
V.N.). Cu numai două propoziții, Virgil Nemoianu, spre liniștea noastră, a reușit să îmblînzească postmodernitatea. În fapt, întregul volum, un adevărat tratat, încearcă prin varii și subtile speculații culturale și filosofice să aplatizeze, să umanizeze fiara apocaliptică a postmodernității, prin aflarea insulelor de adevărată continuitate culturală și socio-istorică. Ne îndeamnă, cu întemeiere, să nu demonizăm postmodernitatea, ci, mai înțelept, să învățăm cum să-i facem față, să ne adaptăm fără a ne pierde natura umană. Cu un optimism ponderat și în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cultural viabil și sănătos, cât și al celor care animau viața culturală - în instituții sau în cenacluri - cu pasiune și cu responsabilitate estetică, dincolo de apăsările la care vremurile îi supuneau. Menirea istoricului, o repet și eu necontenit, nu poate fi aflarea adevărului absolut (deziderat imposibil, firește), cât o reconstrucție onorabilă, bazată pe fapte și evenimente, o reconstrucție subiectivă, fără îndoială, care însă ne poate reda fragmente esențiale, imagini vii, momente expresive dintr-un trecut recent, o reconstrucție ce se cuvine a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lungă și costisitoare noapte cu o damă de companie" din istoria noastră recentă. Iar de aici, basmul virează rapid în mahala, și asta nu ne mai interesează. Rămâne însă întrebarea chinuitoare: la ce le-o fi trebuit toată această uriașă aflare în treabă? Muc cel Mic e oricum incapabil să facă afaceri (a și nenorocit niște amărâți din sud cărora le-a cumpărat fabrica cu care a dat faliment, lăsându-i pe bieții oameni pe drumuri și zgârcindu-se să le
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
păcatul își are un loc anume din care să pulseze? Textul sacru al credinței creștine, Biblia, pe care ne vom întemeia cu precădere exercițiul hermeneutic, nu ne spune foarte multe lucruri despre aceasta. Și este firesc să fie așa, de vreme ce aflarea originii absolute a răului pentru care minciuna apare ca o expresie specifică [Osea, 12:1] face parte din "taina nelegiuirii" [2 Tesalonicieni, 2:7]. Motivul tăcerii care există în Scriptură cu privire la acest subiect este acela că "o explicare rațională" a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a asculta și a nu asculta porunca primită? În eventualitatea că o atare cunoaștere era "deosebit de periculoasă", fiind, în consecință, "obiectul unei interdicții divine" [Cocagnac, 1998:125], ar trebui să ne întrebăm la fel de firesc: de ce și pentru cine era periculoasă aflarea binelui și a răului, decelarea cunoașterii de necunoaștere, sau, în ultimă instanță, a adevărului de minciună? Să credem că, dacă acest pericol viza în exclusivitate pe om, starea de ignoranță îi era hărăzită acestuia de către Dumnezeu ca o condiție firească
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vedere, știința ar fi ultimul domeniu în care ne-am gîndi că am putea întîlni minciuna. Punînd știința în contrast cu alte instituții sociale care rămîn în picioare în ciuda prezenței minciunilor, Weinstein (1979:639) remarcă: Unica instituție care are ca valoare esențială aflarea adevărului este știința. Majoritatea filosofilor și sociologilor științei, în special Merton în scrierile lui de la început, ar vrea să ne facă să credem că cercetarea științifică diferă de alte domenii sociale prin deschiderea sa și prin verificarea permanentă a afirmațiilor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]