6,858 matches
-
regulile elementare ale limbii române dar asta nu l-a Împiedicat să greșească mai departe, fapt ce nu ne face, Însă, să trecem peste o sumă de informații extrem de interesante. De pildă, el remarcase că „ Se observă unele nemulțumiri care agită starea de spirit a populației evreești În urma unei agresiuni a unui fost legionar care a lovit cu toporul În cap pe un tovarăș evreu În seara de 18 noiembrie când acesta era Într-o echipă de afișaj și trecând prin fața
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fi ajutați Încă 15-20% prin cantină sau alte forme”. Fiind, totuși, vorba de situația politică, raportorul informase cu nedisimulată amărăciune, firește, ascensiunea rapidă a „...curentului sionist chiar și printre membrii PCR, mai ales În ultima vreme când prin presă se agită punerea În libertate a criminalilor de război din Pogromul dela Iași”. Ca și În alte dăți, Gutman subliniase punctul forte al CDE-ului și anume „...secția femenină” care „...a putut strânge În jurul său majoritatea femeilor care duc muncă de asistență
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fost reformulată astfel: <<În rezolvarea diferitelor sarcini a fost folosit și activul fără de partid de care biroul organizației de bază sa ocupat Îndeaproape>>”. Deci, pentru un flecușteț, materialul trebuia schimbat conform ordinului tartorului de partid, pus să „prelucreze” și să „agite” oamenii. r. Platforma - program, n-o faceți voi, băi tovarăși! Nu aceasta a fost formularea În corectura aplicată de cenzor unui articol apărut În numărul 146 din 15 decembrie a publicației „Rulmentul”, dar pe aproape, da. Iată ce nu-i
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
unde Alfonso, Sandra și Pere examinează atent tot felul de potențiali pereți pentru potențialul meu dormitor, timp în care eu cu englezoaicele rămânem studiind lumea înconjurătoare din camionetă. Apare un băiat cu ceva mișcător în brațe, are loc o discuție agitată cu ceva râsete, apoi Alfonso vine la noi și depune un animăluț ciudat pe podeaua camionetei. Un armadillo!! exclam încântată, amintindu-mi unul din episoadele din Friends în care Ross se costumase în armadillo din lipsă de costume de Moș
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ajunși, începem cu toții să construim un țărculeț pe fundul căruia bătucim bine crengi și frunze ca să-l transformăm într un obstacol de netrecut. Depunem armadillo-ul în țărculeț și, după maximum zece minute îi vedem doar jumătate de corp și coada agitându-se dramatic, cu restul dispărut undeva sub pământ. Țipăm, Cristian sare în țarc și îl prinde de coadă, chinuindu-se să-l tragă înapoi, iar Alfonso ne strigă să avem noi grijă de armadillo cât timp el va pleca în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
autobuze semipat, pentru a balansa confortul acceptabil cu un preț la fel de acceptabil. Privesc luna și umbrele mișcătoare ale copacilor din jurul drumului, apoi deschid ochii odată cu apariția zorilor și oprirea autobuzului într-o stație prăfuită. Lumea în jur începe să se agite, aud „Lago Agrio, Lago Agrio” și mulți își fac drum să coboare. Mă trezesc de-a binelea și încep să studiez locul rău famat, odată cu plecarea din autogară. Arată ca un orășel normal, complet adormit la ora asta, cu căsuțe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
oprește, ușa elicopterului se deschide și apare un șuvoi de soldați înarmați până în dinți care se aliniază în fugă în fața elicopterului. Am un sentiment de disconfort puternic la văzutul atâtor arme gata de atac; Carlos, în schimb, începe să se agite, aleargă de jur împrejur, își dă jos tricoul vechi pe care l avea, își pune o tunică lungă cu marginile dintr-un fel de mătase purpurie și o ciupilică pe cap din aceeași mătase purpurie. Realizez că și-a pus
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
semne disperate către mașinile rare care trec pe stradă, complet fără succes. Noaptea se lasă treptat și Rodrigo devine o pată vag conturată, mișcându-se lent în fața tufișurilor obscure. Apare o mașină de poliție, răsuflu ușurată și încep să-mi agit brațele cu disperare, privind cum mașina se apropie, încetinește, accelerează și dispare. Coșmar complet. Privesc către poarta deschisă, către Rodrigo cel senin și pornesc în galop spre vecinii cei mai apropiați. Ajung la prima poartă, văd lumina aprinsă și niște
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
îmi descriu cu durere trauma înghițitului celui de-al doilea pahar. Îi spun lui Chris că mi s-a părut că un șaman a stat mult timp aplecat deasupra lui și îmi confirmă că spre sfârșit s-a simțit foarte agitat și șamanul a citit ce se petrecea cu el deoarece a trecut ceva timp să-l calmeze. După care, Chris a auzit o voce spunându-i „mintea, mintea”, apoi a auzit șamanul repetând „mente, mente” Cum Chris nu vorbește spaniolă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a sublinia că n are nici o influență asupra lor. Iar în 4, 3, 2 (care e poate cel mai bine filmat dintre ele), camera lui Oleg Mutu (care a filmat și ...Lăzărescu) e din nou în mijlocul evenimentelor, dar nu se agită ca să prindă totul, ci își găsește cîte un post de observație și încremenește în el minute în șir uneori, fără să-și mute privirea nici la stînga, nici la dreapta, nici ca să urmărească personajul care iese din cadru într-un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lumea aceea, nu ne-ar da mîna nici să respirăm, sau ca și cînd ne-am uita la ea la Romînia anului 1987 printr-o crăpătură din balamaua timpului. Pentru început, vedem cum o studentă numită Otilia (Anamaria Marinca) se agită să obțină o cameră de hotel pentru ea și pentru o colegă de cămin, Găbița (Laura Vasiliu). Ca într-un thriller, scopul acestor aranjamente e inițial escamotat, dar urgența lor e prezentă în fiecare detaliu. Detaliile de epocă vă vor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
deghizați în mașini, mai sînt cum mai sînt ; de exemplu, Camaro-ul băiatului (în realitate, un autobot pe nume Bondarul) are un pic de personalitate. și decepticonii mai mici, care tind să se deghizeze în telefoane și în CD-playere, sînt agitați și chicotitori, ca niște spiriduși malefici. Dar ceilalți sînt toți o apă și un pămînt. Ce-i drept, spectacolul unor roboți asamblîndu-se, în cîteva secunde, din sute de piese auto care cresc, culisează și clichetează toate în același timp e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un pas de a-mi pierde viața. Scăpasem din război și am fost la un pas de a muri în mod stupid! Atunci am învățat că trebuie să fiu mai prudent. În timp ce țara întreagă se zbătea în nevoi și se agita ca un imens furnicar răscolit de o mână vrăjmașă, noi eram scutiți de unele griji. Ne făceam datoria de educatori așa cum fuseserăm pregătiți în școală. Nu aveam probleme majore de rezolvat. Dintr-o pricină oarecare, o supraveghetoare din Orfelinatul de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
meu începe să moară de foame, prețul cerealelor urcă vertiginos, lumea n are bani. Sosesc ajutoare alimentare din partea americanilor, dar comuniștii se opun acestor ajutoare! Mari frământări pentru alegerile din 19 noiembrie 1946. Sub protecția armatei sovietice, puținii comuniști se agită, fac tărăboi ca la bâlci, dar lumea, majoritatea zdrobitoare, nu agreează politica aservită Moscovei. Mi se fac serioase avansuri de la comuniști și pentru că i-am refuzat mă pomenesc într-o noapte cu o manifestație zgomotoasă. Un grup de circa 10-15
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu stânga îmi țineam soția și o linișteam, în timp ce cu mâna dreaptă țineam televizorul care se mișca tot mai mult. Sinistrul încetează, ieșim în curte, cu impresia că încă pământul se mai mișcă... Pretutindeni întuneric și umbre omenești care se agitau. Sunt îngrijorat, soția e disperată pentru copiii noștri care locuiau la parterul unui bloc cu 10 etaje, în București. Nu se poate telefona. Las soția în compania vecinilor și plec grăbit prin oraș să văd situația. Centrul igrasios al Bârladului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la aceeași oră. În grupuri trebuie să fim indivizi cu personalitate. Fiecare are ritmul și problemele sale. (Roberto Zucco este legat doar de dorința de a supraviețui). La grădina zoologică numai R.Z. știe ce face. Noi, din grup, ne agităm în jurul lui, el are lumea în el. Ne este frică, dar suntem fascinați de el care ține poliția, de el care amenință. (Există în conduita umană ceva care sparge timpul.) Ne uităm ca la cineva care poate să ne ducă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
apropii de oameni. John arăt) mai mult a scriitor - sl)but, delicat - decât a inginer-șef. Are Ins) o diplom) de inginer și poate execută, În mijlocul oceanului, reparații urgente complicate. Copil)ros, b)rbos (are o barb) scurt), ar)mie), agitat, destul de Înalt, mai slab decât era când l-am v)zut ultima dat), car) cu el o valiz) din mucava În care ține c)rți și rachiu, pijamaua și un cadou pentru cas). Îi face mare pl)cere c) se
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
moschee pe care o cunoaștem sub numele Domul Stâncii sau Moscheea lui Omar. Dar abatorul a fost menținut, o permanent) surs) de infecție pentru evreii din Ierusalim”1. C)l)tori că Pierre Loti erau oripilați de evreii din Ierusalim, agitându-se ca niște lilieci pe aleile lor boltite. Trebuie s) fie p)c)toși și r)i că s) merite o asemenea viat) grea, credea Loti. Aici era dovadă c), Într-adev)r, ei comiseser) o crim) grav) Împotriva Mântuitorului Care
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
A fost emoționant s)-l Întâlnesc pe Saint-John Perșe, diplomatul și poetul. F)cea ochii mari, ca un vr)jitor, când Îți pronunța numele, comportându-se că un vizionar, cu o privire care te s)geta. Era o ființ) mereu agitat). Dar pan) și francezii Încep s) arate ca oricare alții. Un lider israelian mi-l descria pe Valéry Giscard d’Estaing că pe o personalitate computerizat): „E un tehnocrat și așa și arăt)”. Se zice c) Leonid Brejnev e preocupat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
limba greac). Iau parte la dou) seminarii, poticnindu-m) În spatele unor studenți talentați. Facem Cartea a cincea. Ulise o p)r)sește pe Calipso, plecând cu pluta pe care și-a construit-o pe „marea cea sfânt)”. Poseidon, v)zându-l, agit) apele cu tridentul s)u, provocând o furtun) Îngrozitoare; Ino, cea cu glezne subțiri, vine În ajutorul lui Ulise, care este disperat, dându-i v)lul ei și spunându-i s) Înoate prin furtun). Ce poate fi mai frumos, măi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a scrie mi-a venit astfel firesc, respirând aerul pur al pădurii, simțindu-mă la fel de norocos să fiu acolo și să fi avut cu o zi Înainte o premieră la care am lucrat cu pasiune. Deși fericit, ceva rămâne totuși agitat Înăuntru. Ca și cum aș datora ceva cuiva. Altora? Mie Însumi? Intenția de a scrie a pornit din aceste Întrebări. Parafrazându-l pe Brook, aș putea intitula această carte Amintiri imaginare sau mincinoase. De ce mincinoase?! Dacă vreau să Înțeleg parcursul meu În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am respectat sensibilitatea discretă și am renunțat să-l mai torturăm cu neliniștile noastre. În ultimele zile Înainte de premieră Îl vedeam Înfășurat În paltonul lui negru, lung, de cașmir, deși era cald În teatru, stând departe de scenă, plimbându-se agitat pe ultimul rând, Îngrijorat de ce va ieși din piesa lui. Îi Înțelegeam tulburarea, venea din Canada și era debutul lui la New York, dar nu m-am putut Împiedica să nu regret că așteptările mele de a-l Întâlni pe „Cehov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
hărnicia japoneză bine cunoscută. Actorilor nu le era deloc naturală această plictiseală à la russe. Doar când le-am sugerat că dedesubt se ascunde o imensă neliniște și dorința de a trăi, că acești oameni nu sunt resemnați, ci se agită pentru a depăși impasul insuportabil al vieții, ei au Înțeles că Rusia nu e departe de Japonia și de ei Înșiși și că plictiseala e doar o mască sub care mocnește un cazan incandescent. Cu cât Îi cunoșteam mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
insulte cum că aș distruge Teatrul Național cu Trilogia greacă. „Unde sunt limba și cultura neamului? Au fost vândute la străini!“ Am Încercat s-o liniștesc pe marea pensionară, dar și-a scos pantoful din picior și l-a ridicat, agitându-l precum Hrușciov la ONU, ca să-mi bag mințile-n cap și să fac să se vorbească limba română pe prima scenă a țării, „nu păsăreasca mă-tii!“ (aflase, Îmi imaginez, despre originea greacă a mamei mele). Mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
citește o carte fără sfârșit, la lumina unei lumânări veșnice. Se petrece inevitabilul: etui-ul pince-nez-ului se Închide cu un țăcănit, revista foșnește pe marmura noptierei și Mademoiselle suflă vijelios cu buzele țuguiate; prima Încercare eșuează, o flăcăruie buimacă se agită, apoi se micșorează; urmează un al doilea atac, și lumina dispare. În acea beznă neagră ca smoala Îmi pierd reperele, patul meu pare să plutească Încet, panica mă face să mă ridic În capul oaselor privind În gol; În cele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]