11,041 matches
-
general, inhibată de cultură, de interdicțiile morale ale societății; ea îmbrăcând atunci forme mai subtile, cum ar fi de exemplu reauavoință ascunsă, minciuna, calomnia, ironia etc. (astfel că este greu de a le lege, le prima vedere, de o reacție agresivă). e) Autoagresiunea: S. Freud o interpretează ca rezultatul întoarcerii agresiunii asupra subiectului însuși, sub frica pedepsei pe care ar provoca-o „heteroagresiunea”, sau ca urmare a trăirii intense a unui sentiment de culpabilitate. d) Orice act de agresiune constituie, într-
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
putem să reducem aceste manifestări numai la agresiune. Este de la sine înțeles că „frustrarea” nu determină actele de agresiune în mod automat. Ce determină, atunci, ca frustrarea să conducă, sau nu, la agresiune? Chiar și în lumea animală - unde reacția agresivă în fața unei piedici este un fenomen din cele mai frecvente - putem constata, pe de o parte un fenomen de inhibare a reacției agresive, și unul de învățare, iar pe de altă parte, o varietate destul de mare în ceea ce privește forța (intensitatea) agresiunii
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
determină, atunci, ca frustrarea să conducă, sau nu, la agresiune? Chiar și în lumea animală - unde reacția agresivă în fața unei piedici este un fenomen din cele mai frecvente - putem constata, pe de o parte un fenomen de inhibare a reacției agresive, și unul de învățare, iar pe de altă parte, o varietate destul de mare în ceea ce privește forța (intensitatea) agresiunii, ca răspuns la frustrare. În lumea umană, deși frustrarea poate să determine, adesea, o conduită agresivă, condițiile de educație au rolul de a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
parte un fenomen de inhibare a reacției agresive, și unul de învățare, iar pe de altă parte, o varietate destul de mare în ceea ce privește forța (intensitatea) agresiunii, ca răspuns la frustrare. În lumea umană, deși frustrarea poate să determine, adesea, o conduită agresivă, condițiile de educație au rolul de a transforma reflexul biologic într-o „reacție reflexivă de rezolvare a contradicției, cu respectarea normelor sociale și însoțită de sentimentul respectiv de adeziune a conștiinței individuale”. (V. Pavelescu). Chiar dacă rezolvarea unui conflict, suprimarea prin
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unui conflict, suprimarea prin agresiune a agentului care ne amenință constituie, în general, ca și evitarea lui prin fugă, unul din mecanismele esențiale cu rol de a realiza diminuarea tensiunii, ceea ce este specific omului este posibilitatea de a frâna pornirea agresivă: „Dacă în lumea animală competiția duce inevitabil la conflict și agresiune, în lumea umană și civilizată, unde satisfaceraea unuia deși presupune adesea eșecul altuia, lupta se poate efectua în cadrul celor mai cordiale sentimente. Așadar, nu orice obstacol în fața unei satisfacții
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cordiale sentimente. Așadar, nu orice obstacol în fața unei satisfacții dă naștere în mod necesar unei stări de privațiune și nici oric eprivațiune nu provoacă reacția de agresiune. Ceea ce poate fi valabil pentru lumea animalș nu este aplicabil lumii umane”. Modurile agresive de apărare ale „eului” (ca mecanisme de origine biologică), ca și cele regresive, de altfel, nu contribuie, în general, la adaptarea eficientă a persoanei la mediul de existență și la armonizarea raporturilor interindividuale; dimpotrivă, ele generează, adesea, conflicte interpersonale care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
subiectului însuși, sub frica pedepsei pe care ar provoca-o heteroagresiunea, sau caurmare a trăirii intense a unui sentiment de culpabilitate. Referindu-se la acest sentiment, S. Freud arată că individul, pentru a salva cultura aflată în pericol (datorită pulsiunii agresive care amenință continuu societatea cu descompunerea „își sacrifică liniștea sufletească, îndreptându-și spre sine însuși o parte a acestei pulsiuni”. În această acțiune itroectare - amintită și de G. Roheim, când afirmă că „introiecția obiectului frustrant este rădăcina conflictului intrapsihic - se
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
genetică” a lui S. Freud, reclamă un mod dialectic de gândire și o abordare sociolaogică (în locul celei instinctuale-biologice, promovată de S. Freud). Cu toate acestea, K. Horney păstrează, în fapt, din psihanaliză „inconștientul” și „iraționalismul”, înlocuind doar pulsiunile libidinale și agresive cu tendințele către „satisfacție” și „siguranță”, care, în viziunea sa, sunt tot de natură inconștientă (deși le dă valoare de adevărate forțe motrice ale personalității). Conflictul este, după K. Hornev, inevitabil deoarece satisfacerea deplină a acestor tendințe („satisfacția” și „siguranța
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
vorbea V. Pavelescu, între „ceea ce ni se cuvine” și „ceea ce datorăm noi”, adică între „drepturi” și „obligații”. Acțiunea de revendicare, adoptată de cel acre se simte deposedat de un drept, nu are, de regulă, la acest nivel, caracterul unui act agresiv: ea (revendicarea)îmbracă, în primul rând, forma unei reacții reflexive de rezolvare„” a contradicției apărute, concomitent cu un sentiment de respectare a normelor sociale și de adeziune conștientă (deliberată) la ele. Ceea ce asigură, de fapt, păstrarea sănătății psihice, a unui
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
situații de genul: absența condițiilor necesare îndeplinirii unui obiectiv sau a uneia activități (ex. a unei ambianțe agreabile, tonifinte pentru persoana obișnuită cu aceasta); pierderile (ex. a unei prietenii, a serviciului, etc.); interdicția de a frecventa anumite grupuri; calomniile, rivalitățile agresive; aprobarea pe care o așteptăm din partea colectivului și indiferența acestuia; discrepanța dintre posibilitățile noastre și cerințele profesionale etc. Categoria „frustrărilor interne” este, de asemenea, destul de bogata reprezentată, în ea incluzându-se barierele „fizice” și cele „psihice”. Cele dintâi, concretizate în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
subtile de exprimare a mândriei, alteori agresiunea este motivată prin mecanismul psihanalitic al „proiecției”, apărarea fiind explicată prin reauavoință a altuia (acest tip de extrapunitate patologică proiectivă este ilustrat prin „paranoia”). - Răspunsuri „intrapunitive”, în care individul întoarce asupra sa pulsurile agresive, atribuindu-și în mod violent cauza deposidării. Trăirilor afective asociate răspunsurilor intrapunitive sunt: culpabilitatea și remușcările; mecanismele psihanalitice corespunzătoare sunt „deplasarea” și „izolarea”, iar aspectul patologic al răspunderilor intrapunitive este ilustrat prin „psihastenie” și comportamentul „obsesional”; - Răspunsuri „impunitive”, în care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și de insucces, dar, arată H.H. Kendler, prin aceasta „nu se elucidează istoria frustrării: ceea ce la început reprezintă un succes, se poate transforma în insucces și invers. Un student poate avea succes în activitatea unei organizații sociale, pentru că este un agresiv (în înțelesul deplin de inițiativă și cu spirit de organizare n.n.). Dar această participare îi poate aduce atâtea resentimente din partea celor din jur, încât să fie ulterior ostracizat. Prin contrast, un student retras poate fi inițial frustrat dar, prin calitățile
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu exigențele școlare și sociale, - facilitatea, adesea, de insuficienta lor supraveghere, de libertățile prea mari care li se acordă sau, dimpotrivă, de o încorsetare datorată unui regim de viață plictisitor și rigid, - pot duce la dezvoltarea unor forme de comportament agresive, cu carcter delictual. Totuși, nu aceste forme de răspuns sunt cele mai răspândite în perioada preadolescenței și adolescenței, ci manifectările predelictuale (ex. refuzul, nesupunerea, izolarea, obrăznicia, minciuna, indolența, fuga etc.), care pot fi etichetate drept tulburări de conduită numai în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de pe poziția unei neîncrederi excesive în viață și a unui dispreț față de om, determină un comportament aparte: fie unul de ostilitate, consumat pe plan acțional sau verbal, fie unul de izolare, cu elemente de simulare și disimulare). În cazul comportamentului agresiv, persoana respectivă adoptă, într-o situație conflictuală obișnuită, o atitudine ostilă disproporționată cu elementul declanșator, urmărind distrugerea fizică sau simbolică a agentului frustrant. Desigur, un asemenea mod de comportament constituie un grav simptom de neadaptare socială, de devianță, un principal
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care au virtutea de a asigura, de exemplu, pacea universală și veșnică). Astfel de oameni, consumă mult timp și energie pentru a convinge, pentru a-și impune proiectele, iar în situația în care sunt priviți cu ironie pot deveni fie agresivi în cadrul revendicărilor lor, fie profund depresivi, realizând chiar suicidul. În delirul de filiație, persoana respectivă se crede urmașul unor celebrități, a unor familii renumite, care au avut sau care au o situație economică, socială sau culturală deosebită. Este memorabilă, în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prinde tot mai mult în acest joc: scrie scrisori de dragoste, intersectează drumurile iubitei (sau ale iubitului), o/sau îl supraveghează, o/sau îl urmărește, sau face scandaluri publice când se simte frustrat. Uneori pot apărea chiar reacții de tip agresiv, care vizează înlăturarea violentă a presupusului rival. Se apreciază că „delirul erotoman” apare mai frecvent la femei, comparativ cu bărbații, și mai ales la femeile complexate sau nesatisfăcute în plan afectiv, sexual, sau material. La aceste femei intră, adesea, în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
presupusei nesincerități și infidelități. Din categoria delirurilor simptomatice de gelozie ale proceselor organice degenerative, cele mai frecvente sunt delirurile de gelozie ale alcoolicilor, și cele din stările de involuție senilă și presenilă. Alcoolicul realizează, de obicei, tipul de gelozie activă, agresivă, uneori chiar cu tendințe sadice. „Sentimentul frustrării” din „gelozie” este strâns legat de procesul intim al constituirii, în timp, a convingerii respective în sufletul celui suferind de gelozie. În drama shakespeariană „Othello” găsim dovada, măiestrit redată, a faptului că sentimentul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai mult influența egocentrismului psihologic și al voluntarismului afectiv și moral al psihopatului. Astfel, când în structurarea patologică a personalității psihopatului predomină deficitul volițional, ca urmare a exacerbării tendințelor instinctive primare (biologice), se vorbește de psihopatia de tip impulsiv (sau agresiv), care are un înalt grad de periculozitate socială. Când predomină oscilațiile timice între „euforie” și „depresie”. Deci stările „disforice”, se vorbește de personalități dizarmonice de tip afectiv-ciclotim. În cadrul acestui tip de psihopatie pot apărea, așadar, atât impresii de supraestimare a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
personalității psihopatului predomină tendințele spre simulare și confabulație, se vorbește de psihopatia de tip isteric, iar când psihopatul „fuge” de realitate și se refugiază în el însuși, unde se închide ca într-o carapace (ca semn de protest față de egoismul agresiv sau primitiv al celor din jur), avem de-a face cu psihopatul autist. O puternică determinare este și între „frustrație” și „anxietate”, deoarece anxietatea polarizează viața afectivă a persoanei, o rigidizează. Se știe că „anxietatea” se manifestă printr-o stare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
știut că, de exemplu, analiza lucidă a unei tendințe distructive de moment, sau a uneia de autodepreciere în activitate, poate duce la găsirea unor contraargumente sau soluții, care să determine recâștigarea încrederii în sine și reducerea tensiunii afective specifice tendinței agresive. Desigur, trebuie menționat faptul că această observație de ordin general nu se verifică în cazul tuturor tipologiilor umane: dacă la unele persoane, inteligența analitică diminuează sau chiar anulează sentimentul de nesiguranță, — ca de exemplu la acei vorbitori în public, echilibrați
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
agresion. An experimental with Young Children, în „Child Behavior”, l943, New-York. Frustration and agression, 1939, New Haven, Coon. Yale Univ. - retipărită `n 1961 pentru considerentul că reprezintă o lucrare clasică de psihologie socială. Deși există diferite feluri de a fi agresiv - în acest sens, vorbindu-se de agresivitatea negativă, restrictivă pozitivă, constructivă etc. - termenul de „agresivitate” se aplica, în special, comportamentelor care sunt orientate fie în direcția atacului, ostilității (adică a distrucției), fie în acela al evitării, al scăpării cu orice
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
and Custon in Savage Society,1932, London). „Un iepure nu ar acționa - arată V. Pavelescu - prin act de agresiune împotriva unui lup sau urs care s-ar afla în calea satisfacerii unei trebuințe a lui, dar poate deveni o forță agresivă în fața unui rival al său din aceeași specie”. („Examenul critic...”, p. 40). În acest sens, H. Kendler arată că învățarea joacă un rol important în determinarea felului de comportament ca răspuns la frustrare: „Agresiunea este un răspuns instrumental care poate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
avea diferite consecințe; când agresiunea poate elimina sursa frustrației sau minimaliza efectele ei, aceasta se întărește și tinde a persista. S-a constatat, însă, că atunci când șoarecii sunt în mod repetat frustrați, ei învață să tolereze frustrația fără să fie agresivi” (Basic Psychology, Methuen, 1963, p. 397). V. Pavelescu, Examenul critic..., p. 41. Prima „topică” se referă la diferențierea „aparatului psihic” într-un număr de sisteme (inconștientul, preconștientul și conștientul) dotate cu însușiri, caractere și funcțiuni diferite și dispuse într-o
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și de divagație) implicate. Mai întîi, supravegherea poate fi concepută ca o supraveghe, o veghe înzecită, ce se poate lesne îndepărta de sensul ei inițial prin abuzuri și excese. Tot ceea ce înseamnă „veghea”, cu virtuțile ei liniștitoare, câtuși de puțin agresive, capătă acum o intensitate sporită și chiar periculoasă, căci supravegherea nu se mai mulțumește să ofere doar protecție, ci își mobilizează resursele în numele unui atac temut ori al unei eventuale subversiuni ce trebuie prevenită. Supravegherea se exercită în raport cu o posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
puteri totalitare, care o folosește pentru a înăbuși vocile protestatare și pentru a frânge orice veleitate de rezistență. Dar ceea ce reușește, indiscutabil, la scara întregului corp social - teatrul o arată -, dă greș în cazul unor indivizi pe care această gesticulație agresivă nu îi sperie și nu îi face să capituleze. Intimidarea este rezervată învinșilor, resemnaților, nu celor care nu cedează, indiferent de strategiile adoptate și de mijloacele întrebuințate. Supravegherea ostentativă supralicitează, ațâță conflictul și, astfel, implicit, selectează. Majoritatea celor supravegheați o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]