15,786 matches
-
lui Hideyoshi de la Nagahama și pe cel al lui Niwa Nagahide de la Sawayama. După ce ocupă complet provincia Omi, Mitsuhide își reechipă armata și porni, din nou, spre capitală. Cu acel prilej, Mitsuhide primi vestea că Hosokawa refuzase să i se alăture. Fusese convins că Hosokawa Tadaoki, ginerele său, avea să se grăbească să-l urmeze, odată ce Nobunaga fusese răsturnat. Dar răspunsul primit de la clanul Hosokawa consta într-un refuz furios. Până acum, Mitsuhide se întreba cine avea să-i fie aliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zece, de a trece de partea dumneavoastră, stăpâne. — Ce strategie propui pentru a-l opri pe Hideyoshi? — Singura ipoteză de la care putem porni este că Ukon, Sebei și Shonyu sunt deja aliați cu Hideyoshi. Dacă Tsutsui Junkei i s-a alăturat și el, puterea noastră militară va fi insuficientă pentru a lua inițiativa și a-l ataca. După calculele mele, însă, Hideyoshi va avea nevoie de încă cinci-șase zile, pentru a-și aduce aici întreaga armată. În acel timp, dacă întărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capacitatea sau resursele militare pentru a conduce. Câți oameni avem în total? își întrebă Mitsuhide generalii. Punând la socoteală trupele din Azuchi, Sakamoto, Shoryuji, Horagamine și Yodo, forțele lui Mitsuhide numărau cam șaisprezece mii de oameni. — Dacă mi s-ar alătura Hosokawa și Tsutsui, mormăia Mitsuhide, atunci nimeni n-ar mai putea să mă alunge din capitală. Chiar și după ce hotărâse această strategie, era tulburat de marea diferență numerică dintre trupe. Creierul lui Mitsuhide funcționa prin calcule, iar acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
primite de la diversele unități, judecase situația generală, iar acum îi raportă lui Hideyoshi: — Compania lui Matsuda a rămas fără comandant chiar la începutul atacului. Unii dintre oamenii lui au fugit spre colinele de la poale din miazănoapte, în timp ce alții s-au alăturat aliaților lor de lângă Tomooka. Mă întreb de ce un om ca Mitsuhide a abandonat atât de repede terenul ăsta înălțat. — Probabil n-a crezut că aveam să sosim așa curând. A calculat greșit timpul. Unde e cu armata lui principală? Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nerăbdător, să-i fie adus calul. Mitsuhide își trimisese majoritatea trupelor pe front, însă ar fi trebuit ca în tabără să rămână cel puțin două mii de oameni, împreună cu vasalii săi superiori. În fruntea acestei forțe, Mitsuhide era gata să se alăture resturilor unității lui Sanzaemon, pentru o ultimă bătălie. Încălecând, strigă ordinele de atac cu un glas care răsună prin toată Onbozuka. Apoi, fără a aștepta soldații să se adune, își întoarse calul și porni în galop, în josul colinei, însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce avea să se întâmple în continuare. După scurt timp, doi războinici care alergaseră înaintea celorlalți ajunseră la poartă, pentru a anunța că Domnia Sa și suita aveau să sosească în curând. Când terminară să-i dea raportul lui Nene, se alăturară în capătul șirului de oameni și toți cei prezenți tăcură. Pe când stătea în umbra bărbaților care așteptau, ochii lui Nene deveniră opaci, în mod straniu. Nu peste mult, sosi un grup de oameni și cai, iar aerul se umplu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cât Nobunaga fusese în viață. Își demonstrase pe deplin adevărata putere, atât în timpul campaniei din apus, cât și cu prilejul victoriei de la Yamazaki. Dar, întâlnindu-l pe Hideyoshi față în față, oricine s-ar fi îndoit că i se putea alătura în acele vremuri periculoase, riscându-și viața pentru el. Existau oameni care, la prima vedere, păreau a fi foarte impresionanți. Takigawa Kazumasu, de exemplu, avea o ținută maiestuoasă, despre care nimeni n-ar fi tăgăduit că aparținea unui general de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timp să îngenuncheze. Dacă sunteți pregătiți cu toții, porniți. — Da, stăpâne, suntem gata. Luând în grija lui stindardul cu tigve aurite al comandantului, care stătuse rezemat într-un colț al porții, îl duse în mijlocul rândurilor și încălecă rapid, pentru a se alătura trupelor. Hideyoshi porni călare, însoțit de pajii săi și de vreo treizeci de călăreți. În acel moment, ar fi putut suna din corn, dar împrejurările interziceau folosirea semnalelor sonore sau a torțelor. Yahei primise evantaiul auriu de comandă de la Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanul Mori urma să-l atace pe Hideyoshi din spate. Acesta era planul, dar atitudinea lui Ieyasu rămânea complet neclară. Și cu toate că era ușor să ispitească inconsecvențele lui Yoshiaki, erau foarte puține speranțe de a convinge clanul Mori să se alăture cauzei lor. Și nu numai atât, dar Gamo Ujisato, omul pe care trebuia să-l atragă Nobutaka, era deja aliat cu Hideyoshi, câtă vreme Niwa stătea, cu mult tact, la centru, declarând că nu putea lua partea nici unuia dintre vasalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un pretext ideal pentru a expedia trupe. Totuși, armata recrutată de el consta din numai opt mii de oameni. Avangarda de trei mii de oameni a făcut față unei forțe de peste zece mii de oameni ai clanului Hojo, înainte de a se alătura oștirii principale a lui Ieyasu. Războiul a durat zece zile și ceva. În cele din urmă, armata clanului Hojo nu putu face mai mult decât să reziste pe ultima baricadă sau - așa cum spera Ieyasu și cum a și făcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Așa că nu avea nici un motiv de a refuza cererea lui Hideyoshi. — Seniorul Nobuo a fost chiar foarte entuziasmat, raportă Hikoemon. A spus că dacă dumneavoastră, stăpâne, veți participa personal la o campanie contra provinciei Gifu, îl însuși vi se va alătura. În loc de a ne accepta petiția, a părut chiar să ne încurajeze activ. — A fost entuziasmat? Zău așa, parcă-l și văd. Hideyoshi își imagina cu ușurință jalnica scenă. Avea de-a face cu nobilul urmaș al unei case ilustre, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi slujit pe Nobunaga. Soția lui Tadaoki era fiica lui Mitsuhide. Pe lângă asta, între vasalii celor două clanuri existau multe alte legături. Fie și numai din aceste motive, Mitsuhide fusese convins că Fujitaka și fiul lui aveau să i se alăture în timpul rebeliunii. Dar Fujitaka nu trecuse de partea lui Mitsuhide. Dacă s-ar fi lăsat dominat de propriile sentimente, clanul său probabil ar fi dispărut odată cu Akechi. Avea senzația că ținea ouă în echilibru, unul peste altul. Faptul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
izolat, iar Katsutoyo nu avea încotro să se mai întoarcă. Vasalii săi superiori, care-i ghiciseră deja intențiile, anunțată: — Acei vasali care au familiile în Echizen, pot pleca. Cei ce doresc să stea aici cu Seniorul Katsutoyo și să se alăture Seniorului Hideyoshi pot rămâne. Domnia Sa înțelege, însă, că mulți dintre voi considerați că v-ar fi dificil să rămâneți fideli Căii Samurailor părăsind clanul Shibata și întorcându-i spatele Seniorului Katsuie. Aceia care sunt de această părere, se pot retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să refuze; descălecă, așa cum îi ceruse Menju, și se răsti: unde-i unchiul meu? — Este în toiul unei consfătuiri militare. — Cine mai patricipă? — Seniorul Haigo, Seniorul Osa, Seniorul Hara, Seniorul Asami și Seniorul Katsutoshi. Dacă așa e, pot să mă alătur și eu. — Ba nu, mă duc să vă anunț. — Nu va fi necesar. Genba întră cu forța. Menju îl privi cum se îndepărta. O expresie de nefericire îi înnegură chipul. Provocarea pe care o aruncase cu un moment în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
invective, dar acesta se lupta ca și cum nu s-ar fi temut de moarte. Tăind din mers o brazdă de sânge, până la urmă reuși să scape din cușca de fier. Biciuindu-și calul din răsputeri cale de vreo două leghe, se alătură, curând, armatei lui Yasumasa, care aștepta din seara trecută. Dacă asasinarea lui Hayato s-ar fi încununat cu succes, cele două fortărețe de pe Motoyama ar fi fost atacate și cucerite la apariția focurilor de semnalizare ale lui Shogen. Dar planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
momente, Seniorul Kuwayama Shigeharu își condusese toate forțele afară din fortăreața de la Shizugatake, iar acum se grăbea pe drumul de munte, către Kinomoto. Această informație îl lăsă pe Niwa cu gura căscată de uimire. Venise cu întăriri, gata să se alăture aliaților săi, dar forțele lui Nakagawa fuseseră anihilate, iar cele ale lui Kuwayama își abandonaseră posturile și fugeau mâncând pământul. Ce purtare rușinoasă! Ce le trecea prin cap? Lui Niwa i se făcu milă de zăpăceala lui Kuwayama. — Și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în tabără, îl chemă la el. — Du-te și spune-i imiediat lui Hikojiro că batalionul nostru principal începe retragerea, revenind prin Shimizudani, Iiurazaka, Kawanami și Moyama. Forțele lui Hikojiro să ne urmeze în ariergardă. De cum dădu ordinul, Genba se alătură vasalilor și porni prin bezna de smoală a cărării de munte. Astfel, principala armată a lui Sakuma își începu retragerea generală, în jumătatea a doua din Ora Mistrețului. Luna încă nu răsărise, când porniră. Timp de vreo jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le ținuseră piept atacanților la etajele doi și trei ale fortului și luptaseră, din răsputeri, până la capăt, alunecând pe sângele vărsat. Acum, însă, îl chemară trei membri ai familiei: — Pregătiți-vă repede, stăpâne! Alergând la etajul patru, Katsuie i se alătură Doamnei Oichi. După ce asistă la moartea ei, Shibata Katsuie își puse capăt vieții, spintecându-și abdomenul. Era Ora Maimuței. Fortul arse toată noaptea. Magnificele clădiri care se înălțaseră pe malurile Râului Kuzuryu, încă de pe vremea lui Nobunaga, ardeau ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a clanului Shibata, spiritul războinic al lui Nobutaka și al ostașilor săi se domoli vădit. Ca pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, în Castelul Nagahama erau mulți vasali din Gifu, care-l părăsiseră pe Nobutaka, pentru a i se alătura lui Hideyoshi. În cele din urmă, situația deveni atât de extremă, încât, lângă Nobutaka, mai rămaseră doar douăzeci și șapte de oameni. Întrucât Nobutaka se bazase, în primul rând, pe clanul Shibata, distrugerea acestuia era pentru el totuna cu tăierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Shonyu era un om cu intuiție. Înțelese că fapta nu era decât o tactică puerilă de a forța cumpărarea bunăvoinței și un calcul politic cusut cu ață albă. — Am luat hotărârea. Într-un vis, Buddha mi-a spus să mă alătur armatei apusene, își anunță el vasalii. În aceeași zi, îi trimise lui Hideyoshi o scrisoare, declarându-se aliatul său. Desigur, mințea în legătură cu apariția lui Buddha în vis, dar, imediat după ce luă decizia, ambiția înnăscută a generalului fu stârnită, pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Shonyu. Shonyu se ridică în picioare, cătând spre amonte. — Cercetaș! Cercetaș! strigă el, neîntârziat. Unul dintre cercetași o luă la fugă într-acolo, pentru a confirma raportul. Nu peste mult, o unitate de patru sau cinci sute de oameni se alătură armatei de aproape șase sute de soldați, condusă de Ikeda Shonyu, iar siluetele celor o mie de militari începură să se miște laolaltă ca două bancuri de pești care se reuneau. În sfârșit, pe urmele oamenilor lui Yukisuke apăru și Sanzo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nobunaga, singurul superior lui fusese Katsuie, iar Niwa beneficia de un mare respect, fiind considerat un om de o rară amabilitate și sinceritate. Era sigur că Ieyasu și Nobuo îi ofereau lui Niwa toate moticele pentru a li se alătura. Dar, în cele din urmă, poate impresionat de entuziasmul lui Hideyoshi, Niwa îi trimisese pe Kanamori și Hachiya cu primele întăriri din miazănoapte. Hideyoshi era mulțumit, dar încă nu se liniștise complet. Până la căderea nopții, sosiră de trei ori mesageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi, Ishida Sakichi își salută stăpânul: — V-am făcut o promisiune mai demult și astăzi am pregătit, pentru dumneavoastră, o oștire finanțată cu banii pe care i-am câștigat din curățirea pământurilor nefolosite din această regiune. — Ei bine, vino, Sakichi. Alăturați-vă convoiului de provizii, în coadă. Oameni și cai în valoare de peste zece mii de banițe - Hideyoshi era impresionat de ingeniozitatea lui Sakichi. În ziua aceea, majoritatea trupelor trecură prin Kyoto și porniră pe drumul spre Omi. Pentru Hideyoshi, acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu pot sta aici fără să fac nimic. Gândiți-vă. Forțele stăpânului nostru sunt, cu siguranță, epuizate, după luptele de astă noapte și de azi dimineață, iar dacă cei douăzeci de mii de oameni pe care-i conduce Hideyoshi se alătură restului armatei inamice într-un atac atât din față, cât și din spate, cum credeți că va scăpa cu bine Seniorul Ieyasu? După cum văd eu lucrurile, chiar dacă greșesc repezindu-mă singur spre Nagakute, în caz că stăpânul meu va fi ucis în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
La auzul acestor cuvinte, toate murmurele încetară. Honda porni în fruntea micii sale divizii de trei sute de oameni, îndepărtându-se de Muntele Komaki. Captivat de spiritul războinic al acestuia, Kazumasa își adună și el cei două sute de oameni și se alătură hotărâtei armate. Forțele lor reunite numărau mai puțin de șase sute de soldați, dar curajul lui Honda îi învăluia pe toți, încă de când părăsiră Muntele Komaki. Ce era, la urma urmei, o armată de douăzeci de mii de oameni? Și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]