25,860 matches
-
sunt ca aburul bărbatului din mine/ căruia niciodată nu am să-i recunosc fața./ chiar dacă l-aș întâlni pe stradă/ aș trece pe lângă el, bărbatul închipuit.../ fără să-l știu/ doar o tresărire aș avea/ privindu-i ochii de sub pleoapa albastră/ întrezărind/ pescarul atent la momeală/ ... piroga sa e departe ca o epavă./ nu mai încerca să mă ademenești/ mâinile tale sunt ca de gheață/ prinse în șuruburi/ ca o marionetă./ nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
aspru. Singura îmblânzire adusă de poetă e așezarea în formă dialogală. După ce am ajuns și eu la Ierusalim, după ce am văzut cum tresare timpul când atingi un zid, cum cenușa învie printr-un cuvânt, praful (analog minimei) dispărând în cerul albastru, mâna albită de lumina arhetipală, pot depune la rândul meu mărturie că acesta este locul. Bianca Marcovici reușește să transmită acest sentiment: „Ierusalim, noaptea viselor, divinitatea atât / de aproape, dispare aroganța spirituală/ apare grădina noastră în lumina feerică, revelația/ Zidul
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
într-o dimineață de duminică să meargă la biserică, în sat: opincuțe ca brazdele de pe ogoare, catrința înflorată cum câmpurile, legată cu brâul-curcubeu, ia de un alb strălucitor ca petalele ghioceilor, băsmăluța legată sobru sub bărbie, umbrindu-i discret ochișorii albaștri, care caută galeș spre flăcăii ce se întrec în goana cailor, ținând frâul cu o mână iar cu cealaltă învârtindu-și căciulile pe deasupra capului, chiuind, crezându-se fiecare ca fiind cel mai frumos dintre frumoși și cel mai viteaz dintre
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Uneori, dorul o face pe autoare să plece în căutarea iubitului, iarna, în „ninsorile” care-i „păreau străine”, toamna, când „frunzele duceau suspine” și, cu ardoare, dorințe și chemări îl vrea lângă ea: „De-ar fi să vii din zări albastre/Să-mpreuni inimile noastre/ Tu înger blând ce-mi aparții/De-apururi lângă mine fii!”.(„De-a pururi lângă mine”) Alexandra Mihalache scrie o poezie sensibilă, pe care o decriptezi repede, care este plăcută când o lecturezi, care te farmecă prin imaginile
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
prin profunzimea abordării, excelează acele poezii în care Absolutul este căutat cu înfrigurare. Spiritul său complex și dinamic, însoțit de o minte de cugetător, autodefinit ca un “Fir de trestie firavă, gânditoare-n ochi de apă,/ Mai visez un cer albastru și o lume să mă-ncapă...”( Trestie gânditoare), simte mai acut această chemare căreia încearcă să-i răspundă. Natură poetică prin excelență, receptivă la romantismul care i se potrivește universului său interior, poeta se simte bine și sub influențele expresionismului
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
arunc/ În bătaia vântului,/ Dar ele năvălesc înapoi în casa/ Cu fereastra deschisă/ Și perdelele ridicate./... Adorm și mă văd/ Cum plutesc printre ierburi,/ Și, cu o liniște infinită, constat/ Că singurul lucru vertical/ Este sufletul/ Care, ca o floare albastră de lotus,/ Se înalță din mine,/ Deasupra apelor universului..."( Lucruri verticale). Domnița Neaga aspiră spre o existența în liniște, departe de realitatea agresivă. Ascultând freamătul oceanului infinit din interiorul său își dorește: "De-aș avea puterea/ Să urmez spuma credincioasă
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
paradisul tăcut sub soare, Ce sufletul, adesea mi l-a amețit ... Tu-mi ești iubirea care nu moare, Din clipa primului cuvânt auzit! Ai roade-n tine și-n dărnicie crești, Tăcerea-n tine urcă, nu coboară! Ai ochi mari, albaștri, sunt cerești, Și ești frumoasă ca o primăvară. Ești a mea, copilă, înger îngemănat, Și-atunci când taci, ai multe de spus! Ai roadele în tine, și sufletul curat ... Căci venind pe lume, mi-ai recompus! Astăzi este ziua ta, scumpă
LA MULŢI ANI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366160_a_367489]
-
lui Petre Ion Stoica, ceea ce îți dau acea senzație de liniște și candoare: îngerii care aleargă în vis cu poetul pe o câmpie, florile de salcâm asociată cu lumina din privirea senină, lumina zăpezii văzută prin „plicurile albe cu pliuri albastre”, iepure alb, lumina neonului, amintirile ca niște „fuioare albe de lână”, zăpada ca niște „păpădii albe”, „lumina crucilor albe”. Iată, la un moment dat, culoarea albă este chiar emoția, bisericile sunt albe, la fel ca iubirile și merită să fie
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
o clipă să mai stai.”( Lacrimi cristaline). Alexandra Mihalache este una din acele persoane care absolutizează iubirea ce purcede de la Dumnezeu. Ex. „E ora când iubim dumnezeiește” - spune ea, încercând o definiție: „Iubirea e un vals care plutește/ În depărtări albastre tot străbate/ Și-n drumul ei a scris eternitate,/ Inimii noastre cerul îi vorbește” (O amintire-n negură răzbate). Calde, luminoase, adeseori strălucitoare, poemele Alexandrei Mihalache induc o stare de liniște și pace interioară, ca o binecuvântare. Pentru poetă, „clipa
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
rouă și de floare,/ Se-nalță în tăcere către soare/ Când bolta de lumină se răsfrânge.// A-nnobilat a zărilor culoare,/ Amurgul care scrie doar cu sânge/ Și glasul care freamătă și strânge/ Acorduri de viori nemuritoare.// Iubirea este marea cea albastră/ Și orizontu-n care tremurăm,/ Arde-va veșnic în privirea noastră// Un dor intens prin care respirăm./ Iubirea e a cerului fereastră/ Fără de care noi nu existăm”. O sumă de sonete sunt aniversare sau omagiale, ori pur și simplu ocazionale, dedicate
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Iar pentru cei ce-ar jindui, în veci să nu mai îndrăznească. Omagiu ție steag de luptă, victorii multe-ai petrecut Cu-nsuflețirea cea eruptă, vitejii multe-ai cunoscut. Noi te cinstim acum și-n veci, cu roșu galben și albastru, Chiar dacă vorbele ni-s seci, a te descrie, ești un astru! Referință Bibliografică: Omagiu ție... / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1724, Anul V, 20 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nelu Preda : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
OMAGIU ȚIE... de NELU PREDA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366173_a_367502]
-
sunt ca aburul bărbatului din mine căruia niciodată nu am să-i recunosc fața. chiar daca l-aș întâlni pe stradă aș trece pe lângă el, bărbatul închipuit... fără să-l știu doar o tresărire aș avea privindu-i ochii de sub pleoapa albastră întrezărind pescarul atent la momeală iguane încălzindu-se alături piroga sa e departe ca o epavă. nu mai încerca să mă ademenești mâinile tale sunt ca de gheață prinse în șuruburi ca o marionetă. nici un om nu e fără cusur
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
de soare ard de nerăbdare să vadă toate florile-nflorite, iar picături de rouă umezesc în taină ochii petalelor deschiși spre zare. Din loc în loc răsare cât-un gând de mare și vise zboară la nisipul fierbinte și la apa albastră care mângâie imaginația noastră. În aer plutește miros de fân cosit, iar din înalt vântul mai trimite cât-o adiere, către pământul uscat încălzit de soare și de vara arzătoare. Referință Bibliografică: Vara (zi de vară) / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare
VARA (ZI DE VARĂ) de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366201_a_367530]
-
varsă în oceanul cald pe țărmul de smarald Copacabana Atâta lumină pe cocioabele tale Atâta soare pe sordidele favele Străluce în ferești pe ritmul carnavalului de pretutindeni „Brazil”, armonie asimetrica, ce minunată ești ! PĂSĂRI CĂLĂTOARE În țara mea cu cer albastru și soare arzător atâtea păsări migratoare își caută sălaș. Se duc... ori se întorc pe drum de zare îți tulbură auzul cu țipetele lor E-atâta frumusețe Și-atât de mult alean În zborul lor Ce se repetă an de
FLOARE DE NISIP (POEME) 2 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366231_a_367560]
-
facerea nopții” sau „Lebăda neagră cu cioc de noroc”; altele alertând asupra inserției semnificatului în semnificant - „Semne crescute în lemn”, „Femeia apostilă” sau „Omul crescut în lemn”; câteva respirând un aer de (bri)colaj - „Omul de paie cu terminații nervoase albastre”, „Oamenii cu capete de textile” sau „Femei de ziar ude și presate”; în fine, nu puține în registru oniric, de¬nunțat ca atare în „Vis psihedelic”, eventual ca „Primul coșmar al artistei”. Se adaugă, în aceste texte - inspirate de expoziția
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
paza, El este grănicerul! Pe paie între vite stă însuși Împăratul, Sărăcăcioasa iesle îi este chiar palatul, Iubirea unei Mame îi dă multă căldură Doar oamenii de rând au puțină măsură... O stea conduce magii spre staulul de vite, Privirile albastre sunt toate mai uimite, Din bogăția asta se-aprind în cer făclii Pe crengi de brazi sunt puse atâtea bucurii. Nemarginirea clipei e vie chiar de veacuri Prin nașterea prea sfântă primim atâtea leacuri, Iubirea este jertfa ce a zidit
SE NAȘTE ÎMPĂRATUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366235_a_367564]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CHEMARE Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1812 din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului CHEMARE Nu ți-am mai spus nimic de multă vreme, mi-alergă-n gânduri un pătrat de cer și libelule - albastre - or să te cheme să-mi limpezești seninul din priviri. Cu-a ta privire, blândă mângâiere, să-mi faci să cânte sufletu-mi tăcut... Într-un vârtej amețitor, spre stele, ne-om rătăci, zburând, ca la-nceput... ( din volumul ÎN
CHEMARE de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366234_a_367563]
-
spiritului care este țara noastră și, imediat, despre politica dezastruoasă a marilor puteri ale gogoloiului pământesc! Toate bune și frumoase, numai că noi treceam prin fața ambasadelor de pe Bulevardul Dacia, cu milițieni la poartă, în uniformă, și cu trecători cu ochi albaștri și costume de culoarea gri-petrol (mai exista industrie petrolieră națională, încă n-o vânduse Dinu Patriciu cazahilor, sau ce-or fi). Care era stilul lui Petre Țuțea? Direct, clar, scurt și cuprinzător, ca un ordin de front. Pornea într-o
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
de imagistică inspirată de poezia în versuri libere (deși aici există și rimă, si ritm)”: “Pandative de crengi / Agățate de raze / Pandative de flori și liane / Îmi însoțesc pașii spre eternitatea / Nupțialei tăceri / Pandative de gânduri deșarte / Oglindite în bolta albastră / Alintate de-o vorba măiastra / Pentru suflete moarte / Din ziua de ieri.Mângâiate de mâini diafane - / Pandative de rugi / Însoțite de cruci -/ Înconjurat de icoane / Din trecutele veri [....] Se poate remarcă și un sentiment de religiozitate, aproape absconsa. Și mai
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
la rigoare e prima clonare din Adam-lumină, vă rog să mă credeți când afirm lucrul acesta, pentru că mă bazez pe cercetările mele antropologice de specialitate făcute în domeniul respectiv, zise o distinsă doamnă îmbrăcată într-o frumoasă rochie de mătase albastră. Pe cap purta o pălărie mare, de culoare albastru-ceruleum, împodobită toată cu flori de cireș și caiși. Se pare că era cea de-a doua Vicepreședintă a femeilor, reprezentanta Doamnelor doamnelor din Grupul de conștiință de gradul VI. Apoi continuă
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 6 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366204_a_367533]
-
grăbite stoluri de cocori. Prin ploaia noastră de secunde Se scurge viața către niciunde, Căutând fericirea în povești de iubiri Prin trecătoarele grădini de trandafiri. Doar mâna iubirii mângâie pianul Când printre simfonii își cântă aleanul Și zboară pe clapele albastrului vis Căutând partitura raiului promis. Iar ritmul ei...ne înalță pe stânci, Că doar iubirea are rădăcini adânci Și repetăm a vieții partitură sfântă Pe care fiecare-n ritmul lui și-o cântă. Solfegiem timid în cheia tinereții Vesele melodii
PARTITURA VIEȚII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366269_a_367598]
-
vreme, tăcerea ne-a aruncat printre tenebre , a fost profundă ne-a provocat durere, de ne-am iubit ne-am și rănit devreme... De la început ne-a invadat durerea, când ai deschis o poartă spre necunoscut am rătăcit pe dunele albastre ne-am pierdut un șarpe ne-a otrăvit , ne-a înlănțuit iubirea. În suflet ne-am clădit casă de gheață ce ne-a durut profund și încă doare, ne-au invadat doar semne de întrebare, ne-au prevestit sfârșit fără
ÎN NECUNOSCUT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366271_a_367600]
-
oamenii de mare omenie care au riscat adăpostindu-l timp de șapte ani. Gânduri de prețuire păstrez și prietenului nostru comun, profesorul Teodor Damșa. Tuturor acestor oameni țesuți din lumina, le trimit în gând, aici pe pământ sau în înaltul albastrului senin cele mai luminoase gânduri, calde sentimente și deosebită prețuire. Mă consider un om norocos fiindcă am întâlnit în calea vieții asemenea oameni. Elenă Buică - Buni Referință Bibliografica: Oameni care au fost, articol de Elenă Buică-Buni / Al Florin Țene : Confluente
OAMENI CARE AU FOST, ARTICOL DE ELENA BUICĂ-BUNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361562_a_362891]
-
a cărui umbră stăteai, copilărie. toamnele cădeau altfel atunci, se rostogolea soarele pe devale, din mirajul serilor stelele deveneau licurici și -mi ieșeau ca fluturii-n cale. câteodată rămâneam cu ochii pe ele, erau un câmp de mioare pe cerul albastru, ciobanul se pitise departe în lună, eu călăream pe un cal măiastru. adesea desculță prin iarbă-n poiană, din vrăji te-așteptam încet să cobori, printr-un văl de mătase argintoasă, mi-apăreai, iubito, pe aripi de nori. erai o
AMINTIRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361620_a_362949]
-
cunoști Spui că nu mă cunoști sau nu mai vrei, Cândva îți plăceau mult ochii mei, Buzele mele despre iubire vorbind Glasul tău răspundea tremurând. Privirea-i la fel, și ochii mei ard, Șoaptele tale în mine se zbat, Visul albastru în care m-ascund Dorul de tine nu trece nicicând. Vreau să te-aduc lângă inima mea Din povestea de iubire scrisă cândva, Nebunia noastră împărțită la doi Pentru o clipă am fost amandoi. În brațele tale ca un copil
DE DRAGOSTE -POEME de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361613_a_362942]