10,371 matches
-
care asculta și-ar fi dorit ca Francesca să-și fi dat osteneala să se ocupe ea de flori. Fără îndoială, nu-i displăcea că era și Camilla implicată, însă nu și dacă asta presupunea că avea să stea în fața altarului încadrat de tulpini de floarea-soarelui, arătând ca afurisiții de Bill și Ben. — Ești sigură că floarea-soarelui e o idee atât de inspirată? o întrebă el. — Bineînțeles, dragule. O să fie o nuntă atât de elegantă, încât o să se vorbească despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi putut îndura era gândul că ar fi depins de mine. Am rămas împreună pentru că aveam vieți separate, de fapt. El cu ziarul, eu cu jocul de bridge. Boala ar fi schimbat totul. Mă bucur că te va conduce la altar. Va fi mândru s-o facă. Eram geloasă, știi, pe voi doi. Patetic, nu-i așa, să fii geloasă pe propriul tău soț? Dar el a știut cum să te ia de când erai mică. Întotdeauna te duceai la el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ar fi foarte drăguț din partea ta. — I-ai dat deja vestea lui taică-tău? Tonul ei plin de neașteptată compasiune o emoționă pe Fran. — Nu cred c-o să fie devastat. Era încântat la culme că vrei să te conducă la altar, dar am o bănuială că îi era teamă să nu facă vreo gafă care să te facă de râs în public. — Mulțumesc, mamă. Ești o fată de comitet. Phyllis zâmbi șovăielnic. — E mai bine decât să fiu o pacoste, bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nevoiți să plătească oricum florile, probabil și firma de catering. Va trebui să le trimită un cec. Și încă nu găsise momentul potrivit să-i spună tatălui ei că n-avea s-o mai conducă în cele din urmă la altar. Tocmai încerca să compună un titlu pe tema mobilierului de bucătărie, când Ben se ivi ca o furtună la celălalt capăt al redacției pustii. La ora asta plecase aproape toată lumea, în afară de ea și Stevie și, cum pe nici una din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am trecut prin mai multe faze din punct de vedere religios. Prima dată, datorită educației părinților, a bunicii mele adică, eram atras de religia ortodoxă, religia în care-am fost botezat, și frecventam biserica fiind... eram copil, mă duceam la altar, ajutam preotul. După aceea, am observat că foarte mulți oameni făceau cu totul altceva decât ceea ce spuneau din punct de vedere religios. Erau oameni care-și făceau cruci: „Să mă trăsnească! Să mă bată Dumnezeu, dar că pe mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ha! Ce licărește-așa straniu pe cer? E cornul de lună? Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur, cu brațul de fier. Sunt beat și aș vrea să dărâm tot ce-i vis, ce e templu și-altar! Veniți lângă mine, tovarăși! Că mîine-o să mor, dar vă las moștenire, superbul meu craniu, din care să beți pelin când vi-e dor de vieață, și-otravă când vreți să-mi urmați! - Veniți după mine, tovarăși. VARA La orizont
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
file privește înapoi la chipul ei spre cer. Cu miros de ger în lună vine un bătrân. Îi sunt obrajii zdrențuiți Întocmai ca un prapur vechi: "Părinte bun, îi-aduc o pâine și un strop de vin, ca să se roage la altar blândețea ta." "Pentru cine?" Pentru turma de oițe." Într-un târziu o fată. Stele care cad sau poate-un vânt de toamnă-ar ști să spună c-a fost frumoasă fata mai demult. Zice: " Să ții o liturghie, stareț sfînt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mireasă, spun eu cînd, În cele din urmă, ne oprim puțin la Calden să ne luăm rămas-bun. — Știu. Și, cu toate că-mi place la nebunie ideea de a fi domnișoara ta de onoare, fă-mi favoarea de a nu păși către altar Într-o rochie ca o bezea. — O să-mi dau toată silința, mă strîmb eu, dar mă luminez de Îndată, căci tocmai mi-a venit o idee. Hei, dar de ce nu vii și tu? Nu sînt În stare să-mi susțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mult pentru mine, În starea delicată În care mă aflu. În primul rînd, știu cît de țîfnoasă am fost În ultima vreme și, În al doilea, am sentimentul oribil că Linda ar putea să intuiască faptul că voi păși spre altar cu un copil În pîntece. Tare-aș vrea să țin toate astea numai pentru noi pînă ne vom Întoarce din luna de miere. Așa că, după mine, cel mai sigur loc În care aș putea să fiu În clipa de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Încape? SÎnt tentată să-i spun Lindei de copil, să-i arunc asta În față, dar chiar dacă ne-am hotărî să-i spunem cîndva, Înainte de nuntă, momentul cel mai potrivit n-ar fi cu o oră Înainte de a păși spre altar, ca să nu mai spun că Dan m-ar omorî dacă i-aș spune maică-sii fără să fie și el de față. — Am tot ronțăit snacksuri În ultima vreme, spun eu cu nonșalantă, Încercînd să ofer o explicație pentru talia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
limpede În priviri În timp ce rostea cuvintele. Annabel și Sadie au purtat coșulețele cu petale de flori, amîndouă peste măsură de adorabile În rochițele lor de domnișoare de onoare, cu părul strîns În codițe, și arătînd extrem de serioase În timp ce pășeau spre altar, dar izbucnind În chicoteli la jumătatea drumului, căci toți invitații Își Înșfăcaseră aparatele de fotografiat ca să le facă poze. După aceea, aproape Înainte să apuc să pricep bine ce se Întîmplă, iată-ne, soț și soție, iar sentimentul de intimidate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că Teja, în fond, lăsa să se vadă ceea ce făcea și era în viața de zi cu zi. Așa cum, după gunoiul unei case, se ghicește bunăstarea stăpânilor. Fapt e că el își petrecea mare parte din zi în cripta din spatele altarului. Vâna șobolanii care se hrăneau cu cadavre și restaura trupurile pe care adesea putrefacția le descompunea. E-adevărat, prezența nesuferită a lui Teja nu prea se potrivea cu aurul, argintul și mătăsurile cu care reginele Teodolinda și Gundeperga împodobiseră templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lăcașul sfintelor relicve. Deasupra acelei case de fier ardea o lampă cu trei brațe, care punea în lumină câteva figuri pictate pe ziduri. La dreapta și la stânga se aflau două uși. Cel care dădea să intre putea vedea un mic altar, încastrat într-o nișă adâncă, chiar sub ferestruica de aerisire apărată de o gratie. Teja a luat dintr-un ungher două torțe, le-a aprins și mi-a întins una. Erau pe sfârșite, picurând rășină incandescentă și dând o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
va vedea inscripția o să se reculeagă printr-un gest de pietate. Am scos din săculețul de la gât moneda pe care Kakko mi-o dăduse și i-am întins-o călugărului. - Ia acest ban și folosește-l pentru a ridica un altar în biserică, cu câteva podoabe sfinte, i-am spus. Când Rotari va fi eliberat, eu mă voi ruga de un episcop să vină s-o sfințească. S-a uitat la monedă, fără să o atingă. - Ia-o! am stăruit. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
biserică, deoarece mizerul adăpost era ocupat de doi bolnavi, și nu mai era loc. A trebuit să dormim direct pe podeaua de piatră, folosindu-ne de pieile de cerb și de șaluri. Biserica avea un singur corp, cu un mic altar și cu o icoană a Fecioarei sub care ardea o candelă uitată. Ni se umflaseră picioarele și ne dureau. Când ne-am dat jos încălțările, am văzut că aveam picioarele bășicate. Gundo a început să se frece, bombănind și înjurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înainte de plecarea noastră, l-am vizitat pe Garibaldo. Nu știam ce să-i mai răspund lui Rotari, care mă tot întreba în ce fel se poate ocoli șubrezenia vieții. M-a întâmpinat bucuros și a binevoit să-mi arate noul altar al bisericii, crucea de lemn sculptată cu securea și candelele de teracotă, toate făcute de săteni. Mi-a arătat azilul unde se afla un dulap cu ierburi de leac puse în săculețe de pânză și aranjate-n ordine. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-am uitat atent la episcopul Severo, așezat pe tronul său. Devenise diafan, și odăjdiile păreau mai curând să-l țină în capul oaselor, decât să-l îmbrace. După ce au arătat tuturor pâinea și vinul, arhidiaconii au tras cortinele în fața altarului pentru a tăinui momentul sfințirii, timp în care preotul Giovanni m-a văzut și a făcut un gest însemnând: „să nu pleci fără să stăm de vorbă“. După trei ceasuri și multe procesiuni în bazilică, slujba a luat sfârșit, bazilica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Stiliano, ești încăpățânat ca un catâr. Fie ca tine, prietene, și, dacă tot faci asta, adu la curte și pe cineva care știe să țeasă văluri cu fir de aur și să confecționeze brocarturi. În biserica San Giovanni perdelele de la altar erau numai rupturi și cârpeli. Rotari a făcut dar bisericii din Brescia o magnifică cruce de aur cu brelocuri, împodobită cu perle și cu pietre prețioase. Așa se face că, puțin câte puțin, bătând monedă pe simțul său estetic, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
capitelelor sparte de la biserici? S-a uitat la mine ca și cum aș fi înnebunit și a bolborosit: - Dacă spui tu. Am stăruit: - Aici n-avem pe nimeni care să se priceapă la dăltuirea unui frumos capitel sau a unei pietre de altar. Dacă ești de acord, m-aș duce să caut așa ceva. A ridicat din umeri. - Și-ncotro te-ai gândit să pleci? Aveam răspunsul pe buze. - Unde se află cei mai buni. În Siria. De mult doream să văd țara strămoșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
M-au făcut să aștept cam o jumătate de zi în pronaos. În cele din urmă, a venit să mă conducă un diacon, care a stat departe de mine ca și cum aș fi fost purtătorul unei boli. Spre surprinderea mea, în fața altarului erau postați cu trufie doi episcopi. Alături de Claudio era și Cipriano din Grado. În jurul lor, un sobor de preoți, alături de numeroși oficiali bizantini. - Ce dorești de la mine, Stiliano, eretic și violator de biserici ce ești? În acest fel am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Se intra printr-un atrium dreptunghiular unde se afla fântâna purificării, phiale, cu o inscripție cu două fețe în limba greacă: „Curăță-te de păcate, nu numai pe față“. Când te aflai sub principala cupolă gigantică, totul dispărea. Uitai de altare și de podoabe, mai bogate decât cele pe care și le-a dorit Solomon sau pe care și le-a închipuit regina din Saba, uitai de mozaicurile de aur ce îmbrăcau pereții. Cupola părea să plutească în gol, îți prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
reconstruit de Iustinian. În el se păstrau moaștele apostolilor Andrei, Luca și Timotei. Era conceput după modelul crucii grecești cu cinci cupole, patru pe cele patru aripi și una la răscruce. În aripa de nord se afla mausoleul lui Iustinian. Altarul, sub cupola centrală, era din argint masiv, având deasupra un pristol în formă de piramidă. Pe pereți fiecare apostol vrea icoana sa strălucind de aur și culori. După ce am admirat această nouă minune, m-am întors la Garibaldo. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în vreme ce era înveșmântat, cu doi prelați pe care nu-i cunoșteam, era gata să facă o mutare hotărâtoare. Era foarte nervos și agitat, se ferea să privească în ochii celorlalți și era cât pe-aci să răstoarne o lampă din altar. În cele din urmă, a vorbit: - Regele este de-acum prins în gerul morții, și sufletul său se află acolo unde Cel Atotputernic a decis. Tronul e vacant, și în regat există teama de răzmerițe. Deoarece nu reușiți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l drept rege. În rândul ducilor s-au format două tabere. Una în jurul lui Rotari, cealaltă în jurul lui Teodelapio din Spoleto. Numărătoarea a decis pe loc: două treimi erau pentru Rotari, o treime pentru Teodelapio. Rotari a fost adus la altar și, în mare grabă, proclamat de episcop „ales“ al longobarzilor. I s-a întins coroana de aur ce cuprindea unul din cuiele cu care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos, și el a atins-o cu dreapta, acceptând alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o adunătură de bucăți de marmură de toate felurile și formele, rudimentar potrivite și adaptate. În fundul naosului central, care era și cel mai înalt, exista un mozaic pus pe arcul de triumf și, imediat după aceea, deasupra hipogeului, confesionalul, sau altarul cel mare. Doar în absidă se afla un mozaic foarte frumos ce-l reprezenta pe împăratul Constantin dăruind biserica lui Hristos și Sfântului Petru. Pompeianus, atunci când Adeodato a dispărut fără să-mi fi dat seama, mi-a arătat ornamentele dăruite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]