15,888 matches
-
nu mă Înțelege cu adevărat. Dar... astea au fost doar vorbe goale, nu ? Adică, ce Dumnezeu, eram la un pas de moarte. Nu se poate spune că eram superlucidă. — Connor, și ședința ta ? zic, amintindu-mi brusc. Am amânat-o. — Ai amânat-o ? Mă holbez la el. Pentru mine ? Acum chiar că mă ia cu leșin. Abia mă mai țin pe picioare. Nu știu dacă e din cauza călătoriei sau a dragostei. O, Doamne, e de ajuns să te uiți la el. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Acum chiar că mă ia cu leșin. Abia mă mai țin pe picioare. Nu știu dacă e din cauza călătoriei sau a dragostei. O, Doamne, e de ajuns să te uiți la el. E Înalt și frumos și tocmai și-a amânat o ședință importantă, ca să vină să mă salveze. E iubire. Trebuie să fie iubire. — Mi-ar face mare plăcere să mă mut cu tine, Connor, șoptesc și, spre uluirea mea, izbucnesc În plâns. TREI A doua zi dimineață mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bătut pur și simplu cu noi pentru a lua la recenzie un roman al lui B., care-i părea „cel mai tare prozator“ dintre interbelici. Pe Klava am pierdut-o din vedere în ultimul an de facultate, când și-a amânat examenele pe vară, s-a lăsat să repete ultimul an, speriată dintr-odată de cariera inevitabilă de profesor pentru care ne pregătea Facultatea de Filologie. Acum, la treizeci și șase de ani, doișpe de la terminarea facultății, mă simt urmărit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fost prea înțelegătoare cu mine. Nu vreau să‑ți rămân datoare. Prefer să rămân datoare la M&S. Mai uit la ea și îi văd chipul îngrijorat. Suze, nu‑ți fă griji, zău! În mod sigur pot să le mai amân puțin. Dau un bobârnac scrisorii. Și, între timp, o să cer o limită de credit mai mare sau ceva de genul ăsta. De fapt, am făcut deja cerere la bancă, așa că nu e mare lucru să le cer puțin mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai pot continua și încep să mă frec pe față, încercând să‑mi ascund nervozitatea. O parte din mine vrea să stea aici și să vorbim nimicuri cât mai mult timp. Dar altă parte se gândește ce rost are să mai amân? Nu vreau să știu decât un singur lucru. Simt un nod în stomac, dar cumva mă sforțez să inspir adânc și să mă întorc spre el. — Și zi. Cum a fost întâlnirea de la Zürich? Ce se aude cu... noua ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aici... spune Kent, căutând în geantă. — Ce păcat! mă aud zicând. Pentru că, de fapt, mi‑am făcut planuri să... vizitez Guggenheimul după masa asta. Uf! Nimeni nu se poate pune cu cultura. — Serios? spune Kent, părând dezamăgită. Nu poți să amâni pentru altă zi? — Mi‑e teamă că nu, spun. E ceva ce îmi doresc cu disperare să văd de... de când aveam șase ani. — Zău? spune Kent, făcând ochii mari. — Da, spun aplecându‑mă spre ea, confesiv. De când am văzut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dând vehement din cap, încercând să par că o înțeleg perfect. Dumnezeule mare, e greu de tot. Mă simt de parcă aș fi fost pusă la microscop. De ce n‑o fi venit Luke? Și ea de ce n‑o fi vrut să amâne întâlnirea? Adică, chiar nu vrea să‑l vadă? — Rebecca, cine te vopsește culoarea asta? zice Elinor brusc. — E... chiar a mea, zic, atingându‑mi cu un gest nervos o șuviță. — Chiara? mă îngână suspicios. Nu știu pe nimeni cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
the Grapevine. La finalul ei, un glas îmi spune cât de important e telefonul meu pentru HLBC Corporation... după care melodia reîncepe... și o aud iar pe Megan. — Becky? Îmi pare rău, dar Kent spune că testul tău se mai amână. Te va suna ea, dacă va dori să‑l reprogrameze. — Poftim? zic, uitându‑mă fix la chipul meu fardat în oglindă. Se amână? Dar... de ce? Știți cumva când va fi reprogramat? Nu știu, zice Megan amabilă. Kent e foarte ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o aud iar pe Megan. — Becky? Îmi pare rău, dar Kent spune că testul tău se mai amână. Te va suna ea, dacă va dori să‑l reprogrameze. — Poftim? zic, uitându‑mă fix la chipul meu fardat în oglindă. Se amână? Dar... de ce? Știți cumva când va fi reprogramat? Nu știu, zice Megan amabilă. Kent e foarte ocupată acum, cu noua serie de la Consumatorul. — Dar... pentru asta era testul video! Pentru noua serie a eminisiunii Consumatorul. Trag aer adânc în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ținem legătura, da? zice Kent. Îmi cer scuze că te‑am lăsat să aștepți mai devreme. Urma să te sune Megan mai târziu... — Nu face nimic! spun, străduindu‑mă să par veselă și lejeră. Deci, pentru când crezi că se amână testul? Nu prea știu... Îmi pare rău, Becky. Acum trebuie să fug. Am o problemă pe platou. Dar mulțumesc că m‑ai sunat. Și distracție plăcută în restul călătoriei! La celălalt capăt al firului se lasă tăcerea și pun telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
istoria? O mâncare făcută din o sută de vrăbii - o farfurie de guri. Paisprezece ani de la arestarea ei. 1991. Doamna Mao Jiang Ching are șaptezeci și șapte de ani. E condamnată la moarte. Singurul motiv pentru care autoritățile îi tot amână execuția este speranța că ea se va căi. Ei bine, nu voi capitula. Când eram copil, mama îmi spunea că ar trebui să mă consider precum iarba - născută să fiu călcată în picioare. Însă eu mă consider un păun printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu muzica și cu viața lui. Sănătatea îi e în declin. Are probleme grave la stomac și dureri de ficat. Însă nu se plânge niciodată. Se ocupă zi și noapte de repetiții. Mănâncă neregulat și nu are noțiunea timpului. Adesea, amână ora mesei și, fără să vrea, îi înfometează pe actori. Îi face pe oamenii de la cantină să aștepte. A devenit pentru el un obicei să anunțe pauza de prânz abia la ora patru după-amiaza. Ea nu-și poate explica sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mè vor angaja de probè șase luni, dupè care, dacè dovedesc cè sunt capabil, îmi vor face o nouè ofertè de contract! Am început deja sè-mi pregètesc actele de plecare, chiar voiam sè vè spun și Dumneavoastrè, dar am tot amânat! Cred cè e o veste bunè pentru tine, Matei! Da! Aici nu mai sperăm nimic, mi se înfundaserè toate cèile și, Mè bucur pentru tine, încearcè el sè fie amabil, desi vestea pare sè-l afecteze mai mult decat mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
din timpul logodnei cu Klara? Iată ceva ce Christa a evitat totdeauna să-i povestească, iar el n-o va Întreba niciodată: cum a ajuns ea să se mărite cu Hermann, după moartea Klarei. * Cu mâna Încordată pe volan, Christa amână să verifice dacă el nu cumva a ațipit iar. Cât timp vorbește, somnul, care este contagios, ca boala, ca frica, nu poate s-o prindă. —Nu-ți amintești pentru că niciodată nu ești atent la ce spun eu... Karl Syck a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Își Întrerupe lucrul tocmai atunci când... Tu te vei plânge peste o lună că n-ai să poți preda la termen. Deși nu răspunzi, așa cum mă și așteptam, Îți cunosc obiceiul de a evita discuțiile neplăcute sau măcar de a le amâna până când nu mai au nici un rost, insist să vorbim măcar În ceasul al treisprezecelea. De o lună tot Încerc să-ți spun câteva lucruri și tu Închizi discuția ori de câte ori reușesc să o deschid... Încă mai este timp să te răzgândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atât de Îngustă, devine la fel de greu să te Întorci pe cât de greu e să mergi Înainte. Să fii tot mai treaz, tot mai singur, În Întunericul halucinant, luminat de câteva becuri. Să mergi, respirând rar și adânc, ca să Îți mai amâni o secundă voma, să te tot clatini, mergând, dar să mergi, Încă un pas, Încă un pas, Încă unul. Tot mai Înghețat, tot mai Îngrozit, clătinându-te, gândind ce? Simțind ce? Oricât mă voi strădui toată viața de acum Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
s-a lăsat peste partea de Est a Europei, poate Ana Maria ar fi ajuns și aici cu concertele ei! Când am plecat eu la Montpellier, vorbiserăm să ne Întâlnim la Paris, unde vroia să studieze, nu știu de ce a amânat, Parisul a fost ocupat, era peste tot război, s-a circulat tot mai greu, a urmat ocupația rusească, ea a fost dată afară de la Filarmonică și s-a devotat familiei. Dar, așa cum s-au petrecut lucrurile, decenii Întregi nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Însă mereu cu tine În gând. Câteodată eram așa de obosit, că nici nu mai puteam să iau tocul În mână. Ce rost ar fi avut să mai pun pe hârtie tot ce-ți spusesem În gând? Dacă eram vesel, amânam, dacă eram trist, nu mă simțeam În stare. Amintește-ți că de la un timp și tu ai Început să-mi scrii mai rar, mai puțin. Pe urmă, nici măcar nu mai era scrisul tău, cineva Îmi scria că ești bine, sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
folosind cu abilitate înfloriturile limbii italiene. Ceva cu totul fermecător. Mă gândesc la un portret în costum tradițional armenesc. Credeți că s-ar putea? O sclipire de interes. Desigur, după ce vom avea, poate, prilejul de a ne cunoaște mai bine. Amâna răspunsul. Cum doriți, Alteță. Eu vă aștept oricând în modestul meu atelier. Senzația prințului că pictorul era mai mult decât un simplu pictor. Și acel ciudat reflex de feminitate din adâncul ochiului neacoperit... Convingerea celuilalt că prințul intenționa să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mi-a trimis doar vești liniștitoare de la Istanbul. De fapt, marele dragoman era plin de amărăciune și chiar îngrijorat. Sperase că va primi alem-ul odată cu noul an sau măcar în primele luni ale acestuia. Și, când colo, totul se amânase după semnarea blestematului de tratat. O dată mai mult decât incertă. Calendele grecești. Își înghiți oftatul. Da... Cam așa stau lucrurile... Mă pune pe gânduri, însă, intenția Marelui Komandir de a continua războiul. Așa mi se pare mie. Sau mă înșel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o zi sau două până când se îndurau să-i dea scrisoarea. Acum, în sfârșit, o ținea în mână. Recunoscuse pecetea lui Nicolae cu armele Văcăreștilor. Fusese ruptă, apoi lipită la loc cu cocă. Vigilenții lui paznici își băgaseră deja nasul. Amână, însă, plăcerea lecturii. Deocamdată îi era de ajuns că vedea scrisoarea. Netezi hârtia cu palmele. Examină scrisul, cerneala. Aspiră prelung, cu ochii închiși, acel vag parfum. Acasă. Mireasma odăilor în care se născuse, crescuse și visase de nenumărate ori că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
casa-părintească nu era a părinților, nici natală a mea. Și totuși, din pricina casei noastre a tărăgănat tata plecarea În refugiu, dincolo de Prut, după acel nenorocit 28 iunie 1940, când au fost cedate rușilor Basarabia, Bucovina de Nord, Herța; a tot amânat, a tot lungit-o, până când a devenit prea târziu. Când am ajuns la Prut, Ciolovecii (cădea-le-ar bernevecii!) Închiseseră noua graniță. Vorba lui Moș Iacob: Nici n-ați apucat să vă udați picioarele În Iordanu’ Prutului, că ați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
misiune, de la Moscova... La post trebuia să mă prezint, săptămânal, timp de două luni - el m-a chemat, În continuare, până la plecarea În refugiu; când să mă duc la mama, la Ciocâlteni, apoi la socri, la Chiștelnița, Întâi m-a amânat; apoi m-a... Însoțit - pe cheltuiala mea - că, cică așa avea ordin verbal. Verifică-l, ordinul acela, apără-te, dacă ai cu ce... Când punea mâna pe câte un parașutist, mă chema la Vatici, să fac pe dolmecerul... M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din spate a taxiurilor. —Mă faci prostituată? Încercând să-și controleze furia escaladantă, Julia respira mai greu decât o gravidă pe punctul să nască. Nu, vorbeam în general. Julia știa că nu era adevărat, dar s-a decis să mai amâne puțin momentul în care avea să înfigă o furculiță în ochii lui Deborah. Păi, dacă așa stau lucrurile, atunci de ce nu ți-ai pus la punct talentele de budoar și nu ți-ai convins soțul să rămână la tine? Colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
femei, începe să scadă drastic după treizeci și cinci de ani. Julia a ridicat din sprâncene. —Ai citit articole pe tema asta? James a părut ușor stânjenit. Da... adică unul sau două. Nu vreau să fim unul dintre cuplurile alea care-au amânat prea mult. Adică, și dacă am începe acum și presupunând că tu rămâi gravidă destul de repede, tot o să mai treacă încă un an de zile până când Julia sau James Jr. o să stea aici, a spus el bătând cu palma spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]