9,447 matches
-
de bani, dar stătea sub prepusul c-ar fi cochetând cu latinii, fu deci atacată noaptea pe nesimțite de dușmani, luată și nimicită cu totului tot. Nici țărmul mării nu dădea un azil pe corăbii de furia cruzilor biruitori; talazul amar al mării înghițea o mulțime de victime de ale lor. Asemenea unei turbate vijelii, oastea cumană și oastea română bântuiau pretutindeni în lung și-n lat teritoriul romeic, apărat slab sau defel, și nu lăsară nesupărate și necucerite decât două
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Niceea. Cei trei frați Comneni întreținură cu latinii ce domneau în Pelopones și Eurip relații pacinice și amicale. Dar soarta nu-i îngădui lui Manoil Comnen o domnie lungă, și {EminescuOpXIV 121} pe patul său de dureri el se căi amar de călcarea jurăm]ntului; i fidelității comisă în contra lui Vatatzes. Curând după aceasta își închise ochii și împărăteasa Irina, soția lui Vatatzes, femeie distinsă prin spiritul și prin virtuțile ei. Puțin după asta îi urmă în ceea lume și principele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spre Constantinopol, se opriseră în acel liman pentru a se aproviziona cu apă proaspătă. {EminescuOpXIV 130} împăratul se sui cu suita sa cu tot în aceste corăbii de război și după două zile ajunse cu bine în rezidența sa. Înșelat amar în așteptările sale și contrariat în silințele de-a prinde pe împăratul, Constantin hotărî să smulgă cel puțin pe sultanul Azatin din mînile romeilor. El se întoarse cu toată turbarea asupra orașului Aenos, în care se refugiase o parte a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se întremară și se întăriră curând, năvăliră în ținutul Adrianopolei, luară prăzi bogate de-acolo, uciseră mulți romei și se folosiră cu deprisos de această toană a sorții și de schimbăciosul noroc al războiului, pe cari acuma bizantinii le simțeau amar. Pentru a apăra Adrianopolul împreună cu ținutul acestui oraș, împăratul Mihail rândui o înrolare de trupe mai cu samă dintre soldații încercați în războaie cari fuseseră alungați de la hotarele Persiei, cari sosiră într-o stare foarte neîngrijită și săracă, pentru. a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spre deznădejde și-i insuflă rușinea pe care i-o ia când îl îndeamnă să facă păcatul. „Vei spune asemenea lucruri duhovnicului? E mare rușine.” Așa se prezintă păcatul : dulce și lipicios. Însă după săvârșirea lui, el lasă un gust amar, o goliciune în suflet. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze importanța acestuia, cu toate acestea, și pentru el rămâne o realitate adânc înfiptă în viața omenească și senzația tulburătoare a prezenței lui dă vieții moderne gustul amar al deșertăciunii care sapă temeliile oricărei bucurii curate, adevărate. Omul copleșit de cele trupești se teme să se confrunte cu sine, se teme să privească sincer în propriul lui suflet și fuge de sine însuși prin toate distracțiile pe care
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
practicilor magice s-a desfășurat și pe cale livrescă, cu rezultate însă relativ modeste în rândul populației (175). Dimpotrivă, reprezentarea vizuală - care putea fi deci „citită” de omul de rând, de regulă analfabet - a vrăjitorilor supuși „chinurilor iadului”, unde este „muncă amară și scrâșnire de dinți”, în opoziție cu redarea „celor drepți”, care beneficiază de „sadurile și pometele raiului”, a impresionat puternic atât pe cei care practicau vrăjitoria, cât și pe cei care apelau la serviciile acestora (172). Oricum, este inutil să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
votchi”, Sf. Petru îi răspunde tranșant : „La iad, Ivane, nu aici” (Ion Creangă, Ivan Turbincă, 1878). Vechile texte creștine îi amendau pe fumători, amenințându-i cu iadul : „Voi vă afumați cu tiutunul puturos - ce este rămășița din jărvile [= jertfele ?] idolești. Amar voao, că în veci veți fi în iad”, se spune într-un text manuscris (mss. BAR nr. 5584) de prin 1762 (185). Nu doar în textele bisericești erau sancționați fumătorii. Primul domnitor fanariot, Nicolae Mavrocordat (1680-1730), a scris în greacă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atunci când o singură literă e ștearsă (ebr. meth = „mort”) (33). Vulgarizată, ideea se regăsește și în pilda morali zatoare administrată de Esop filosofului Xantos : limba gătită (ca și limba rostită) poate fi cea mai dulce hrană, dar și cea mai amară. La relația dintre hrană și cuvânt se referă și un aforism al lui Isus : „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, dar ceea ce iese din gură” (Matei, XV, 11) (34). Hrana intră în gură, iar cuvântul iese din gură
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și ne ducem să ne spălăm pe mâna cu care I-am atins. Apoi cum rămâne cu spiritul de disciplină când chiar pentr-o palmă dată unui elev ca acela pe care l-a atins d. Filibiliu se face atâta amar de tapaj? Nu e destul ceea ce-a făcut părintele copilului la ministeriu, în "Războiul" și la cancelaria liceului? Voim să stabilim în mintea copiilor convingerea că profesorii nu sunt decât un fel de slugi plătite? Apoi bine, oricare profesor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
exclude orice element tragic și "Romînul", care face gălăgie când tocmai nu e timpul, ne aduce aminte de omul care în casa sa zbiară și strigă amenințând că se va împușca pentru că medicul i-a prescris să înghită un hap amar. Foaia din București asigură că România nu va comite o sinucidere. Așadar primirea propunerei lui Barrere, prin care votul decisiv în cestiuni controversate se dă delegatului Comisiunei Dunărene Europene, este pentru fantazia aprinsă a românilor atât cât o sinucidere. Ciudat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mine însumi și să cred c-am început a fi de-o teapă intelectuală și morală cu roșii. Și aceasta m-ar durea, căci nu știu să fi greșit ceva lui Dumnezeu și oamenilor pentru a merita o atât de amară pedeapsă. Pentru a mă curăți de vina de a fi lăudat în organul în care a fost lăudați și cei ce și-au înfrînt până și jurământul și onoarea militară la 11 fevruarie ar trebui să intru în sfântul fluviu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
propunerea Barrere, cum, în decursul tratărilor asupra lui, s-au schimbat miniștri de esterne și reprezentanți din străinătate, cum a dat ocazia la acele pasaje vitejești din discursul tronului cari mai la urmă au fost plătite c-o atât de amară umilire; c-un cuvânt asupra acestor două articole s-au vărsat multă mânie și multă cerneală, s-au destituit un ministru plenipotențiar, un caz fără precedent în analele noastre, s-a dat întregei afaceri aparențele și aerul unei mari acțiuni
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
inserțiunii unui răspuns în ziar constituie un delict de presă, de atribuțiunea exclusivă a juriului; să afirme că aceste tribunale nu pot avea nici un amestec în asemenea cestiuni era a lăsa încă jurnalelor opozițiunii, cari au făcut deja atâtea zile amare consorțiului Brătianu - rosetti, posibilitatea de a demasca și pe viitor chiverniselele, ilegalitățile, turpitudinile ce se comit de o mână de oameni în numele principielor liberale. Oricât de dificilă era pozițiunea, trebuia să se lămurească lucrul la un fel. De aceea în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
politicei guvernului. Izolați cu desăvârșire, căzuți sub ura Rusiei, desprețuiți de Germania cu toate că un dinast al ei ocupă tronul României, stăm în fața lumii ca niște milogi de cari se - ndură Austria însăși, căutând a îndulci prin politețe cel puțin hapul amar al viitoarei vasalități economice și politice. [9 februarie 1883] 252 {EminescuOpXIII 253} ["DACA CINEVA ÎNDRĂZNEA... "] Daca cineva îndrăznea să zică că cestiunea dunăreană e compromisă prin actele cabinetului d-lui Brătianu i se răspundea pe toate tonurile că e de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care nu costă decât un franc. Ce puțini oameni mai scriu în adevăr românește în zilele noastre! [13 martie 1883] ["ARMATA NOASTRĂ... Armata noastră posedă o pletoră atât de mare de oameni speciali, cu cunoștințe profunde, strategice, tactice, fortificatorii, atâta amar de învățătură încît ne mai putem și lipsi de câte unul din ofițerii generali, dovediți buni, dovediți știutori de arta lor. La urma urmelor nu ne rămâne generalul Călinescu, Serurie, întreg statul major al gardei civice, n-avem armata bravilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mea oficială o vei afla mâine. ― Și ea va fi defavorabilă acțiunilor mele! ― Tot ce se poate. Nu știu încă nimic din ceea ce dorești. Dacă o să-mi răspunzi cum trebuie la întrebări, poate că voi merge alături de tine. Bella zâmbi amar. ― Știm amândoi însă că, după cele ce ți-am spus astăzi, nu vei fi niciodată de acord cu planurile mele. Kasser închise ușa, lăsîndu-l pe tânărul împărat să citească pentru a treia oară raportul lui Vassur, quintul lor din Abație
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu tatăl său. Toate temerile lui erau prostești. Ce conta ale cui fuseseră clonele, din moment ce era un fapt dovedit acela că doar foarte puține dintre caracteristicile adultului se păstrau de la original la clonă. Împăratul deosebea aici chiar și un paradox amar. El credea că omul este ceea ce îl face mediul în care se dezvoltă și de aceea, când era singur, își permitea să se îndoiască de faptul că originalele ar fi fost superioare clonelor printr-un dat al firii, printr-o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
deschidă, iar tremurul pământului părea că nu se mai sfârșește. Văzu o crăpătură îngustă cum brăzdează în zig-zag tencuiala tavanului, lăsând în urmă nori minusculi de praf. Când cutremurul încetă, ochii Abatelui erau scăldați în boarea reținută a unor lacrimi amare. Mulțumescu-ți Ție, Doamne, și ție, Sfinte Augustine, că mi-ați mai arătat o dată cine sunt adevărații mei prieteni și că m-ați încredințat că nu mi-am irosit viața închinînd-o vouă. Mulțumesc și fiindcă m-ați binecuvântat și cu o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
una. Frații-savanți spun că e foarte probabil ca substanța care a vindecat-o pe Xentya și care s-a transmis și micuțului să fie produsă de fapt de corpul tău. Se poate ca leacul pe care l-am căutat atâta amar de vreme să curgă de ani buni prin venele tale. Ei cred că s-a transmis pe cale sexuală Xentyei care a rămas însărcinată, și apoi micuțului. Teoretic, i-ai putea vindeca pe toți! Stin se așeză din nou la masă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rău că nu sunt ceea ce ai crezut, dar îți reamintesc că nu te-am mințit niciodată nici cu privire la intențiile, și nici cu privire la motivațiile mele. ― Dar am crezut... la un moment dat am crezut că mă iubești, șopti Maria. Quintul zâmbi amar. ― Ți-am repetat de-atîtea ori. Un quint nu poate iubi. Abia ce terminase de spus cuvintele acelea că Vassur se întoarse brusc și rămase împietrit. În spatele său, la doar un metru, o altă Marie, identică, îmbrăcată la fel, îl privea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să fac? Alaana oftă din rărunchi. - Întreabă-te cum de am știut că vei leșina când te voi scufunda într-un râu de fiere izvorât din pântecele propriei tale mame. Oksana înghiți cu greu saliva pe care o simți brusc amară. - Vezi? continuă Alaana. Știu mai bine decât tine care-ți sunt întrebările și crede-mă că voi încerca să le aflu răspuns. Până atunci însă, e foarte important să nu ne vadă nimeni împreună. Du-te! * * * Alaana nu-și amintea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aceasta nu este nevoie să mai vorbesc, căci a fost descrisă în toate gazetele, iar vestea ei a ajuns pînă-n cel mai mic cătun. Să ne întoarcem la treburile personale ale autorului, pe care acum, la bătrînețe și după atîta amar de vreme, le povestește pentru copiii și nepoții săi242. Se pare că înlocuirea pronumelor referitoare la eul narator cu cele de persoana a treia se face întotdeauna în strînsă legătură cu înlocuirea pronumelor referitoare la eul care trăiește, aproape ca
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
spre deznădejde și-i insuflă rușinea pe care i-o ia când îl îndeamnă să facă păcatul. „Vei spune asemenea lucruri duhovnicului? E mare rușine.” Așa se prezintă păcatul : dulce și lipicios. Însă după săvârșirea lui, el lasă un gust amar, o goliciune în suflet. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze importanța acestuia, cu toate acestea, și pentru el rămâne o realitate adânc înfiptă în viața omenească și senzația tulburătoare a prezenței lui dă vieții moderne gustul amar al deșertăciunii care sapă temeliile oricărei bucurii curate, adevărate. Omul copleșit de cele trupești se teme să se confrunte cu sine, se teme să privească sincer în propriul lui suflet și fuge de sine însuși prin toate distracțiile pe care
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]