9,933 matches
-
procesului lui Slansky la Praga. Actul ostil al guvernelor cehoslovac și polonez a rămas un eveniment izolat, nefiind urmat de expulzări din celelalte state. De asemenea, întreruperea relațiilor de către URSS, în februarie 1953, în urma exploziei unei încărcături în apropierea clădirii ambasadei acesteia din Jaffo (pe fondul provocărilor antisemite de atunci de la Moscova) a rămas și ea un eveniment ieșit din comun. Devierile individuale pe care le-am semnalat de la linia politică generală față de Israel nu au afectat, în fond, natura politicii
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
porților sale pentru imigrare, prin ameliorarea conținutului comentariilor referitoare la Israel în presă, prin agrearea numirii unui ministru plenipotențiar în fruntea reprezentanței israeliene la Varșovia și, în 1963, prin ridicarea nivelului misiunilor diplomatice în cele două țări la rang de ambasade. Mai mult, legăturile culturale și științifice cu Israelul au cunoscut acum o perioadă de înflorire, deși nu erau încadrate într-un acord formal. Artiști israelieni iau parte constant la festivalurile care au loc în Polonia, iar soliști polonezi apar pe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
că în Santiago circulă zece mii de taximetre și crede că nici măcar poliția chiliană hiper-profesionistă nu este în stare să pună mâna pe șoferul argentinian. Pentru a evita o posibilă eroare de judecată, Shefi l-a chemat pe responsabilul cu securitatea ambasadei, omul care întreține legături intime cu poliția. Și acesta a judecat la fel șansele de recuperare: dintr-o masă de zece mii de șoferi, este practic imposibil să localizezi unul dintre ei fără nume și fără adresă. Dacă înainte de conversația cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
acestui proiect. La auzul acestei aberații profesorul Giurăscu devine stacojiu la față. Toată lumea știa că domnul X, dovedit mare colaborator al securității, nu a contribuit cu nimic la realizarea proiectului. A fost ejectat și dintr-o funcție de diplomat la o ambasadă și se ascunsese prin buruieni de rușine, ieșind la cumpărături doar noaptea. Vuise Iașul la aflarea veștii că X era un turnător și absolut toată lumea îl evita mai ceva ca pe un lepros. Cînd a scos capul? mă întreabă profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Vinul este excelent, ce ne-a pus doamna Covalciuc la pachet merge uns, cura de liniște, compania amicilor (i-am iertat pentru comportarea de aseară!), toate la un loc mi-au încărcat bateriile vieții de pensionar. Nu tu Universitate, Primărie, Ambasadă, Consiliu Județean, doar pluta, care de regulă nu mișcă, te face să uiți și de peștele ăla fioros, cu dinți de rechin. Și la urma urmei este bine să știți că ăla, fiorosul, nici n-ar fi fost bun de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-l las așa, fără o dojană românească? Mare dobitoc mai ești! mișc mărunt din buze. El îmi zîmbește a amabilitate. Răspund pervers: Totuși românii... or fi ei, dar nici chiar așa! Pun radioul în funcțiune în drum de la reședință spre ambasadă. Ritmul este jos pălăria. Dar cuvintele? Aud: ama me, mata me, agaligala. Orchestra se înfoaie și toboșește grozav. Cîntărețul iar țipă: ama me, mata me, agaligala. Din nou intră orchestra pe fir. O țin băieții așa un sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
os amărît, l-am înapoiat ministrului și președintelui și mă simt alt om! Este atît de bine să fii alt om! P.S.: Aviz amatorilor! Osul din Cuba așteaptă din octombrie un client. Din păcate nu-l prea vrea nimeni. La ambasadă nu-i nici un diplomat. Au rămas șoferul și soția lui, ambii cu studii medii, să reprezinte Președintele și România. Diplomație ca la români, mon cher, nu glumă! Boxerul Vasilică strict autentic Vasilică Cantea era un redutabil boxer la categoria 70
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cît costă? Un dolar de palmier. Acum chiar că mi-ar prinde bine să mai văd și o treabă atît de periculoasă și atît de prost plătită. Nu, îmi este frică, spun categoric. O, nu, am făcut asta la multe ambasade. De cinci ani! Ești sigur că nu-i periculos? Nu risc domnule, am copii mici și... Mă las înduplecat și aprob. Inima îi este cît un purice Omul își pune pe picioare niște gheare în vîrful pantofului. Apoi începe a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ea? Adică, vrei să n-o mai iubești?! O, nu, nici vorbă! Vreau ca și ea să mă iubească! Ea unde este? Adică o vezi des? Da, o văd des. O duc uneori cu mașina la serviciu. Lucrează la o ambasadă. O să-i dați o replică la ce v-a făcut. Scrieți de cinci ori numele persoanei dorite pe o hîrtiuță... Scriu numele soției și-l întind cu supușenie. Babalawo pune hîrtiuța într-un vas ca o sferă și apoi presară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
România plîngeți? G.B Nu știu de ce plîng. Nu vă pot spune. Eu am pierdut facultatea de a plînge demult. Nu știu de ce plîng acum. Giurăscu mi-a dat o carte de istorie cu dedicație...o citesc mereu. Aici, la Ambasada României, mă simt ca acasă. C.S V-ați gîndit des la România? G.B O, cum să nu...Nu pot uita nimic, mi s-ar părea că nu mi-a mai rămas nimic din mine. Părinții mi-au dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
frumoasele cuvinte adresate doamnei Bibescu de către Mitropolitul nostru. Ce mică este lumea! C.S Cînd ați vorbit totuși românește? G.B Din 1959 nu am mai vorbit românește. Am mai citit cîteva cărți. Apoi am venit de cîteva ori la ambasadă... C.S Totuși, vorbiți la fel, chiar mult mai bine decît alți români. Fără ezitări, corect și încă într-un grai plin de savoare. G.B Am memoria foarte bună. Am avut și un fel de jurnal, pînă în 1959
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să nu catalogheze de la prima vedere pe cineva ca dușman. Cînd ești trist și amărît, nu vorbi nimănui. Mai așteaptă o zi. C.S Vă mulțumesc și îl rog pe Dumnezeu să vă ocrotească. Aveți în mine un prieten la Ambasada României. G.B Mulțumesc. Vedeți, viața mea nu are nimic spectaculos, pe cine poate interesa? C.S Pe noi toți, românii. Capcane la tropice Părăsesc orașul Cienfuegos fără a dori să-l revăd în viitorul apropiat. Un oraș industrial, fabrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rog", Marilu se foșnește în pat, cască cu zgomot și oftează. Apoi se așterne din nou liniștea. Raul aștepta următoarea mișcare, adică scularea femeii din pat și mersul la frigider. Trebuie spus că frigiderul acesta a fost luat de la o ambasadă care îl dăduse la casare în anul 1965. Cum-necum, fosila încă mai răcorea după 35 de ani de la obștescul sfîrșit. Era o mîndrie a lui Raul pe care o afișa în fața sărăntocilor care nici n-au auzit de frigider de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sau după ?! Scot tot ce am primit din țară și citesc din nou. Nu dau peste nici un candidat care să-mi vrea binele sau răul. Deodată ochii îmi cad peste un paragraf din AS Media: ...dacă ajung primar, voi desființa Ambasada de la Havana. Ce ne trebuie nouă, românilor, ambasador acolo? Hopa, îmi zic. Am descoperit, finul a fost cam cîinos cu mine și uite, îmi vrea răul. Deci, ăsta va ieși primar. Nu pot dormi. A doua zi alerg la omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru perioadele cât s-a aflat în străinătate, ca însărcinat cu afaceri ale statului 279. Cu toate acestea, în anul 1812, Balș se afla în continuare în atenția organelor poliției secrete austriece, fiind suspectat pentru relațiile lui cu atașatul pe lângă ambasada Franței la Varșovia, Joseph Victor Aubernon (1782-1851)280. Conform informațiilor poliției, Aubernon se născuse la Toulon, în urmă cu 30 de ani, era necăsătorit, avea vaste cunoștințe literare și vorbea pe lângă franceză, latina, germana și poloneza. În 1812 acesta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Allgemeine Verwaltungs Archiv, Wien, Hofkanzlei, Karton 238. 280 Joseph Victor Aubernon, om politic francez, născut în 1782 la Antibes (Toulon), comisar de război al armatei franceze din Dalmația și Iliria, din 1810 auditor la Consiliul de Stat, numit atașat pe lângă Ambasada Franței la Varșovia (1812), prefect al departamentului Seine-en-Oise, membru în senatul francez, decedat în 1851 la Paris. 281 Allgemeine Verwaltungs Archiv, Wien, Polizeihofstelle, Fasz. nr. 2986/1812. 282 Ibidem. 283 Ibidem. 284 Teodor Balan, Documente bucovinene, vol. IV, Cernăuți, 1938
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cerut cu toții să-și apere fruntariile cu arma în mână și să nu cedeze în fața invadatorilor cu nici un chip. După acceptarea retragerii armatei și autorităților române din teritoriile cuprinse în Ultimatum, ministrul român de externe a trimis o notă tuturor ambasadelor și legațiilor străine aflate la Moscova, la 28 iunie 1940, în care explica tragicul deznodământ, explicând că notele ultimative sovietice și răspunsurile guvernelor german, italian și cel al statelor Înțelegerii Balcanice au silit guvernul român, „pentru a evita gravele urmări
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
dus la ea. Cum imediat după revoluție nu se reglementase circulația cu autocare prin diferite firme ca acum, prima dată am mers cu trenul străbătând Ungaria și Cehoslovacia. N-am putut merge direct prin Austria, fiindcă ne trebuia și viza Ambasadei Austriei și era mai complicat. Cu toate că acum ne considerăm liberi nu ca în comunism, vămile au fost vămi și deși ne așteptam ca vameșii unguri să fie mai duri nu s-a întâmplat așa. În schimb vameșii cehi au fost
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
domnie, ridică pe popa Vasile în fiare și-l duce la protoerie, iar contra tatei iese decret să-l ducă trei luni la mănăstirea de călugări Vorona, drept pedeapsă. L-a ridicat și l-a dus, și numai prin intervenția ambasadei rusești s-a revocat decretul după ce a stat vr-o 6 săptămâni acolo. L-a trimis la mănăstire pentru că boierii nu se închideau în aresturi. Dar și recunoscător a fost Frank; până la moarte tata n-a avut un prieten mai intim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cenzura și din carte lipseau paginile dedicate Doinei. Guillermou a cerut să fie dus înapoi la gară: se va întoarce în Franța. Noroc că, în noaptea aceea, nu mai pleca nici un tren spre București! A doua zi, a telefonat la Ambasadă și a solicitat un protest oficial. Mai deprinși cu politicalele din estul sălbatic, diplomații francezi au luat apărarea... cenzorilor români, amintindu-i (între altele) lui Guillermou că se afla la numai 16 km. de marea Uniune. Sfătuindu-l, adică, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
foarte bine, nu duc grije și nu-mi lipsește nimic. Cu apartamentul să se descurce copiii și nepoții. Căminul este rezervat și pentru noi. Uite, aici lângă camera mea este un domn care a fost vreo opt- nouă ani la ambasada URSS. Are fiu și noră doctori și nepot doctor, stă foarte aproape de cămin, are vreo 20 milioane pensie, plătește numai 620 lei pe lună căminul. Nu vă lăsați de loc, că vin mari greutăți peste lume. Copiii să aducă adeverințe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
schimb etc. Cabina amiralului. Dormitoarele a 12 ofițeri etc. etc. O uriașă diversitate de lucruri care împreună cu nava Vasa oferă o panoramă unică, referitoare la civilizația navală și istoria veacului al XVII-lea. În cartierul Lidingö unde se află și Ambasada României într-un parc imens, cu fântâni arteziene felurite, cu copaci bătrâni și case vechi și noi, unele invadate și înecate în țesături de iederă, am poposit într-o după-amiază, la locuința de vară a sculptorului în lemn, Carl Milles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
amintirilor. Același cercetător, muzeograf, ziarist și scriitor a completat aceste mărturii și în volumele Lovineștii și Familia Cazaban, aceasta din urmă tipărită și răspândită nu de mult, în două ediții, în limbile română și franceză, sub egida și cu finanțarea Ambasadei franceze la București. Dintr-o anumită motivație, poate pur sentimentală, dintre acești "eroi" ai Galeriei fălticenene, mi-au atras atenția peste ani, mai cu seamă doi titani, Mihail Sadoveanu și Ion Irimescu. 2 Supranumit pentru masivitatea, varietatea și durabilitatea operei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
2002, 262 pagini) și Cazabanii. O cronică de familie (ediție îngrijită, prefață și indici de nume de Constantin Severin, Editura "Monitorul Oficial", 2004, 460 pagini, imagini de epocă) aceasta din urmă editată cu sprijinul Ministerului Francez de Externe și al Ambasadei Franței la București. Cărțile enumerate nu reprezintă decât aproximativ jumătate din tot ce-a scris și publicat bădia Eugen Dimitriu. Autorul mai are încă, în proiect, câteva volume bune, precum și o imensă corespondență. Pentru cine-l cunoaște oricât de sumar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
personalități ale acestei familii, veritabilă dinastie care a dat țării scriitori, regizori, pianiști, violoniști, compozitori, istorici, profesori, inventatori, cântăreți, matematicieni, universitari, arhitecți, lingviști, chirurgi, bancheri. Franța contemporană a prețuit și admirat mesajul adânc al unei astfel de cărți și prin Ambasada sa din România, Ministerul Francez de Externe a finanțat tipărirea și răspândirea ei în spațiile ambelor țări de sorginte latină. Reconstituind istoria acestei familii, autorul a găsit printre Cazabani, înrudiți prin ani și ani, și "italieni, englezi, austrieci, stabiliți pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]