5,855 matches
-
prestigiu real, rezistent, nu se fac doar cu „impetuozitate” , „cu coatele” unor argumente valabile un ceas sau o săptămână! Nu, nu mă plâng nici acum și nu m-am plâns nici atunci, continuam să strâng mâinile unor colegi și foști amici, amabil, părând, nu-i așa, Încă o dată că „ratez”, iar dovada că nu făceam din propria-mi revistă o armă a existenței mele literare a fost faptul că am aruncat pe piața literară și publică un număr masiv de cărți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această perioadă nu numai sângeroasă, „absurdă”, dar și dificil de „catalogat”, În șirul marilor evenimente naționale, noi, cei care avem reflexul sadovenian al istoriei sau pe cel al lui Octavian Goga; sau, poate, al lui Tudor din Vladimiri, care, cu amicii săi, Grecii Eteriști, voia să ne salveze de Turci; trădat de ei, dar și „Îmbolnăvindu-se de ei” și de ticurile lor orientalo-balcanice! Romantismul paseist, edulcorat și liric, nu rareori fals, ne-„realist”, al lui conu’ Mișu Sadoveanu - până azi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am Întors definitiv În România În afară de a scrie și publica? Puțin, foarte puțin ca „mișcare epică”, ca „mișcare socială”! Am condus efectiv revista Contemporanul - Ideea europeană În primii ani după Revoluție, secondat de prozatorul ploieștean Florin Sicoie și de câțiva amici și colegi de „dinainte”, poeți din generația optzeci precum Traian T. Coșovei sau Augustin Frățilă. Sau asistat de aproape și ajutat de graficianul și pictorul, profesorul la Belle-Arte, Mircia Dumitrescu. În redacție se mai aflau atunci Olga Andronache și Călin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
importantă pentru cei care vor să aprofundeze o temă, o operă, o cultură!...” Pe Andrei Pleșu l-am cunoscut după ce prietenul său „siamez ideologic”, Gabriel Liiceanu, cu care m-am Împrietenit la Heidelberg, prin anii ’80, prezentat de vechiul meu amic, criticul Sami Damian („fugar” și el Într-un anume sens, ce ținea acolo un seminar de literatura română pe lângă catedra prof. Heitmann, susținător al literelor noastre și prieten cu Crohmălniceanuă, și Sami m-a rugat, când mă’ntorc În țară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
după... „unii” și-au „adus aminte” că fusesem și membru supleant c.c., și că proferasem, Înainte de demisia mea de la Paris, câteva fraze elogioase despre Ceaușescu - despre „primul” Ceaușescu, cel de până la „Tezele din Iulie ’71”! - pe scurt, unii foști amici, Manolescu sau Doinaș printre alții, l-au uitat pe „insurgent” pentru a-și reaminti de „ambițiosul” sau de „carieristul” Breban! Adaptare - dezadaptare! Cum ne re-adaptăm noi la „vremuri noi”?! Cât mai atârnă În balanță meritele vechi, realele, profundele merite, cât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
socială! - „noi” ne afirmaserăm atunci cu Întreaga noastră originalitate și putere de creație. Sau... poate că nu libertatea face atâtea ravagii În câmpul unor talente ce se află la Începutul carierei - precum e cazul lui G.L. și al Încă câtorva amici sau foști amici ai subsemnatului! -, ci, mai știi, tentațiile pe care le aduce cu sine: lucrativitatea, adică Banul, care a irupt brutal printre valorile noastre, influența politică exprimată direct, prin jurnalistică și mass-media, sau acel vis, poate, al oricărui tânăr
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
afirmaserăm atunci cu Întreaga noastră originalitate și putere de creație. Sau... poate că nu libertatea face atâtea ravagii În câmpul unor talente ce se află la Începutul carierei - precum e cazul lui G.L. și al Încă câtorva amici sau foști amici ai subsemnatului! -, ci, mai știi, tentațiile pe care le aduce cu sine: lucrativitatea, adică Banul, care a irupt brutal printre valorile noastre, influența politică exprimată direct, prin jurnalistică și mass-media, sau acel vis, poate, al oricărui tânăr talentat și ambițios
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
impusă, ce seamănă cu declasarea! - și nici de indiferența sau trădarea „jenată” a prietenilor, de sărăcie sau de ridicolul pe care-l stârnește demnitatea noastră, regăsită și afirmată cu cât chin și eroism intern. Naiv fiind și plângându-mă odată amicului meu Marin Sorescu de neajunsurile prin care treceam, de asprimea „forurilor”, de indiferența colegilor etc., Marin, cu aerul său hagard, cu acea „absență” În care-și ascundea luciditatea, mi-a spus simplu și franc: - Ce mai vrei! Ai noroc că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
convins, nu sunt singurul care o face: ce am fi fost, ce am fi devenit În alte, esențial alte condiții, dacă nu climaterice, oricum sociale, culturale, istorice...?! Dar, Încă o dată, optimismul meu Înrădăcinat - puțin tembel, cum l-a caracterizat un amic, scriitor român, trăitor la Paris! - mă Împiedică să găsesc cel mai mic punct de sprijin unei atât de binefăcătoare adeseori, de senzuale, de „necesare” auto-compătimiri, viciu atrăgător, extrem frecventat de atâția oameni cuminți și puternici, refugiu blând și unic al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lor fertilă, „interesantă”, pozitivă. Nu de puține ori, „optimismul” meu s-a dovedit fals, atrăgându-mi ironii sau provocându-mi chiar daune; dar e tot atît de adevărat că nu de puține ori scepticismul inteligent al unor parteneri de discuție, amici sau nu, „realismul” lor s-a dovedit fals, ne-realist În esență, și realitatea socială sau evenimențială a ascultat de „profețiile” mele „dogmatice”, „optimiste”! Nu, noi, indiferent cine am fi, nu suntem și nu putem fi stăpânii Adevărului! El este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
telefonice În acel interval, Între decembrie și martie ’90, timpul Întârzierii mele, deoarece ne mutasem din rue de Ponthieu (Champs-Elyséesă În cartierul Montparnasse, 18 rue Littré, și a trebuit să instalez mobila și să fac funcțională noua locuință; „vocile” unor amici, altfel calde și prevenitoare, emoționate adeseori când mă auzeau, se schimbaseră Într-un fel „nesigur și ușor halucinant”; nu mă mai sunau, prinși deodată În noul turbion al „afacerilor politice și literare”, iar, când i-am sunat eu În câteva
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În noul turbion al „afacerilor politice și literare”, iar, când i-am sunat eu În câteva rânduri - de la Doinaș și Liiceanu la Groșan sau Buduca! -, tonul suna corect, amabil și... cam atât! I-am Întâlnit și la Paris pe unii amici, la uriașa consfătuire organizată de Fabius, pe atunci Premier, și „schimbarea”, În care Încă nu voiam să cred, era aproape evidentă. Sau pe proaspătul ministru al Învățământului, vechiul prieten și companion de lungi nopți de libații și discuții aprinse, Mihail
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acești „tineri” locvace și suspect de siguri pe ei doar ca niște tineri, cum să le zic... „de ocazie”! Cei care s-au Întîmplat să se afle pe strada Pangrati sau pe bulevardul unde e situat ProTV-ul, ei și „amicii” lor. Când zic „de ocazie” o spun cu o nuanță de compasiune, deoarece această „falangă” a tinerilor va fi cu siguranță una de „sacrificiu”! Așa cum se va Întâmpla și cu falanga primilor „afaceriști”, cu cea a primilor politicieni, cu cea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
postură ingrată, umilitoare, suferindă ca o boală urâtă de piele, un fel de pestă invizibilă și extrem de odoriferă. La prima mea Întoarcere din exil, În ’72, când nu am fost primit la Conferința Scriitorilor, deși pentru ea venisem, un tânăr amic, poet, A.P., zâmbind cald cum știa să o facă când emitea un lucru neplăcut, mi-a spus, privindu-mă cu ochii lui albaștri: „Cred că-ți dai seama, nu-i așa, Nicolae, că... ai devenit un lepros social!”. Am dat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
schițe” a acestui proiect În revista Familia, la sfîrșitul deceniului șapte, tocmai prin faptul că Nego, spirit radical, dar și teribilist, Îi ignora, În schema viitoarei Istorii, pe nu puțini dintre „ștabii literari” ai momentului, Începând cu Z. Stancu și amicii săi de generație. (Am scris „teribilist” nu pentru că prietenul lui Doinaș și al meu, Nego, avea curajul de a-i oculta pe scriitorii mediocri, puternici ai momentului, ci și pentru că, În câteva volume de splendide studii publicate În România Înainte de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
perimată sau că În estetic primează „autenticul”, imitând, În cheie minoră și nu rareori trivială, „revolta” sau moda anilor douăzeci din Franța, prin André Gide, și, În România, prin ucenicul talentat al acestuia, Camil Petrescu. Da, amintindu-l des pe amicul Matei - deși el, În textele sale memorialistice, mă ignoră sau Îmi dedică două-trei rânduri, Încărcate uneori de un resentiment prost ascuns -, nu numai că evoc fierbințile zile și nopți ale splendidei noastre tinereți literare, dar Încerc eu Însumi să Înțeleg
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o „schimbare la față” a prietenului lui Nichita, Cezar și Mircea Ivănescu; smulgându-mi, Nichita, prima variantă neterminată a manuscrisului romanului Francisca, Într-o aproape disperată dorință de a ne apropia, de a-l convinge pe reticentul și extrem de exigentul amic că „Breban are, totuși, talent!”, Matei, Într-adevăr, a arătat, spre uimirea mea, o capacitate extraordinară de a-și Înfrânge prejudecățile și reflexele, unele instinctive probabil, m-a invitat „numai pe mine!” la o masă pe care a pregătit-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lor „În scară” duc la constituirea metaforei! -, nu m-am ferit să port uneori lungi și aprinse discuții cu „proștii”. Uneori chiar și cu nebunii sau nebunele. Aminteam mai sus că În tinerețea mea literară formatoare obișnuiam să le citesc amicilor mei din grupul nostru literar fragmente din Noul Testament În traducerea episcopului Lugojului și al Tatălui meu, dr. Ioan Bălan, mort În Închisoarea mănăstirii ortodoxe Căldărușani. Aveam pe atunci lungi, noptatice și Înflăcărate discuții, cu Nichita mai ales, pe ambii ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost că eu nu eram apt de acestea, „Îmi umbla mintea la prostii” și ceea ce agrava lucrurile era faptul că aceste „prostii” rezistau, deși avansam În vârstă și În jur mi se citau nu puține cazuri de foști colegi și amici, nu mai Înzestrați decât fusesem, ba, poate, „și mai puțin!”, care, iată, ce ironie, erau deja ingineri sau medici „cu cabinete”, profesori sau Înalți funcționari. - Ce se Întâmplă cu tine, dragul meu?, părea că spune, uneori, mai mult interogativ decât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un „farseur“. Nimic mai mult decât „o pușlama“. Eram pur și simplu „Bret“. De-a lungul anilor fotografiile mele în jacuzzi, la Playboy Mansion (eram unul din vizitatorii regulați când mă aflam în LA), apăreau mereu în revistă la rubrica „Amicii lui Hef“, așa că acum plana un soi de „consternare“ vizavi de sexualitatea mea. National Enquirer susținea că mă întâlnesc cu Juliana Margulies sau Christy Turlington sau Marina Rust. Mai spuneau că mă întâlnesc cu Candace Bushnell, Rupert Everett, Donna Tartt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era decât rahatul pentru bețivanii care nu știu diferența - tocmai ți-am dat pudra adevărată. - Ce cărpănos ești, bombăni el. După ce a tras două linii, își lăsă capul pe spate, apoi zâmbi încet, zicând: Așa mai merge. - Orice pentru un amic. - Zi, sincer, cum e să fi însurat? întrebă el, aprinzându-și un Marlboro și se lansă în sporovăiala alimentată de coca. Nevasta, copiii, suburbia opulentă? - Mda, tragedie totală, hm? m-am hlizit eu neamuzat. - Nu, serios. Jay părea destul de interesat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mine. G. </citation> <citation author=”ȚANU George” loc=”Fălticeni” data=”18.8.’77 (20.8.’77)”> Întârzierea e din vina mea! Stimate domnule Eugen, Sunt În Fălticeni de 2 săptămâni. Și de data aceasta am venit cu un grup de amici (2 bucureșteni), atât În scopuri turistice, cât și profesionale: o lucrare privind reconsiderarea așa zisului „stil Ștefan cel Mare”, la construcții de cult, civile sau militare, la care sunt asociat. Mi-ar fi plăcut să vă pun În legătură cu unii dintre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și programat prezentarea ce (care) urmează s-o faceți, pentru vineri, 18 noiembrie 1977, ora 18:00 În sala Clubului „Politehnica”, dată pe care vă rog s-o confirmați, pentru a nu rămâne descoperiți față de public (corp didactic, studenți și amici). O noutate de ultimă oră: Suita de diapozitive a d-lui Cheptea la care mă refeream În pagina 1, s-a „decuplat” de prezentarea dvs., pentru o dată ulterioară, În intenția de a vă lăsa la discreție un interval de timp
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
din plin pentru creșterea posibilităților de cercetare. Mult doresc să fac un turneu de lucru prin toată Moldova și ajungând la Fălticeni, să Vă pot strânge mâna cu căldură pentru minunata Dstră activitate și să pot cunoaște personal pe toți amicii mei literari de acolo. Cred că m-aș simți grozav de bine chiar și la „Băncuța” amintirilor lui Artur Gorovei, acolo unde el dezgropa vremurile de altădată Împreună cu prieteni mai tineri (G. G. Ursu, M. Șerban etc.). Vă mulțumesc mult
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pe după colț. Nu e nici o îndoială. Sunt chiar acolo și calc pe pietrele de care și-a ros încălțările Pessoa la începutul veacului. De atunci încoace, s-au perindat multe celebrități pe aici. Una dintre ele, foarte recent, a fost amicul nostru Virgil Mihaiu, care s-a aflat la Lisabona cu o bursă de șase luni. Ce păcat că și-a încheiat-o între timp. Ne-ar fi putut fi o minunată călăuză printre musoni și ritmuri de jazz lusitan! Intru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]