8,708 matches
-
mulți alții. Tot în linie didactică, Mihai Rusu mai face un lucru extrem de util. Dă relații, în scurte fișe de mini-enciclopedie, la subsolul paginilor, în legătură cu scriitori români sau străini, mai noi sau mai vechi, cu personaje mitologice sau autori din antichitate, cu mișcări literare și ediții din operele lui Eminescu, dând astfel un larg orizont de cuprindere cunoștințelor elevilor. În esență, demonstrația didactic-exegetică pe care o face Mihai Rusu în propunerea metodologică din studiul didactic asupra poeziei eminesciene, este demnă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
meu destin. Destin pe care l-am fixat pe o axă care m-a dus de la Viena la Putna. În Viena mi-am fixat visurile mele. Am iubit, am încercat să mă adăp la spiritul romanic, să descopăr filosofia, comorile antichității, fascinația științei, să înțeleg destinul celor ce luptă pentru putere, dar și al celor ce îndură lipsa oricărui fel de putere". La care, O Voce i se adresează, de-acum, direct lui Ștefan cel Mare:"Va veni o vreme în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
i-au dat-o rușii când, În secolul trecut l’au aflat În zona Caspicei, a fost aceea de surogat de vodcă; i se atribuiau, de asemenea, Însușiri terapeutice miraculoase, În acord cu tradiția ce cobora, pentru alte zone, până În antichitate. Efectul ecologic, cert negativ, se datorează altor proprietăți: aceea de a nu se amesteca cu apa și de a avea o densitate mai mică decât aceasta. Ca urmare, el se Întinde pe suprafața apei Într’o peliculă extrem de subțire și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fermentației rezultă și metan și nu puțin, și care, În mod natural, se pierde În atmosferă. Totul e o chestiune de captare a acestui combustibil, conducând fermentația deșeurilor Într’un spațiu Închis, lucru pe care chinezii Îl fac Încă din antichitate. Se obține astfel un amestec de metan și bioxid de carbon, În care metanul reprezintă Între jumătate și trei sferturi, adică biogazul. Pe scurt, este vorba de un proces de disociere, În care o biomasă reziduală se Împarte Într’o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de dogoarea asfaltului. Vara Îi dorim răcoarea, parfumul și foșnetul frunzelor, iar iarna priveliștea crengilor acoperite cu omăt și chiciură. Dar nu-i simțim suferința. Ca și maiestuoasa cabrare a cailor Înhămați la cvadrigele romane ce a impresionat pe artiștii antichității și care nu e altceva decât reacția animalului asfixiat de un harnașament prost conceput, ce semăna mai degrabă a ștreang. Suferința arborelui e mută, deși e profundă. Iar puținii care o pot simți au datoria s’o spună. Și totuși
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu-i altceva decât dărâmăturile acumulate vreo 7 milenii, iar Orientul apropiat e plin de astfel de dealuri artificiale. Ritmul de Înălțare a terenului orașelor, de altfel un fenomen general, s’a accentuat odată cu, hai să-i spunem, industrializarea proprie antichității, mai precis odată cu utilizarea cărămizii arse, cu mult mai greu de distrus de către natură decât cea doar uscată la soare de până atunci. Și, pe lângă ea, alte deșeuri precum cioburile vaselor În care se depozitaseră ori transportaseră unele produse. Toată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
romantic, Victor Hugo. Romantismul a fost o reacție compensatorie, de revenire la tradiție, de felul ei specifică, deci negentropică, și la natură; ambele Înnăbușite pe atunci de un clasicism cu caracter formal, uniform, deci entropic, de multe ori străin, pentru că antichitatea greco-romană era de mult pierdută În negura istoriei, străin deci societății ce-l promova dar, paradoxal, În plin proces de generalizare. De aceea, câte popoare/cultúri au promovat romantismul, tot atâtea curente romantice. Cu atari premise și caracteristici, depășind stadiul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și șeful beneficiau acum de adăposturi realizate din cele mai bune materiale disponibile, adică durabile și deci potențial poluante. De ce? Nu vă Întreb retoric de ce construiți o biserică din piatră, dar casa proprie chiar din chirpici. Și astfel, chiar până În antichitate și chiar la o complexitate deosebită a relațiilor interne și externe, așezările continuă a fi construite din lut, Încât astăzi nu descoperim aproape nimic În afara construcțiilor religioase. Exemplele cele mai evidente sunt În Orientul apropiat și, de ce nu, la Sarmizegetusa
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
deși sunt de cinci ori milenare. Aș afirma, În paranteză, că nu de asta au fost amplasate acolo, ci pentru perturbarea energetică pe care o induc În mediu, implicit efectele biologice consecutive. Și așa au scăpat de dinții naturii. În antichitate și Evul Mediu, materialele neperisabile, inițial un lux, au devenit populare. Mai ales orașul a devenit astfel un loc smuls naturii. Iar materialele moderne, betonul, sticla, oțelul, aluminiul, Întăresc acest caracter străin naturii, prin durabilitate, dar permit evoluția urbanisticii. Pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Îl va degrada și pentru el, omul, și pentru ceilalți. Degradarea tot mai extinsă În spațiu a raportului dintre un om În expansiune și restul biosferei În restrângere, va da un nou impuls acțiunii reglatoare a naturii. Un posibil scenariu? Antichitatea n’a cunoscut epidemii În adevăratul sens al cuvântului. Nici populația nu era prea mare: cam o treime de miliard. Abia În Evul Mediu a cunoscut, și nu doar una, epidemiile de ciumă care decimau la propriu. O igienă Îmbunătățită
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
deci diminuând, Însăși această energie. Asta pentru că au clorofilă. Dar sunt și plante fără clorofilă. Ce fac acelea? Mai ales că nu iubesc deloc Soarele. Desigur, ați ghicit că e vorba de ciuperci. Dar Îmi permit o paranteză. Însă din antichitate, lumea vie a fost Împărțită În plante și animale, numele Însuși arătându-le pe primele fixe, iar pe celelalte mobile. Treaba, perpetuată din motive didactice până astăzi, a acumulat destule excepții, cum ar fi o mulțime de animale marine fixe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
autohtone În așa măsură Încât prea puțini, când Îl văd atât de comun prin Dobrogea ori Basarabia realizează că-i venit de pe aiurea. Iar alt exemplu e subiectul de astăzi: pisica. Adorată la propriu În Egiptul antic, “lumea veche” a antichității, a plecat, În pragul Erei noastre, În vizită la rudele ei Încă sălbatice din Europa. I-a plăcut și a rămas. Dar, civilizată fiind, și-a educat urmașii să se apropie de om, alegere adesea fatală. Cu toate acestea, s
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe o filosofie care consideră valorile ca fiind imuabile și independente față de evoluția socială, schimbătoare fiind numai cunoștințele noastre asupra valorilor. Astfel, în lucrarea sa Lebensformen, pedagogul german considera că oamenii medievali, sub haina religiei, urmăreau același ideal ca și antichitatea: omul. Fie că îmbracă toga de cetățean în antichitate, fie sutana de călugăr în evul mediu, omul era același (5, p. 163). Permanența valorilor culturale determina o permanență a omului și a societății. Se schimbă doar aparențele, esența rămîne aceeași
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și independente față de evoluția socială, schimbătoare fiind numai cunoștințele noastre asupra valorilor. Astfel, în lucrarea sa Lebensformen, pedagogul german considera că oamenii medievali, sub haina religiei, urmăreau același ideal ca și antichitatea: omul. Fie că îmbracă toga de cetățean în antichitate, fie sutana de călugăr în evul mediu, omul era același (5, p. 163). Permanența valorilor culturale determina o permanență a omului și a societății. Se schimbă doar aparențele, esența rămîne aceeași. O atare viziune asupra societății se împacă foarte bine
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educației În tot cursul istoriei umanității s-au afirmat cu mai multă sau mai redusă intensitate, cu ecouri mai puternice sau mai stinse în plan social numeroase concepții spiritualiste cele mai multe ezoterice sau cu componente ezoterice. Ele își au originea în antichitatea egipteană și indiană, fiind continuate de ocultismul medieval și modern (7). Dezvoltarea științei în secolul al XIX-lea, ca și progresele tehnicii bazate pe rezultatele cercetărilor experimentale, au condus la o creștere a prestigiului științei, a filosofiei materialiste (de diverse
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoretice. Din analiza pe care o întreprinde asupra trecutului, Ghibu aprecia că, datorită condițiilor istorice în care a trăit, poporul român n-a cunoscut o integrală încadrare în cultura europeană. Un contact masiv cu cultura greco-latină, cu filosofia clasică a antichității, ar fi îngăduit poporului român să treacă el însuși printr-o perioadă de Renaștere, putîndu-se integra "normal" în cultura Occidentului. O astfel de "renaștere" ar fi permis, mai întîi, constituirea, în spirit național, a unor ramuri fundamentale ale culturii românești
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
domnia lui Filip al Macedoniei (359-336 î.e.n.). Macedonenii erau probabil iliri ca origine etnică, cu toate că în perioada respectivă clasa conducătoare era puternic influențată de cultura grecească. Fiul lui Filip, Alexandru cel Mare (336-323 î.e.n.), poate cel mai faimos cuceritor al antichității, a extins granițele regatului pînă în India. Cînd a murit, tînăr încă, imensul lui imperiu s-a destrămat. Macedonia a rămas un stat important, dar nu a putut domina nici măcar peninsula. Între timp, o altă putere imperială se năștea în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
părăsise lumea limitată, parohială a satelor și dobîndise bogăție și putere prin afaceri în comerț și finanțe sau în strînsă legătură cu guvernul otoman. Comparativ cu alte popoare balcanice, grecii erau cunoscuți prin faptul că erau răspîndiți peste tot. În antichitate, comunitățile grecești puteau fi găsite de-a lungul țărmurilor Mării Negre și ale Mediteranei și în Asia Mică. După cucerirea otomană, grecii au emigrat mai ales în Italia, unde Regatul celor Două Sicilii și Veneția aveau să adăpostească colonii grecești foarte
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
au profitat de ocazie ca să lanseze o expediție în Pelopones. Beneficiind de sprijin local, acestea au ocupat o poziție avantajoasă și au ajuns în 1687 să ocupe Atena. Atacînd pozițiile turcești, ei au bombardat Partenonul, cel mai reprezentativ monument al antichității clasice grecești. În ciuda faptului că dominația Venției asupra Peloponesului a fost confirmată prin Tratatul de la Karlowitz, această achiziție nu putea fi deținută multă vreme. Veneția nu dispunea în perioada aceasta de resurse suficiente pentru a stăpîni un mare imperiu. Întrucît
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
la un mare număr de locuitori ai Balcanilor, adesea musulmani, în calitate de conducători de catîri sau de turme și de gărzi înarmate pentru caravanele de negustori. Principalele rute comerciale ale peninsulei continuau în mare parte să fie aceleași ca și în antichitate, extinzîndu-se atît de la est la vest cît și de la nord la sud. Marele drum rămînea cel care pornea de la Constantinopol și ducea la Plovdiv, Sofia, Niš, Belgrad și apoi în ținuturile habsburgice, cu o ramificație pornind de la Niš spre marele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o să credeți despre mine? Nu pot să mă laud cu cine știe ce față de prozator sau stil de viață mai șui, dar unii spun că aș avea barem o brumă de talent. Sunt capiu, imbecil, ca un elefant într-un magazin de antichități. O catastrofă socială. Doar în text reușesc să mă adun. Nu știu cum. Nu pot da sfaturi. E o stare irepetabilă pentru care nu ești tu răspunzător. Îți vine pur și simplu. Nu mă laud. Faptul că scriu bine e al naibii de problematic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
atât de scăzută că au ieșit la iveală câte și mai câte obiecte, ascunse de zeci și de sute de ani în pântecul fluviului: chiar și un fel de arcă ce pare a se odihni pe fundul apei încă din Antichitate. Din pricina nivelului scăzut al Dunării, nu mai trec camioanele, de aceea viața cea grozavă din orășel este pusă pe butuci și totul amorțește și atmosfera este de sfârșit de lume și aerul e de nerespirat, ce mai, în trei cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se caracterizează prin suprafețe Încărcate cu decorații elaborate ∗ Spitalul Guía ∗ Descabellar, În spaniolă: toreadorul Înfigea spada În măduva spinării taurului. ∗ Cantinflas a fost un foarte prolific actor mexican de comedie- un fel de Charlie Chaplin mexican. ∗ În spaniolă, magazin de antichități sau depozit de vechituri. ∗ Argou folosit pentru a denumi un bărbat chel Unitate monetară În Peru, valabilă Între 1898 și 1931. Era echivalentul a 10 soli și circula sub formă de monede de aur și bancnote (n. r.) ∗ Un amestec de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Arhitectura feudală românească, 1970; Triptic bizantin, 1970; Carpații Orientali, 1971; Străbunii, 1972; Cultura dacilor, 1972; Pictorul Stoenescu, 1973; Alba Iulia 2000, 1975; Vlad țepeș, 1976; Caietele de front ale lui Nicolae Grigorescu, 1977; Academician Radu Vulpe, 1978; Marile răscoale din Antichitate, 1979; În slujba neamului - Sextil Pușcariu, 1979. Literatură nepublicată: Aproapele nostru, Barbă Albastră (roman istoric); Cariera lui Doris Gray (parafrază după Portretul lui Dorian Gray); Regele va muri astă-seară (piesă de teatru); un roman-fluviu despre istoria spațiului Ucraina- Basarabia-România între
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
face și mai intens percepute și simțite semnalele de atenționare. Între timp spectacolul fiind gratuit, iar informațiile așteptate cu sufletul la gură -, oamenii se adunau aici, la răscruce de drumuri, să-l asculte pe acest mesager autorizat, precum odinioară, în antichitate, atenienii se îngrămădeau cu sutele să-l audă pe marele orator Demostene debitându-și furibundele filipice antimacedonene după ce se vindecase de bâlbâiala supărătoare, exersând în acompaniamentul vuietului valurilor marine cu pietricele în cavitatea bucală. Spectacolul era pitoresc, inedit și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]