6,399 matches
-
ca la întoarcere să nu le mai găsim, fiind închise de mișcarea maselor de rizomi de stuf care pluteau. Trecând încet printre lănciile verzi de stuf sau de papură, adesea ajungeam lângă o pasăre mare, cu picioare lungi și cioc ascuțit, care stând nemișcată, nu o vedeam decât când ajungeam lângă ea și atunci ea se înălța în zbor lent și maiestuos, sprijinindu-se pe aripi uriașe, lungi de mai bine de un metru. Și dacă te cuprindea foamea, trebuia doar
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
-o profă în generală. O turbată. Durere, nene, cu aia! Bătea la tine de rupea. Mai ales pe băieți avea boală. Probabil era și neregulată, că nu se explică altfel. Venea, a’ dracu’, cu niște cizme din alea cu vârf ascuțit, îți marca una la fluierul piciorului, urlai o săptămână. Dădea la gioale în neștire. Îți dai seama cum l-a terorizat pe fi-su! Mai era și comunistă, făcea o propagandă de te durea mintea. Nu știa carte, nimic. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ceva ce-am auzit la spovedanii, după care mă trezesc cu un potop de babe pe capul meu, aaaaa, nu știu io, părinte, că despre mine ai vorbit? La țară sunt oamenii mai curioși, se plictisesc. Și sunt și mai ascunși așa. Le e frică. Odată mă întâlneam cu o bătrână care mă studia, mă iscodea, părinte, io ți-aș spune matale ceva, dar... se codea, dădea din colț în colț, am au ba față să mi se destăinuie, să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu de mult era înconjurată de bălți pline de papură și stuf, cu apă verde, stătută, murdară, acum însă zona este parțial uscată și dezafectată de vegetația acvatică. Stânca apare ca un monument uriaș de cremene brună, iar țancurile (vârfurile ascuțite și înalte de stâncă) ei mohorâte se ridică cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi explică că oferă imaginea unei mici insule stâncoase rămasă în mijlocul bălții. Se povestește că în timpuri de demult, pe când pământul era locuit de uriași ce
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dă seama de scă pările scrisului lui din condei decât numai la corectura În șpalt și mai bine, mai nuanțat, mai evident după ce slova e gata tipărită. Toată producția lui tipărită are, În exemplarul păstrat cu grijă, corecturile creionului lui ascuțit, scrupulos până la manie și precis. Ce va fi Însemnând și cum să ne explicăm această transfigurare, această indiscretă oglindă care ne trădează negii, ridu rile și perii incomozi de pe fața, pe care o vrem curată, a icoanei gândurilor noastre? O
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
apropiat tiptil de colibă și au deschis ușa cu infinită precauție: Stan pășea în față cu pistolul în mână gata încărcat, fratele meu venea după el ținând strâns cealaltă armă de care dispuneau, mult mai puțin eficientă, briceagul cu lama ascuțită. Așa cum prevăzuseră, nici în cabană nu se afla nimeni. Au aprins lanterna: nici un semn nu arăta că pe acolo ar fi trecut cineva în ultimul timp. Erau obosiți și tensionați. S-au așezat pe un soi de laviță pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
om i se părea un barbar, o întrupare a diavolului. Tovarășul Cameniță i-a cercetat mamei fața împietrită, pe care nu putea citi decât refuz și dispreț. Iar în privirea ei era ceva ce semăna cu o lamă de oțel ascuțită. Primul-secretar a avut confirmarea faptului că nu se înșelase: cu nemernica asta n-o s-o scoată ușor la capăt. Ochii i s-au injectat de furie: să vedem, ori ea, ori eu, a gândit el și s-a aruncat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pahar de șampanie, adus de noi, cei veniți să-l vedem. Ilie Ilașcu abia reușește să guste din cartofi, că este sculat de la masă, asaltat de către ziariști, reporteri de televiziune, astfel că masa se amână. Mă întrebam unde au stat ascunși acești ziariști 9 ani de zile? De ce n-au fost așa de vehemenți cât a stat în pușcăria transnistreană? însoțit de ziariști, înconjurat de pază, Ilie Ilașcu, împreună cu soția sa, pleacă la Pro TV Chișinău, pentru emisiunea în direct de la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
-i pe băieții din birou, înțelegeai imediat și de ce era rezervată. „Avea ceva special - am întrebat -, era înzestrată cu un talent anume? La bărbați, vreau să zic.“ Colegele nu înțelegeau ce urmăream. „Ce fel de fund avea - am întrebat -, bombat, ascuțit, provocator, intelectual, de piață, de larg consum?“ Fostele colege mă priveau cu un soi de compasiune stăpânită, așa cum merită să fie privit orice bărbat care nu realizează motivațiile pragmatice ale unei fete cu un fund promoțional, și, ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bătrînă machiată prea strident.“ Dintre multele biserici pe care le vizitează, cel mai mult Îl impresionează „imaginea răscolitoare a turnurilor cu clopote ale bisericii Belén, răsturnate de cutremur, zăcînd ca niște animale dezmembrate pe panta unui deal.“ Dar cea mai ascuțită critică adusă barocului colonial din Peru se găsește În descrierea, complet diferită, a catedralei din Lima: „În Lima, arta este mai stilizată, cu o atingere aproape efeminată: turnurile catedralei sînt Înalte și grațioase, poate chiar cele mai suple dintre toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai teribil ca niciodată, ca și cînd s-ar fi răzbunat pe noi pentru faptul că În curînd nu vom mai fi În raza lor de acțiune. Aveam impresia unei nopți fără de sfîrșit, plină de plesnituri frenetice și de scîncete ascuțite, de jocuri nesfîrșite de cărți asemănătoare cu efectul narcoticelor, de fraze aruncate aiurea pentru a Întreține orice conversație și pentru ca timpul să treacă mai repede. Dimineața, febra debarcării a făcut ca un hamac să rămînă liber, iar eu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
până când am ajuns în Curmătura acesteia. Se instaurase septembrie și toamna bătea la ușă... Îmi amintesc de urcușul prin propileele de stâncă ale Pietrei Mari, cu difi cul tățile lor atrăgătoare, care aminteau de Strunga Dracului, iar apoi de muchia ascuțită a crestei. Se lăsase ceață, așa că nu vedeam decât pietrăria imediată a muntelui, fără priveliști largi, desfătătoare, fără viitor... Nu avea rost să înaintăm prea departe. Așa că am cules o bucățică de calcar alb ca amintire și ne-am în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
părul nu-i atât de cretin ca pielea. Am o fotografie: mama ca fată tunsă chilug, jigărită de i se lipește pielea de os, ținând o pisică în brațe. Aceea-i și ea ca vai de lume și are priviri ascuțite ca vârful de ac și ochii adânciți de foame și zgâiți la fel ca mama. și de câte ori mă uit la poza asta îmi zic: oricât ți-ar fi pisicile de dragi, cum de împarte cineva stors de ultima picătură de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
înțelegere. M-am ridicat anevoie, sprijinit insistent și afectuos de cei doi frați mai mari. Nu eram în formă. Arătam destul de rău. Nasul îmi era jupuit pe o porțiune apreciabilă și mă ustura cumplit, iar pe umerii obrajilor simțeam ghearele ascuțite ale murilor tăioși care se repeziseră la obrazul meu ca la cel mai declarat inamic al rugurilor târâtoare... Era parcă o dușmănie, o incompatibilitate perenă între cele două regnuri: cel animal și cel vegetal, intrate într-un conflict ireconciliabil. Arătam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tot Leu a fost ghidul nostru mărinimos și iubitor la venirea spre casă. Avea un deosebit simț al orientării pe care îl puteam compara doar cu cel al celebrei Lessie. Se oprea puțin, își mișca discret urechiușele lui mici și ascuțite, apoi dilata și contracta orificiile nazale ca pe două laboratoare ambulante care aveau menirea să analizeze prompt și impecabil mostrele de inspirație aduse spre cercetare laboratorului central. Da, era fără discuție un maestru inegalabil în arta orientării. În absența busolei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dușmănie, spre corpurile noastre prăbușite. Sandu era mai puternic așa a fost toată viața și s-a ridicat mai iute. Eu, încercând să mă sprijin pe piciorul drept pentru a mă ridica, am fost străpuns de o durere atât de ascuțită care m-a săgetat prin tot piciorul, până în inimă. În cădere, una dintre articulații, un ligament, suferise o întindere din cauza călcării incorecte și acum glezna mă durea îngrozitor. Mă străduiam din răsputeri să mă ridic. Încetineala revenirii mele în poziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să precizez că nu toate semințele erau selectate în acest scop. Am observat că erau folosite de regulă două forme din soiuri diferite: cele mai scurte și bombate, mai boboșcate, asemănătoare corpului de gărgăriță, precum și cele lungi, cu vârful mai ascuțit, foarte puțin umflate, aducând mai mult la formă cu insecta căreia în popor i se zice "vaca domnului". Față de toate celelalte surate, acestea două pe care vi le-am amintit aveau un miez mai mare și lucru de loc neglijabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-și impună autoritatea dând dovadă de un exces de zel exacerbat, era redus la tăcere elegant și rapid în cel mai deplin anonimat. Printr-o mișcare ușoară dar precisă, chipiul îi aluneca de pe frunte pe ochi în timp ce, instantaneu, niște coate ascuțite loveau cu precizie rinichii, ficatul și splina salariatului, obligându-l să se-ncovoaie de durere, iar pe verticală cădeau cu greutate baroasele pumnilor în scăfârlia celui amețit până când semnalul de capitulare nu era rostit limpede, clar și cu voce tare: Văleu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era batjocorit, murdărit, risipit. Își lăsau fecalele mărunte și negre pretutindeni: pe jos, peste pături, pe masă, peste farfurii, pe hainele noastre, cu o nerușinare vădită, gândită și planificată satanic. Cu piciorușele lor scurte, dar solide, musculoase, energice și botul ascuțit prevăzut cu incisivii tăioși ca o ghilotină în miniatură, nu le rezista nimic, fiind perfect înarmați și adaptați pentru viața subterană, specialiști în construirea galeriilor multiple, adânci și ramificate. Ne-am cumpărat o lampă și o țineam noaptea aprinsă, sperând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din nou lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii unui arici manifestând simptomele unui animal turbat. M-am apropiat de gemuleț cuprinzând-o cu ambele mâini. S-a zvârcolit năprasnic zgâriindu-mă cu ghearele ei ascuțite și înfigându-și adânc dinții în mână. Am scos un urlet de durere scăpând pisica din mâini și inspirând puternic și adânc mi-am umplut până la saturație plămânii cu aerul ăla otrăvitor destinat uciderii ploșnițelor și căpușelor și am căzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inteligența ca armă, ci și teama de a nu greși a masculilor "intelectuali". Sau reflexul adânc înrădăcinat acum al occidentalilor de a nu fi politic-corecți față de condiția feminină. Lumea academică occidentală este plină de ele. Cu ochi galeși și inteligență ascuțită, sunt cam singurele dintre reprezentatele Estului sălbatic care reușesc să-și aranjeze o situație cât de cât confortabilă la terminarea studiilor în Occident. Remarcate de un domn' profesor sensibil la pseudo-naivitatea sexy a "celeilalte Europe", li se găsește mai mereu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să-și plătească facturile. Urmează apoi o discuție fără prea mare importanță despre rivalitatea dintre mici și souvlaki, mirosul de usturoi și dozajul optim al cărnii de oaie. Balcanii au forme speciale de rivalitate, pe cât de inutile, pe atât de ascuțite și cu final neașteptat. Micii au doborât barierele interculturale. În timp ce-i preparam împreună cu Yannis, helveți pofticioși locuind în preajmă, atrași de mirosul irezistibil, ne întrebau politocoși dacă pot încerca și ei această "specialitate". Eram nevoiți să-i refuzăm, din păcate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ortodox, răspunde ofuscat K-Maro. Purtătoarea de porumbei nu mai înțelege nimic, dar are gură setată pe zâmbet automat, de televiziune, ceea ce-i permite să depășească momentul. Aplauze automate din studio. Uneori prostia poate fi extrem de "profundă", rivalizând cu cea mai ascuțită inteliență. Am rămas pe gânduri. La fel și prezentatoarea cu decolteu. 30 martie 2005 Costică Brădățan îmi cere să scriu despre "bibliotecile mele". Grea cerere. Este ca și cum ai încerca să reconstitui o pagină de ziar făcută fărâme. Cum să scrii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu e nici o legătură între cele două știri, desigur. Hoții de jucării și băsmuitorii pot rămâne necunoscuți. Dar în zilele Premiului Grimm, undeva, în America, murea soldatul care în ’44, în noaptea debarcării aliate, își agățase parașuta exact în turla ascuțită a unei catedrale franceze. A stat atârnat trei ore, spânzurat între cer și viață, între Cel de Sus și cei de jos. A mai trăit 25 de ani și a murit anonim, de un cancer la gât. CAPITOLUL XIII HOUSTON
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
bucătărie. Șocul electric le-a izbit în perete pe amândouă, iar tânăra mamă a simțit și ghemotocul din burta ei răzvrătindu-se... Copila negruță mișca, însă carnea degetelor era crudă și lacrimile au început după aceea să țâșnească, odată cu țipetele ascuțite. Tot cer înnegurat cu urme rozalii era și în noaptea aceea a cutremurului, în ’77. Copiii eram toți adunați pe o bancă în fața blocului, acoperiți cu pături apucate în grabă de părinți când a început urgia. Abia venisem dintr-o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]