5,219 matches
-
fantasme personale și o ideologie a progresului științific. Aceste titluri sunt un îndemn la reverii, prin faptele și obiectele pe care le evocă; ele evocă, de asemenea, în mod paradoxal, o promisiune a miraculosului, nu lipsită de stranietate, prin alăturări bizare de cuvinte: Dincolo de infinit, Soarele sub mare sau Frontierele vidului etc. Ceea ce promit aceste titluri și ceea ce o colecție mai literară ca "Prezența viitorului" nu oferă este o viziune halucinată, halucinantă a posibilităților oferite brusc spațiului uman și viselor sale
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
de permanentă reluare a temelor sub forma unor istorii care par a fi rămășițele unui univers în continuă gestație, unul dintre efectele lui fiind universul din Narcose / Narcoză (Barberi, 1990). Spre deosebire de lumea lui Dick, acest univers este haotic, înghițit de bizare imagini parazite, care par să fie incluse acolo ca niște simple reziduuri fără semnificație. Un univers pictural apropiat de Dali și de Yves Tanguy pe alocuri, dar și de Goya. De la sfârșitul secolului trecut, influența lui Dick este tot mai
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
sau de evadări. Le Syndrome de scaphandrier / Sindromul scafandrului (Brussolo, 1991) propune o tematică originală. Eroul este un vânător de vise. În fiecare noapte, el plonjează în cel mai profund somn pentru a aduce ceea ce Borges numea "hronire", adică obiecte bizare situate "dincolo de lumea noastră", pe care le vinde unor colecționari avizi. Povestirea ilustrează nucleul tematicii onirice a lui Brussolo. Ca și scufundătorul, Brussolo ajunge în centrul unui univers oniric, dar, asemenea peisajelor tehnologice ale lui J. G. Ballard, acest univers
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
narațiuni care suprapun intrigi și evenimente care n-ar trebui să poată exista decât grație tehnologiei din secolul XX, dar care sunt proiectate pe un fundal de secol XIX, cel al mașinii cu aburi. Acest lucru dă naștere unor amestecuri bizare de tonuri și unor paradoxuri. Tehnoștiințe: este actualmente imposibil de distins la modul radical între știință și tehnică, într-atât de dependente sunt experiențele științifice de instrumentele tehnice folosite. De unde și termenul de tehnoștiințe. Tehnocultură: acest termen desemnează, în Statele Unite
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
impregnată cu sentimente depresive și însingurare. Se plânge frecvent, iar tristețea și melancolia domină suveran. Există cazuri când persoana se îndoiește chiar de existența divinității, după cum uneori se poate refugia într-o virulentă negare a celor întâmplate. Atunci se comportă bizar, ca și cum cel drag ar mai trăi încă. în următoarea secvență, cea intermediară, supraviețuitorul dezvoltă sentimente de culpă și responsabilitate, punându-și întrebarea dacă și-a făcut datoria față de cel decedat și dacă a acționat adecvat în perioada dinaintea morții. Tot
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care îi mobilizează sau în procesul de comunicare pe care îl presupun operele? Poate că ar fi ridicol să încercăm să dăm în prezent răspunsuri la asemenea întrebări. Poate că, dacă am încerca să le formulăm, acestea ar suna la fel de bizar ca și convingerea lui Andrei Mureșanu că localnicii din zonele de graniță sunt capabili să facă literatură pentru că au abilități de comunicare. Dar faptul că ne lipsește o disciplină și o ordine de discurs care să facă formulările acceptabile și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
probleme care îl preocupau și care acopereau, de cele mai multe ori, o sferă mult mai amplă de valori“. » Humanitas a lansat noi cărți de Ioana Pârvulescu (În Țara Miticilor. De șapte ori Caragiale), Teodor Baconsky (Despre necunoscut) și Radu Paraschivescu (Bazar bizar). » Editura Trei a lansat cartea Și tu poți fi Supernanny. Cum să-ți crești bine copilul de Irina Petrea. S-a întors de la capătul lumii pentru o carte „Literatură în timp real“ - cu asta s-a lăudat Ioan T. Morar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
primitor este aici și spațiul erotic și, într-un text de La Morlière, la arhitectură - un labirint de budoaruri - se adaugă mobilele și decorurile și totul inspiră la senzualitate. O estetică a rococoului, care cultivă jocul savant al asimetriilor, al efectelor bizare se întâlnește în texte libertine din secolul al XVIII-lea, în care efectul de supriză, anunță plăcerea și conduce la ea. La Mandiargues, ospitalitatea erotică, asociată morții, - un tânăr francez răpit de niște curtezane va asista la punerea în scenă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
moment al unei libertăți descoperite. Ea are un loc important în estetica rococo-ului, așa cum o definește J. Philippe Minguet. Minguet și R. Laufer fac din Diderot un scriitor rococo datorită dezordinii, unei anumite dezlânări, jocului savant de asimetrii, efectelor bizare și pitorești, dar am mai putea adăugă și grația societății de conversație al cărei motor este poanta, butada, spiritul, într-un cuvânt vorba de duh în fulguranța sa care uluiește, frapează, lovește. Mișcarea arabescului este una din cele mai sigure
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de sfinți cu intenție hagiografică care contribuie, în Evul Mediu, la crearea unui legendar creștin. "Legenda Sfântului Iulian cel Primitor nu este foarte veche; ea nu face parte din această perioadă de înflorire a unor legende hagiografice unele stranii și bizare, altele realmente frumoase, prin care s-a manifestat în primele cinci sau șase secole ale Creștinismului, uluitoarea facultate "mitopoetică" a noii religii"336. Se pare că legenda a existat, totuși, înainte de secolul al XIII-lea. O găsim în Legenda aurea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înapoi, instalându-se progresiv în șantajul unei ospitalități constrânse. Acești câini sunt o imagine animalică a stăpânului. Ei au aceleași trăsături cu el, aceleași tăceri, aceleași explozii de mânie. Nu latră, apoi se dezlănțuie ("ochii lor îmi lăsau o impresie bizară, ca și cum sumbra ferocitate care era în ei s-ar fi aliat unei profunde rătăciri, unui anume fel de disperare")440. Ospitalitatea acordată cu părere de rău "după o veche tradiție" nu poate fi decât foarte scurtă, fără ca motivele scurtimii să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și în Prăbușirea casei Usher la distrugerea totală a casei, a unui acasă, al spațiului care reprezintă prin excelență locul de primire. În fine, repunerea în cauză a apartenenței la teritoriu poate fi revelată de către un oaspete anonim (calificat drept "bizar") care este doar în trecere, fără voia lui, în ocurență, așa cum este cazul cu Oaspetele lui Albert Camus. Comparația povestirii lui Camus cu cea a lui Maupassant este, dincolo de diferența de poetici și de miză, revelatoare pentru mecanismele acestei deteritorializări
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prin esență. Problema ospitalității este o problemă de acomodare. A te acomoda înseamnă a te adapta la o situație nouă. Această dificultatea de a o face se traduce prin imagini de acomodare optică; privirea și vederea se lovesc de complicații bizare: Karl distinge cu greu obiectele în ceață și jocul cu lornietele de teatru al Bruneldei este foarte semnificativ. Fără a mai pomeni de această stranie orbire care îl împiedică să vadă totalitatea, limitându-l la o viziune restrânsă, parțială și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mare pe uscat". Această oscilație vine de la călătorul însuși care nu numai că pare să interpreteze evenimentele, dar care - într-un vis cu ochii deschiși care amintește de poveștile cu zâne - le face să se nască direct din gândurile lui. "Bizar" își spune călătorul întorcându-se într-o parte "de parcă aș avea un tovarăș". Și de îndată un om apare lângă el. Nevoia de tovărășie a călătorului solitar este imediat împlinită, nu fără restricții totuși, de vreme ce prezența lui e acolo "parcă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
e sursă de angoasă, de culpabilitate, teamă de tentație incestuoasă. Chipul tovarășului său îi apare din momentul descrierii hanului foarte respingător; el notează mișcarea maxilarelor în aceste trăsături descompuse. Călătorul, care este conștient de motivele stingherelii lui (" Totul pare repede bizar unui străin") hotărăște totuși să meargă acolo, poate datorită proprietarilor, un cuplu format de către un bătrân invalid și soția lui (și nu putem să nu vedem aici o imagine parentală cu această figură a tatălui invalid a cărui soartă o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
determinând dilatația capătului venos al capilarelor, formând sub piele o rețea vasculară ce poate căpăta configurații diferite. Zonele afectate apar de culoare albastră sau roșie, cu o venulă dilatată din care pleacă apoi rețeaua de arborizații venulare ce ia forme bizare, de unde și denumirea lor de „varicozități în labă de gâscă”, „în mătură”, „sub formă de păianjen”, „în jet de stropitoare”, „în evantai”, „în stea”, sub formă de „arborescență”, „în ciorchine de strugure”, „în groapă de obuz” (Bucur, 2003, Coleridge Smith
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
Unele dintre ele previzibile, altele imprevizibile, “întâlnirile” dintre PMR/ PCR și BOR au reprezentat ciocnirile dintre două centre de putere cu urmări neașteptate, implicând semnificații mai largi și redefiniri periodice ale rolurilor de agresor și de victimă. Ar putea părea bizar că am vorbit despre două centre de putere, când de fapt este aproape unanim acceptată existența unuia singur: partidul comunist. în realitate însă, ne confruntăm cu o pluralitate de centre de putere care își dispută întâietatea și își negociază legitimitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rând, confirmă tacit marginalizarea microcomunităților școlare și a politicilor tribale care populează acest univers. Nu este o neglijență, ci o opțiune. Chiar pentru cei care denunță birocratizarea și etatismul excesiv, soluția reală este tot ierarhică. Ei propun, de fapt, o bizară descentralizare „de la centru” și o insolită constrângere, de ordin administrativ, a inabilităților democratice. Deci potențialul client al ofertei este tot statul, mai precis ministerul, ipostaziat în persoana domnului Marga. Diagnosticul dat învățământului românesc nu flatează personalul didactic, care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fi, tot așa, un soi de roman-colaj. De data asta, nu despre clovn într-un regim totalitar, în care am văzut artistul și confratele său cititorul de artă ca niște clovni, diferiți de clovnul tiran. Acum ar fi aceeași figură bizară, burlescă, a creatorului în capitalism. Așa cum m-ați întrebat și am răspuns, aș spune din nou, e departe de a fi perfect. Ce i s-a întâmplat, și ni s-a întâmplat, în noua fază capitalistă este că, dacă ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
deviate de puterea banului. A.V. Voi încheia, simetric, reproducând alt pasaj din cartea Dumneavoastră, "Laptele negru": "În marele circ al lumii, Poetul apare ca un August Prostul neadaptat cotidianului în care semenii oferă și primesc porția de realitate comestibilă. Bizarul "încurcă-lume" visează alte reguli, alte evaluări și recompense, dar dă, totuși, adesea dovadă de o profundă cunoaștere a concetățenilor săi, de la care preia și cărora le restituie un soi de magie, elaborată și spontană deopotrivă. Slăbiciunea sa poate fi văzută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cum ar fi Chicago, din cutii de cartoane în care se transportă mobile sau frigidere, sau televizoare, cutii mai mari sau mai mici, din care actorii scoteau capul, sau apăreau dintr-o gaură, așa cum apăreau gangsterii, sau acești tipi extrem de bizari (personajele lui Brecht), și din asta se crea musicalul. Toți actorii au apreciat mult această idee. Însă, în ziua în care am trecut din sala de repetiție, pe scenă, ei au văzut aceleași cutii din carton că formează decorul orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ce-ar fi să treci pe la mine pe la librărie? Aș vrea să-ți vorbesc. Vocea bătrânului părea deosebit de gravă. Paul dădu din umeri și spuse: - Desigur, domnule. Am să trec în pauza de prânz. Restul dimineții a simțit un gol bizar în cap. Și-a mâncat prânzul fără nici o poftă, simțindu-se neașteptat de istovit. Probabil că în dimineața asta am muncit mai mult decât mi-am dat seama - a conchis el. Toată după-amiaza a fost o adevărată forfotă de fermieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Doar sentimentele lui nu mai erau aceleași. Pur și simplu, fără teamă, știa că trebuie să intre și să privească la cei doi. Fără ezitare, trecu pragul. Marriott se mișcă în scaun și privi spre Judith. Își amintea în mod bizar că intrase în cameră în acel moment, dar știa că stătuse lângă fereastră aproape o oră. Alungă gândul îndoielii ce-l încercă din nou. - Ei bine, să fiu al naibii - explodă el cu voce tare. Judith își ridică privirea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
casă Marriott, reconstruise o parte din ea și amenajase grădina. Era ciudat să te gândești că, într-o vreme, el n-o considerase destul de bună drept nevastă pentru un Marriott. Zâmbi și dădu din cap ușor. Câteodată oamenii au idei bizare despre propria lor valoare. Închise poarta încet și se îndreptă spre centrul orașului. I se așternuse o liniște în suflet, un sentiment de bunăstare, de justețe a lucrurilor, așa cum erau ele atunci. Căsătoria lui cu Judith îndepărtase îndoiala pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
de scris. Cum arată acum, după atâția ani? Dialogul cu Leon Volovici mai are alte două părți: una în ’99, la Ierusalim, alta în 2007, la New York. Deci e compus din trei părți. Cea din ’82-’83 arată astăzi oarecum bizar și, poate din cauza asta, nu e lipsită de semnificație. Este mai greu de înțeles, probabil, pentru cine nu a trăit perioada. De exemplu, unul dintre motivele pentru care eram atacat, interviul dat lui Gheorghe Grigurcu, apărut în „Familia“, care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]