5,404 matches
-
numărul locuitorilor era de 2759 persoane, în 1895 deja locuiau 5215 de persoane. Despre fertilitatea pământului, locuitorii așezării afirmau în 1820: Cam jumătate din toate hotarele satului este stearpă și în afară de ovăz nu prea crește altceva. Pământul este arat pentru boii de povară, crește secara, orz, ovăz, in, cânepă, linte, cartof obișnuit. Este nevoie ca pământul să fie arat de trei ori pe an, și este nevoie să fie dat și cu îngrășământ. Pământul bine cultivat, după un köböl produce șase
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
coastelor înfricășător de adânci, să ajungă în vârful munților, apoi să coboare de pe înălțimi mai multe ore, cu acele grinzi de șapte-opt brațe, în așa fel ca să nu se strice în adâncurile groaznice, precum să nu cadă pagubă nici în boii istoviți...” Simbria plutașilor era afectată și de vămi. Până în 1714, între Remetea și Alba Iulia erau doar trei puncte vamale, însă în scurt timp numărul lor a crescut la treisprezece, și la fiecare punct plăteau câte o poltură. Viața plutașilor
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
belehâză = piele atârnata blid = farfurie boactăr = conductor bolta = alimentară bolund = nebun budigăi = chilotei cu mânecuța bumb = nasture buraca = ceață cetârnă = streașina chischineu = batic chischinuț = batistă chișamfău = alt accesoriu atelaj cică = coadă cipca = dantelă copârșău = sicriu corbaci = bici cornenci = corn de bou pentru cârnat cotarca = siloz cremeș = prăjitură Napoleon crumpene = cartof cucuruz = porumb curcubeta = dovleac custura = briceag cărigă = piesă a sobei cu lemne câșița = gaica dohan = țigară dună = plapuma groasă umpluta cu pene de pasăre fălos = mândru fedeu = capac feleharț = accesoriu atelaj
Bârcea Mică, Hunedoara () [Corola-website/Science/300538_a_301867]
-
de către enoriași. Probabil datorită situației materiale precare, locuitorii satului nu și-au permis construirea unei biserici noi, de aceea au găsit soluția de a cumpăra o veche biserică de lemn din satul Roșia și a o aduce cu carele cu boii în sat. Această acțiune a avut loc în anul 1809 în timpul păstoriri preotului Pavel Popovici. Lucrări de reparație a edificiului au avut loc în anul 1966, precum și între anii 1986-1989 în timpul păstoririi actualului preot paroh, Tiberiu Pavel. Modificările la acoperiș
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
sens); măduhă=măduvă, inimă, putere, (a) mântui= termina, sfârși de regulă o activitate; motroașă= femeie mai tăntălaică și care de regulă se îmbracă neîngrijit (cu haine murdare și/sau rupte); mară= (magh.marhă, vechi scr.marva) vite mari de regulă: boi, vaci, cai, bivoli, mai rar cele mărunte: oi,capre; modru= fel, mod, chip. -"cu litera N" năsărâmb= greu de înțeles, fixist exagerat, altfel decât majoritatea. -"cu litera O" -opăși (opăci)=încetini, trena o activitate; ojog=legătură, mănunchi de paie ori
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
fel, mod, chip. -"cu litera N" năsărâmb= greu de înțeles, fixist exagerat, altfel decât majoritatea. -"cu litera O" -opăși (opăci)=încetini, trena o activitate; ojog=legătură, mănunchi de paie ori alte plante mai tari făcută pentru a șterge de transpirație boii, caii, vacile după terminarea lucrului. -"cu litera P" -păstă=peste; părădaiță=roșie (de regulă pentru soiul mărunte, mici); plecer=lesă, leasă; polovică=vas din doage (de lemn) cu o ureche pentru măsurat cereale de capacitate 9-11 cupe, normală și 15-20
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
lemn. -"cu litera Z" -zdrăvuie=strănută ori vântură semințe de cereale, dovleac, cânepă prin aruncare din troc în sus si apoi prindere; zogoni=alunga, speria pe cineva ori ceva; zbici (cu accent pe primul "i")= instrument de mânat animalele (vaci, boi) confecționat din fâșii de piele împletite, sau din sfori de ață, tort, cu codorâșce (=codirișcă) din lemn scurtă (=cca 40cm); zbici (cu accent pe ultimul "i"= svânta, usca superficial (ex. pământul este "zbicit" putem merge la arat). -DEX-ul actual; -Dicționar
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
1298 de locuitori în satele Bădărăi, Beculești, Dogari, Fedeleșoiu-Ciomăgești, Păunești, Rădulești și Stănuleasa; și comuna Ciomăgești din județul Argeș în plasa Dănicei, cu 751 de locuitori în satele Bratia, Ciunglea și Giuclani. În 1950, comunele au fost transferate raionului Gura Boului și apoi (după 1952) raionului Drăgășani din regiunea Argeș, fiind cu această ocazie comasate în una singură, doar satul Stănuleasa trecând la comuna Sâmburești. În 1968, comuna Ciomăgești a trecut la județul Argeș. Singurul obiectiv din comuna Ciomăgești inclus în
Comuna Ciomăgești, Argeș () [Corola-website/Science/300615_a_301944]
-
ortodocși (96,45%). Pentru 3,31% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Cocu-Popești", făcea parte din plasa Pitești a județului Argeș și era formată din satele Dealu Bisericii, Dealu Boului, Dealu Focaletesei, Negulești, Popești și Valea Cocu, având 911 locuitori ce trăiau în 114 case. Existau în comună două biserici și o școală. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Bărbătești, Richitele
Comuna Cocu, Argeș () [Corola-website/Science/300616_a_301945]
-
cu 48 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Bărbătești (comasată cu Răchițele de Sus), celelalte trei comune aflându-se în plasa Uda a aceluiași județ. Comuna Cocu avea 1972 de locuitori în satele Cocu, Dealu Bisericii, Dealu Boului, Făcălețești, Linia Mare, Negulești, Popești și în cătunul Văruici. Comuna Răchițelele de Jos avea 856 de locuitori în satele Bogdanu, Chelbești, Dealu Scroafei, Greabănu, Moțoești și Pleșești; iar comuna Răchițelele de Sus avea 1775 de locuitori în satele Bărbătești, Ciocești
Comuna Cocu, Argeș () [Corola-website/Science/300616_a_301945]
-
și în cătunele Mănești și Stănicei. În 1931, comuna a luat numele de "Cuca", alipindu-i-se și satele Dealu Lăune, Dealu Scheii, Dobrești, Valea Scheiu și Valea Cucii, de la comuna Dănicei. În 1950, comuna a fost transferată raionului Gura Boului, apoi (după 1952) raionului Drăgășani, după care (după 1956) raionului Vedea din regiunea Argeș; după desființarea raionului Vedea în 1964, comuna a trecut la raionul Pitești al aceleiași regiuni. În 1968, ea a revenit la județul Argeș, reînființat. În comuna
Comuna Cuca, Argeș () [Corola-website/Science/300619_a_301948]
-
dus acolo 3,5 poveri de crap și o povară de știucă (Leonăchescu - Năndrașu, 1981). Un alt document care consemnează existența satului datează din 24 - 30 octombrie 1546 când Radu din Stroești - Argeș se duce la Brașov să vândă un bou și trei vaci iar la intrarea in cetate plătește vigesima fiind consemnat în registrul respectiv. Prin existența lor aceste documente denotă faptul că satul argeșean Stroești exista cu mult înainte de 18 martie 1500 deoarece cei trei Dragomir, Ratea și Radu
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Vlad până la gâlma Mălinișului și până la piscul Șcheaului din sus și de aici, drept la gura Cernețiului și de aici, pe vale, până la piscul lui Giurgiu și de la piscul lui Giurgiu până la culme și de aici, pe culme, până la obrăjia Boului și de aici la piscul Gorunetului din sus și de aici pe culme până la gâlma Păișului și de aici, peste obârșia Călugărului și de aici până la obârșia lui Pătru și de aici, tot pe culme până la stejar, la obârșie pe
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
făcut cu cheltuiala și eforturile credincioșilor satelor Enăchești, Prisaca și Boșoteni care alcătuiau la vremea respectivă Parohia Enăchești, cu foarte mari sacrificii, așa cum mărturisesc bătrânii satului care spun că părinții sau bunicii lor vindeau câte două sau trei perechi de boi pentru a dona sume consistente de bani necesari construirii noului lăcaș de cult. Din păcate însă noua construcție nu a fost prevăzută cu o centură care să lege pereții în partea de sus și nici cu fundații potrivite astfel încât pe
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
rândul lui, se varsă în Siret, pe partea dreaptă. Tazlăul are un bazin hidrografic de cu o lungime totală de și un debit de ; izvorăște din munții Geamăna, aproape de izvoarele Asăului, de la altitudine și are ca afluenți pe stânga Valea Boului, Nadișa, Răchitiș, Orăsa, Valea Rea, Helegiu, Văereni și Belci iar afluenți pe partea dreaptă Negrul, Geamăna, Șoimi, Frumoasa, Schitu, Cucuieți, Solonț, Tazlăul Sărat (cel mai important afluent), Cernu, Strâmba, Moreni, Lupul și Bârsănești. Tazlăul este deci afluent al Trotușului și
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
de primăvară. În lunile noiembrie-decembrie bărbații aduceau de la pădure lemne de foc (din composesoratul de lângă sat), acestea erau aduse cu care, sănii sau tânjala (1-2 copaci de fag curățați de crengi târâți pe pământ de animalele de tracțiune cai sau boi). Luna decembrie era a pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă: Crăciun, Anul Nou și Bobotează, pentru organizarea festivităților prilejuite de obiceiurile tradiționale. De asemenea tradiția populară a românilor are în luna decembrie ritualul tăierii porcului de Crăciun. Alimentația în cursul iernii
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
din fiecare casă mergea câte o persoană seara acolo unde și dormea, ca să poată să mulgă animalele seara și dimineața, iar apoi coborau în sat. În lunile iunie - iulie, cca. 3 - 6 săptămâni, atât turmele de oi cât și vacile, boii, caii, erau urcate pe muntele Dealul Mare, sub vârful Tulișa, deasupra localității Uricani. Acolo rămâneau ciobani la „stâne" și împreună cu unii membri ai familiilor proprietare ale animalelor. Ciobanii plătiți sau proprietarii, care făceau de serviciu cu rândul, păzeau oile care
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
locuitorii din Uricani, Lupeni, etc. Locul de desfășurare a sărbătorii se și numea „Nedeița". Vitele se coborau din munte la terminarea secerișului din sat pentru a paște iarbă pe „miriște".Treieratul cerealelor se făcea cu batoze tracționate, la început, cu boii sau caii din gospodărie, iar operația propriu zisă de treierat dura cca. 3-4 săptămâni. Această mutare din curte în curte a batozei era dificilă, deoarece căile de transport (ulițele) și curțile erau înguste, unele fiind în pantă. Batozele erau ale
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
pentru acoperit în timpul somnului noaptea, - primură - panglică, - proboade - basmale, - proțap - piesă de la car, - pupi - plăcintă la tigaie, - rozosin - violet, - rudă - axă din lemn de cca. 2 m legată de partea din față a carelor și căruțelor, care separau caii și boii, era elementul principal de tracțiune al atelajului, - săpăligă - sapă mică, - scarpeti - papuci de casă din postav, - sfetăr - jerseu, flanea, - sicrini - ladă de zestre, - spată- componentă a războiului de țesut, - spetează - piesă dreptunghiulară de cca. 50 cm, cu dinți printre care
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
A sosit înaintea armatei maghiare și a pus pe săteni în cunoștință cu ce intenționau autoritățile militare ungurești . Profesorul a sfătuit pe oamenii din comună să coacă multă pâine de câte 1kg și de 1/2 kg ; au tăiat doi boi, i-au fript în frigare (cum au fost sfătuiți) au adus două butoaie cu vin și au pus toate acestea „în capul satului" la intrarea în sat dinspre Pui (în vârful colnicului). Atunci era în acel loc o salcie mare
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
din sat sau la căminul cultural. Obiceiurile de sărbători (Crăciun, Paște, etc.) aproape au dispărut ori s-au schimbat în cea mai mare parte, au „ajuns” și la sat discotecile. În ceea ce privește animalele, majoritatea gospodăriilor au maxim 1-2 vaci și viței, boi nu mai sunt, iar oi numai la unele gospodării (puține) au între 10-20 de capete. În schimb foarte multe gospodării și-au cumpărat 1-2 cai, și s-au refăcut căruțele dispărute după colectivizare. Tot mai mulți săteni din Livadia S-
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
erau lucrate toate pământurile agricole, recolta de porumb ajungea la puțină lume de la un an la altul. Astfel a luat naștere o nouă ocupație specifică oarecum cășiunenilor, anume cărăușia. Cărăușii aveau căruțe legate în fier, cu cai robuști, alții cu boi în jug, și cutreierau satele ținuturilor din jur a Transilvaniei, a Moldovei și Basarabiei, și a Munteniei, cărând diverse mărfuri din zone îmbelșugate în zone unde nevoia lor este mult simțită, înlesnind astfel comerțul dintre aceste zone. Negoțul acesta le
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
panorame, comedii, ateliere de fotografii și multe alte distracții. Mărfurile se vindeau cu toptanul și cu bucata în valoare de sute de mii de lei. Oborul de vite era de asemeni foarte renumit. Se strângeau până la 1000 de perechi de boi, 600 de vaci de lapte, capre și cai de muncă. Boierii din Moldova și Grofii din Ardeal aduceau spre vânzare mulți cai și armăsari de lux. Cei mai serioși cumpărători de boi pentru plug și vaci de lapte erau ploeștenii
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
renumit. Se strângeau până la 1000 de perechi de boi, 600 de vaci de lapte, capre și cai de muncă. Boierii din Moldova și Grofii din Ardeal aduceau spre vânzare mulți cai și armăsari de lux. Cei mai serioși cumpărători de boi pentru plug și vaci de lapte erau ploeștenii și brăilenii. Până la sosirea lor în târg, vânzarea de vite era slabă, dar după venirea lor, funcționarii nu mai puteau dovedi cu viza biletelor de vânzare. După urma acestui iarmaroc, statul, comuna
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
mondial, să treacă la monografie numele eroilor și veteranilor care au luptat pentru patrie. Dorința Dumnealui înainte de a-și da sufletul a fost să i se facă o înmormântare modestă, să fie dus cu sicriul de un car cu patru boi direct la cavoul unde se găsește și astăzi corpul său neînsuflețit, în curtea bisericii „Sfântul Dumitru” din comuna Cașin. Ca recunoaștere a activității didactice desfășurate de învățătorul Neculai Pâslaru, școala din comună a fost numită "Școala generală cu clasele I-
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]