6,158 matches
-
înființează însuși șeful adjunct. Și nu într-un ceas, ci în opt minute. Toată lumea e înnebunită: Vasile B. e sunat a treia oară de Bush. „S-aștepte sau să mă cheme mai târziu“, spune Vasile B. din veceu. „Mă doare burta. Mai bine să telefoneze mâine.“ „E chiar Bush?“, întreabă buimac ofițerul. „De ce n-ar fi? - răspunde într-o doară Vasile B. „Ce, președinții nu beau palincă?“ Din discuție, reiese că-i însuși Bush. Vasile B. are un fel de verișoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sticla de vin superior de regiune 12 lei. Cu 25 de lei, dacă fata era nemâncată de dimineață, cum erau mai toate cunoștințele sale din cartier, te alegeai cu niște amintiri de neuitat. Iată, bunăoară, bonul cu trei ciorbe de burtă la bodega Dudești. „Asta trebuie să fi fost nebuna de Maricica - și-a zis bătrânul domn Arvinte, privind cu duioșie hârtia ștampilată pe față și pe dos -, că numai ea poftea încă o ciorbă la supliment.“ În tinerețe, domnul Arvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de român verde, a descoperit că, de fapt, e islandez. Asta i-a spus-o maică-sa adoptivă pe patul de moarte. În timpul războiului, ea și taică-su au ascuns un pilot de-al aliaților. Acesta a lăsat-o cu burta la gură pe funcționara de la consulatul Islandei, care îi aducea medicamente și mâncare, și, cum aviatorul nu le-a spus niciodată deslușit de ce neam e, putea să fie orice: feroez, galez, canadian, dar și evreu sau indian sioux. Politicianul s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
beți voi! Vrei binele proștilor și te alegi cu ce-i mai rău“. Din mulțime se aude o voce de femeie: „Poate e strada de vină. Poate a luat-o la vale. Cu ploile astea...“. Câțiva bărbați se lungesc pe burtă și încep să discute despre unghiuri drepte, despre firul cu plumb, despre deplasarea plăcilor tectonice de sub oceane. O fi și cu strada ceva, totuși, e clar că blocurile se crăcănează spre vârf. Locatarii de la ultimele etaje sunt panicați. „Un metru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de Artă, dar de la 12 fix, în clădirea de vizavi de Minister, se distribuie ciorba și tocana la săraci, și țiganii cu Mercedesuri dau buluc în parcare. Unii mai isteți nici nu se mai duc la cantină, ci intră cu burțile lor mari la Arte și păcălesc juriul, atașând la cererea de subvenții pentru creație întocmită impecabil de grefier, care a mai fost tăiat în diagonală pe burtă și când lucra în Justiție, certificate de handicapați. Iar juriul ce poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Unii mai isteți nici nu se mai duc la cantină, ci intră cu burțile lor mari la Arte și păcălesc juriul, atașând la cererea de subvenții pentru creație întocmită impecabil de grefier, care a mai fost tăiat în diagonală pe burtă și când lucra în Justiție, certificate de handicapați. Iar juriul ce poate să facă? Dacă hârtiile sunt în regulă, aprobă. Cum e să te simți bine Un anturaj de lichele nu-i cel mai rău lucru care ți se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în om al muncii de la bloc“. Locatarii au dat din capetele lor cu mutre de turnători, spioni, teroriști și sabotori și, brusc, și-au dat seama că vreo câțiva, nu numai de la scara 6, ci și de la celelalte scări, aveau burți și priviri bănuitoare, de colonei de Securitate la pensie ori încă activi. Asta însă doar până pe la unsprezece noaptea, când gașca s-a spart și s-au îndreptat spre apartamentele lor, cu mersul acela vinovat, dar nu de turnători demascați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sumedenie de fierturi miraculoase: tinctură de barba țapului, extract de pârțu’ țigăncii, alifie de buza iepurelui, suc de târtița viezurelui. Ilie I. Ilie și-a dat seama că de aia îi ieșeau lui gâlme pe spate și i se umpluse burta de păr, de la contraindicații. „Să nu te superi pe mine, Iliuță - i-a zis ea după ce a terminat cu plânsul -, că ți-am vrut binele. Și ce dacă-ți cade părul din cap, măcar te umpli de păr prin alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a început să se întrebe ce a fost cu săritul ăsta după ce n-a mai visat că zboară. De fapt, mai zbura, dar nu reușea să ia înălțime. Ba se lovea de un deal, ba decola și ateriza repede pe burtă. „Măi Costele - l-a întrebat Vasile B. pe prietenul său cel mai bun, Constantin M. - ție îți mai vine să sari?“ „Nici nu mi-a venit vreodată - a răspuns Constantin M. - mie îmi venea să trag cu mitraliera în toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trebuie strangulat, din cauza „urletelor isterice“ din timpul unei ambuscade lipsite de succes făcute În speranța prinderii lui Sánchez Mosquera [celebrul colonel de armată al lui Batista]. „Cu o ultimă zvîcnire nervoasă, cățelul Încetă să se mai miște. Zăcea acolo, cu burta-n sus, cu capul Întins pe nuiele“. Dar, la sfîrșitul acestui incident din Episodes of the Revolutionary War, apare un alt cîine, În cătunul de la Mar Verde: „Félix l-a mîngîiat pe cap, iar cîinele l-a privit. Félix s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ei și atît de evident lihniți de foame, dar a tăcut din gură și ne-a lăsat să mîncăm după voia inimii noastre idealiste. Am ajuns În asemenea hal Încît trebuia să pășim cu grijă, ca să nu ne călcăm pe burți. Am reparat pedala și alte cîteva probleme minore și am pornit din nou spre San Martín de los Andes, unde am ajuns exact Înainte de căderea serii. SAN MARTÍN DE LOS ANDES San Martín de los Andes Drumul șerpuiește printre poalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de-a dreptul. Acest doctor s-a oferit cu generozitate să ne acorde tot sprijinul de care am fi avut nevoie, dată fiind „călătoria deosebit de interesantă“ pe care o Întreprindeam. Dar În acele zile vesele din sudul statului Chile, cînd burțile noastre erau totuși pline, iar noi nu eram Încă prea tupeiști, nu i-am cerut decît să ne prezinte președintelui asociației Prietenii Insulei Paștelui, care locuia lîngă ei, În Valparaíso. Desigur, a fost Încîntat să ne ajute. Traseul pe lacuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Chile e nemaipomenit, iar eu Îl dădeam pe gît cu o viteză fantastică și În asemenea cantități Încît, cînd a venit momentul să mergem la dans, mă simțeam gata să conduc lumea. Seara s-a scurs plăcut, pe măsură ce ne umpleam burțile și mințile cu vin. Unul dintre mecanicii cei mai prietenoși de la atelier m-a rugat să dansez cu soția lui, fiindcă el amestecase băuturile și nu se simțea prea bine. Nevastă-sa era din cale-afară de atrăgătoare și se vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
doi metri, plantîndu-ne Între două stînci, dar am scăpat nevătămați. Ajutați din nou de scrisoarea de recomandare dată de „presă“, am fost găzduiți de niște nemți, care s-au purtat foarte bine cu noi. Pe timpul nopții, mi-a cam mers burta și, de rușine să nu las În urmă un suvenir neplăcut În oala de sub pat, m-am cățărat pe pervazul ferestrei și am dat acolo frîu liber durerii mele, În noaptea Întunecată dimprejur. Dimineața următoare m-am uitat afară, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aveau acoperișuri ermetice, mici, făcute din frunze de palmier, sub care se adăposteau noaptea de țînțarii care atacă În grupuri compacte. Femeile Își abandonaseră costumul tradițional, În favoarea unor haine obișnuite, astfel că nu le-am putut admira țîțele. Copiii au burțile umflate și sînt foarte costelivi, dar oamenii mai În vîrstă nu dau semne ale vreunei deficiențe de vitamine, spre deosebire de rata acesteia printre alte populații, mai dezvoltate, care trăiesc tot În junglă. Hrana lor de bază constă În yucca, banane și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tine mult, în fiecare zi; invers proporțional cu numărul scrisorilor nescrise, invers proporțional cu pătratul distanței dintre noi. Stau pe promontoriul extrem al digului plăjii constănțene: aici nu ajung nici coconeturile cu cărnuri moi și basmale multicolore, nici domnii cu burtă, nici bohema care infestează plaja și nici - supremă fericire - orchestra simfonică a cinema tografiei. Pe blo curile mari de piatră și ciment prăvălite în mare zburdă și pescuiesc ado lescenți arși de soare, grațioși, fericiți, rău-crescuți și cu ochii blânzi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
domoli credința frica omului, cum poate reda altora echilibrul și astâmpăra gândurile din creier. Căci orice rugăciune, oricât de des bolborosită, devenea o paradigmă. Cerând să-mi interpretez propria-mi stare. Locul picioarelor este pe pământ, ceva mai sus sunt burta, coastele, capul. și sus, în creștet - părul. Cum oare să-ți înalți inima prin păr și prin tavanul gros al odăii până la Dumnezeu? De ce-mi mai cântă bunica aceste cuvinte, dacă tot nu-i în stare să facă ceea ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Dar nu face decât să semene cu o bună propoziție (și nu cu una anostă) dintr-o poezie. Căci pe alocuri se întâmplă ca două propoziții reușite să se mai și asemene. Propoziția: „Când păsările mor, vântul le poartă cu burta-n sus prin văzduh“ este o propoziție absolut firească în proza lui Antunes. Ea sună și a poezie bună doar pentru că este o proză bună. Existau și-așa destule capcane în obiecte și în cuvintele legate de ceea ce face, nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu erau bune de nimic. Cine știe dacă mai târziu n-aș fi ajuns și eu să nu mai fiu bună de nimic, dar pe vremea aceea la ceva tot eram bună. Visam numai lucruri plămădite buimac: tai găina și burta ei e o casetă plină de figuri de șah, dar roșii și albastre în loc de albe și negre. Sunt foarte uscate și tari, ar fi trebuit să le-auzi zornăind pe când găina încă alerga prin iarbă. Scot figurile de șah din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ei e o casetă plină de figuri de șah, dar roșii și albastre în loc de albe și negre. Sunt foarte uscate și tari, ar fi trebuit să le-auzi zornăind pe când găina încă alerga prin iarbă. Scot figurile de șah din burtă și le-așez după culoare pe două rânduri. Există un singur rege, care se împleticește, se înclină. E verde, însă în timp ce se înclină devine roșu. Îl țin în mână și simt cum îi bate inima. Îi e frică și de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pre toți vă iubesc zău așa câinele lui are botul parșiv și vestonul croit din iarbă rea și-o cataramă de tinichea noaptea când felinarul ninge blând salt și suflare una sunt de-atâta iubire zăcea-vei mâine mătrășit în burtă de câine Regele de la sat „se-nclina nițeluș“, împleticindu-se după cum se-mpleticea și ținutul. Trăiai în acest ținut, care se autodevora până ce ajungea să te devoreze și pe tine, până ce ajungeai să mori de pe urma ta însuți. Abia regele de la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca și când ar fi vrut să mă împace cu ceva: „În regulă, bine și-așa, te băgăm noi la apă. Până la fund“. Apoi a luat paharul de pe masă și o dată cu el și vârful cravatei, care i-a căzut la loc pe burtă, și a băut paharul dintr-o sorbitură. În timp ce se ștergea la gură, m-am gândit la cele două pietre de râu ale mele și-am știut că de treaba asta nu se va alege nimic: „Nu mă voi îneca niciodată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lacul ei era cu adevărat numai din lemn. Îmi simțeam zvâcnind tâmplele, pulsul și inima până în vârful degetelor de la picioare. În cameră liniștea zvâcnea și ea, iar Cheia era la pipăit precum pielea unor cățeluși cărora inima le bate în burtă când îi iei în mână și-i ridici din cuibul lor. Verificarea întreprinsă mi-a confirmat temerile: Cheia trăia. Când m-am dus la oraș să urmez gimnaziul, iar camera de trecere nu-mi mai stătea în ceafă, când ajunsesem
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în bancă și n-am mai rezistat Am pus cu grijă mâna și... l-am înfulecat. Mi-am însușit prin furt o turtă de mălai De-acum închisă-i calea spre mult visatul RAI. Dar șoarecii nemernici se zvârcoleau în burtă Și mă mușcau cerându-mi o porție de turtă. O! Himalaia toată s-a prăbușit pe mine Strivindu-mă sălbatic sub valuri de rușine. Și sufletul și trupul atâta m-au durut Încât doream ca mama să nu mă fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sprijinindu-se de bodyguardul de salcâm în căutarea unui loc de muncă pentru omul ăsta necăjit, având cinci copii și cărora nu avea ce să le dea de mâncare. Moș Danilov suferea pentru noi, pentru cei cinci copii nevinovați cu burțile goale, dar și pentru întreaga masă de oameni flămânzi, înfometați, care dacă pământul ar fi fost comestibil și-ar fi umplut mațele cu el, ca râmele, numai să scape odată de crampele și durerile grozave suportate de un organism căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]