6,191 matches
-
agonisit familia în decursul a câteva secole, proprietatea noastră fiind atestată documentar din vremea domnitorului Vasile Lupu. Îmi amintesc cum am trecut Prutul. Era o mare de refugiați și armată, oameni de toate categoriile sociale, care pe jos, care în căruțe. Tablou tipic unui refugiu. Am avut norocul să avem rude îndepărtate dar foarte săritoare la nevoie, familia prințului Soutzo (Șuțu), care ne-a ajutat enorm. Am avut locuință, tata a avut serviciul ca administrator la moșia lor din comuna Șuțești
CRÂMPEIE DE AMINTIRI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ghenadi (născută Krupenski) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1685]
-
ar fi dispărut prin îndepărtata Siberie, cum din păcate s-a întâmplat cu alte familii. Din păcate, se apropia frontul. Ultimul Crăciun nu a fost prea vesel. Eu am plecat la școală. Familia a mai rămas până în martie, plecând cu căruța în ultima zi. Aceeași familie Șuțu ne-a ajutat în continuare. Tata a lucrat ca administrator până în primăvara lui 1948 când familia Șuțu a părăsit (fugit) România și de atunci au început și persecuțiile. Tata a rămas fără serviciu (după
CRÂMPEIE DE AMINTIRI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ghenadi (născută Krupenski) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1685]
-
în clasa întâi la Liceul Ortodox “Elena Doamna” din Cernăuți. Acel an școlar s-a încheiat în luna martie. Am fost obligați să ne refugiem în județul Teleorman unde părinții au primit posturi de învățători. Am călătorit luni întregi în căruțe și am dormit sub cerul liber, am cerut de mâncare prin sate până am ajuns în Teleorman unde am fost primiți omenește. Părinții mei nu s-au acomodat în Teleorman și au cerut transferul în Moldova, în comuna Letea Veche
AMINTIRI DIN TRECUT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Letiţia Halasanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1687]
-
În luna martie 1944, în timpul retragerii trupelor române și germane, am fost nevoiți să părăsim comuna Chișcăreni, județul Bălți, într-o căruță cu un cal, cu soția mea Sofia și copilul meu de 2 ani și 6 luni. Am ajuns seara târziu în orașul Târgu Frumos, unde autoritățile locale ne-au dat o masă caldă, două furculițe, o lingură cu o farfurie
REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Gârbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1686]
-
reprezentenții de la Crucea Roșie și întrebau la fiecare vagon unde erau copii, pentru a le da medicamente celor bolnavi și ceai fierbinte. Toți credeau că ne duc în Siberia, dar până la urmă trenul a oprit la Fetești, unde ne așteptau căruțe cu cai, tractoare și camioane. Am mers cu mașina pe un drum plin de praf și după douăzeci și ceva de kilometri am ajuns pe un câmp cultivat cu bumbac, cât vezi cu ochii. Pe acest teren erau trasate cu
POVESTEA VIEŢII MELE DE REFUGIAT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Flueraru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1682]
-
cu ochii. Pe acest teren erau trasate cu plugul străzi și locuri de casă. De dormit dormeam sub cerul liber, apă nu era nicăieri, nu existau fântâni iar tata, cu aprobarea milițienilor care ne păzeau, a pus un butoi în căruță și am plecat spre un braț mic al Dunării. Când am ajuns acolo, am intrat în apă, am băut pe săturate, am adăpat caii și astfel am scăpat de un mare pericol, de deshidratare. A doua zi, toți copiii au
POVESTEA VIEŢII MELE DE REFUGIAT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Flueraru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1682]
-
Sunt năcută în Chișinău cartierul Mălina Mică. M-am refugiat cu mama spre sfârșitul anului 1940, după ce autoritățile sovietice l-au arestat și deportat în Siberia pe tata. Am reușit să plecăm din Basarabia cu o căruță trasă de un cal și cu o văcuță legată de spatele căruței. Drumul a fost anevoios, am întâmpinat multe dificultăți întrucât nu aveam bani, singura sursă de alimentație fiind laptele muls de la vacă. Ne-am oprit în comuna Topliceni de lângă
ÎMPREUNĂ NUMAI CU MAMA, ÎN NECUNOSCUT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ocneanovici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1698]
-
am refugiat cu mama spre sfârșitul anului 1940, după ce autoritățile sovietice l-au arestat și deportat în Siberia pe tata. Am reușit să plecăm din Basarabia cu o căruță trasă de un cal și cu o văcuță legată de spatele căruței. Drumul a fost anevoios, am întâmpinat multe dificultăți întrucât nu aveam bani, singura sursă de alimentație fiind laptele muls de la vacă. Ne-am oprit în comuna Topliceni de lângă Râmnicu Sărat, unde unchiul meu, general Mateescu, avea proprietate. Aici ne-a
ÎMPREUNĂ NUMAI CU MAMA, ÎN NECUNOSCUT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ocneanovici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1698]
-
coșmarul. Armatele aliate se retrăgeau. Ne pregăteam de ...drum. Din toamna anului 1943 cei mai prudenți au plecat la drum în necunoscut. Exodul s-a mărit în primăvara anului 1944. Atunci ne-a venit și nouă rândul. Oamenii plecau cu căruțe sau pe jos însoțiți de cirezile de vite și turmele de oi. Noi, pentru că bunicul lucra la C.F.R. și mama era învățătoare, împreună cu alte familii am primit loc într-un vagon. În vagon ne-am făcut un țarc din lăzile
DEZRĂDĂCINAŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Motruc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1692]
-
hotărât să mergem cu toți la Caraș Severin. După aproape trei săptămâni de “călătorie“ confortabilă în vagon am ajuns în satul Valea Timiș, la sud de Caraș Severin. Satul Valea Timiș este cam la 3 km. de gară. Au venit căruțe să ne transporte lucrurile în sat. Când a văzut căruțele, bunica (atunci avea 50 de ani), a spus: “Eu nu cobor, eu vreau să merg acasă“. Și nu s-a mai întors... acasă. Ba da! Prin anii 60 a mers
DEZRĂDĂCINAŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Motruc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1692]
-
trei săptămâni de “călătorie“ confortabilă în vagon am ajuns în satul Valea Timiș, la sud de Caraș Severin. Satul Valea Timiș este cam la 3 km. de gară. Au venit căruțe să ne transporte lucrurile în sat. Când a văzut căruțele, bunica (atunci avea 50 de ani), a spus: “Eu nu cobor, eu vreau să merg acasă“. Și nu s-a mai întors... acasă. Ba da! Prin anii 60 a mers acasă să-l întâlnească pe fiul ei Alexandru, care se
DEZRĂDĂCINAŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Motruc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1692]
-
să pornească, care pe sus, care pe jos, spre Văcărești. Ziua era frumoasă și câmpul înverzit. Întovărășit de mai mulți camarazi și ziariști, am mers pe jos până la poalele dealului. Preumblare plăcută și înveselită prin foarte numeroasele trăsuri, cabriolete și căruțe care treceau către închisoare. După o destul de lungă așteptare - până ce au fost îndeplinite toate formalitățile - poarta Văcăreștilor e deschisă și Nicolae Fleva urmat de Nicolae Filipescu apare. Era ora 5. Un tunet de aplauze și de aclamațiuni izbucnesc, este greu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
păduri aveau norme de lucru greu de realizat. Din povestirile celor puțini care s-au întors, era vorba de circa 16 m.c. de lemn tăiat, fasonat și adus în depozite de fiecare persoană. Transportul era făcut cu sănii sau căruțe la care se înhămau 4-6 persoane. Mâncarea se dădea de două ori pe zi și consta din 200-300 grame de pâine și puțin pește sărat. Foarte mulți se îmbolnăveau de dizenterie sau alte boli de nutriție, iar cei care nu
CALVARUL ROMÂNILOR, SUB OCUPAŢIA REGIMULUI STALINIST DIN 1940-1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
cu două funduri. Deasupra era petrolul, iar în fund spirtul, romul sau coniacul. Geamgiii: Punătorii de geamuri aveau cutiile lor măsluite. În peretele de jos era practicată o deschizătură în care era introdus un tub de tinichea conținând spirt. Lemnarii: Căruțele cu lemne de la pădure treceau bariera încărcate ca de obicei. Dar printre aceste lemne ereau câteva trunchiuri mai groase, scobite în tot lungul lor, iar înăuntru iarăși tuburi de tinichea cu spirt. înmormântările: Un convoi mortuar trecea bariera către un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
să simuleze sarcina. Trăsurile de Hereasca: Sunt cunoscute acele trăsuri zise „de Hereasca“, cu coviltir, acoperite. Ei bine, acest coviltir, bine acoperit și bine căptușit, cuprindea în toată întinderea o mare cutie de tinichea plină cu spirt. Căruțașii: Am văzut căruțe al căror fund era dublu, iar înăuntru aceleași cutii cu spirt. Am văzut o căruță de chiristigiu a căreia osie era găurită și înăuntru tubul cu spirt. Butoaiele cu dublu fund: la control se declara vin, fiindcă vinul era mult
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
acoperite. Ei bine, acest coviltir, bine acoperit și bine căptușit, cuprindea în toată întinderea o mare cutie de tinichea plină cu spirt. Căruțașii: Am văzut căruțe al căror fund era dublu, iar înăuntru aceleași cutii cu spirt. Am văzut o căruță de chiristigiu a căreia osie era găurită și înăuntru tubul cu spirt. Butoaiele cu dublu fund: la control se declara vin, fiindcă vinul era mult mai ușor taxat, dar butoiul avea două duble funduri în două părți sau un singur
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
spirt, rom sau coniac. Dacă cotarul comunei era de rea credință, fiind cumpărat de contra bandiști, afacerea mergea strună și contrabanda trecea. Dar dacă cotarul era cinstit, prindea imediat frauda. Cotul nu intra în butoi atât de adânc cât trebuia. Căruțele cu fân: Butoaiele cu spirt erau ascunse în mijlocul fânului. Aceste care erau sondate cu niște țepe lungi și ascuțite. Dacă controlorul era mituit, declara că totul e în regulă. Femeile cu copii: Foarte ingenios mijloc. Femei cu copii de țâță
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
aceste fraude ascunse, erau și contrabandele fățișe. Am spus că unele extremități ale Capitalei fiind deschise sau având ascunzători, paza era foarte greu de făcut. Prin aceste locuri - destul de bine cunoscute de altfel - treceau contrabandele în mare. Pe aci treceau căruțele încărcate cu butoaie sau contrabandiști, bărbați și femei, venind în șiruri și purtând în spinare câte un butoiaș. Bineînțeles că, în afară de guarzii călări și pedeștri, direcția accizelor se slujea și de spioni. Acești spioni aduceau informațiile și denunțau locurile pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
eram toți pe picior de egalitate. Nu se cunoștea nici antisemitismul, nici bariere pentru băieți din familii sărace. Colegul meu de bancă din tot timpul liceului, Lăpușneanu, era dintr-o familie de țărani foarte săraci. Venit de la țară, adus cu căruța cu boi, la fiecare început de an școlar, trăia din meditații, la o gazdă tot atît de săracă. Seara își pregătea lecțiile pe a doua zi, citind la lumina felinarului de pe stradă, în casă la el neavînd decît un opaiț
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
își dădeau seama că nu erau bani pentru toate. Se mulțumeau că exista cineva care să se intereseze cel puțin de soarta lor. Ajungeam cu multă greutate în satele mai îndepărtate, din lipsă de drumuri. Mergeam de multe ori cu căruța cu cai sau cu boi, cînd noroaiele erau pînă la butucul roților. Vizita lui Ion I.C. Brătianu, care era proiectată pentru primăvara lui 1923, se contramandase, fiind reținut la lucrările parlamentului, unde se dezbătea noul proiect al Constituției, care s-
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
59 La cîteva zile după începerea războiului, în septembrie, prim-ministrul Armand Călinescu a fost asasinat de legionari. Pe cînd mergea spre casă, la vremea prînzului, în dreptul podului Elefterie, o echipă a Gărzii de Fier, tăindu-i drumul cu o căruță trasă de boi și oprindu-i astfel automobilul, l-au ciuruit de gloanțe, pe el și pe Andronic, agentul care-l păzea. În același timp, o altă echipă pătrundea la postul de radio și anunța executarea, prin împușcare, a prim-
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
sovietice, în drum spre Germania. Aceste "victorioase" armate erau echipate, din cap pînă în picioare, de către Statele Unite. Tancurile, tunurile, mitralierele, armele, camioanele, jeep-urile, cutiile cu conserve cu alimente, toate purtau marca: "Made în U. S. A.". Rusești nu erau decît căruțele trase de niște cai costelivi și conduse de femei îmbrăcate în uniforme militare cu cizme de iuft în picioare. Căruțele erau supraîncărcate cu calabalîcuri și bucătăriile rulante, îmbibate de murdărie, împărțeau o mîncare dezgustătoare. Soldații aveau capete grosolane, mulți cu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
armele, camioanele, jeep-urile, cutiile cu conserve cu alimente, toate purtau marca: "Made în U. S. A.". Rusești nu erau decît căruțele trase de niște cai costelivi și conduse de femei îmbrăcate în uniforme militare cu cizme de iuft în picioare. Căruțele erau supraîncărcate cu calabalîcuri și bucătăriile rulante, îmbibate de murdărie, împărțeau o mîncare dezgustătoare. Soldații aveau capete grosolane, mulți cu fețe asiatice și toți extrem de murdari. Nu o murdărie de drum, o murdărie de praf, ci o murdărie unsuroasă, care
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și alte poeme, pe care le-am scris dar încă n-am reușit să le iubesc! Se poate, nu?! Scrie-mi! Și salută burgul, cum ai saluta o femeie tînără pe care știi că o voi vedea seara! Liniște, o căruță de liniște, dragul meu! Al tău, Aurel Dumitrașcu P.S. Îți trimit vreo 17 poeme Alegi tu! Dacă publici ceva în "Dialog" (revista studențească; apărea sub auspiciile Universității "Alexandru Ioan Cuza"; Lucian Vasiliu era redactor, 1977-1981) să apară cu liniuța aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
TRIBUNA! Ar fi stupid ca lumea să creadă că scriu cum scriu după ce-au apărut Coșovei și Mircea (Cărtărescu n. red.)! La mine e altceva! Am devenit cam în același timp. Mă gîndesc că nu pot pierde la infinit... căruța! Există un punct de la care nu se mai poate fără certitudini. Am nevoie de prima carte, e ca și cum aș vorbi de aer! E-ngrozitor faraonismul de la noi! Cîtă răbdare poate avea un poet?! Cîndva, parcă la București, ziceai că Cezar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]