6,257 matches
-
A simțit aterizarea lină și a căutat-O să-I mulțumească. ZEIȚA... plecase! A fost visul din noaptea de 21 spre 22 februarie 2011... Brăila, 23 februarie 2011 ÎN LOC DE POSTFAȚĂ Realizarea Sinelui prin metoda Sahaja Yoga reprezintă un drum. După canoanele pământene (adică după DEX), prin realizare înțelegem: “Acțiunea de a (se) realiza și rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire”. Observați: apare și forma reflexivă prin acel se. Traducând, prin realizare îndeplinim, înfăptuim ceva. Ce îndeplinim/înfăptuim? Lucruri, fapte materiale? Nu! Sinele! Despre
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ciomegele securității comuniste, dar atunci, în școli, numeroase generații de elevi au învățat această versiune. De ar fi fost scrisă la aceeași "înălțime" ca Bărăganul lui V. Em. Gălan, cititorul ar fi realizat că-i doar o lucrare scrisă după canoanele din cartea lui Ov. S. Crohmălniceanu, Realismul socialist, dar n-a fost așa. Nici măcar n-a făcut ca Sadoveanu care, la comanda partidului, a scris un Mitrea Cocor apreciat, pe bună dreptate, de oaspetele nostru, într-un interviu, drept "un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și critică; nu, era ceva cu mult mai „grandios”, mai „grav”, mai „definitiv”: era, dincolo de chemarea la solidaritate a celor ce visau gloria literară și erau născuți În deceniul al șaselea, o „propunere de program estetic revoluționar”, radical opus vechilor canoane și criterii În care noi, „bătrânii naivi” Încă mai credeam. Și, sub flamura postmodernismului, agitată cu insistență și erudiție de poetul care a trecut cu succes la proză și chiar la roman, Mircea Cărtărescu, sunt chemați toți „optzeciștii”, dar și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
credeam. Și, sub flamura postmodernismului, agitată cu insistență și erudiție de poetul care a trecut cu succes la proză și chiar la roman, Mircea Cărtărescu, sunt chemați toți „optzeciștii”, dar și cei care sunt dispuși să arunce peste bord vechile canoane literare, militând pentru post-modernitate În literatură. Eu, sincer să fiu, nu Înțeleg mare lucru din acest curent cultural de sorginte americană, iscat, la Început, din faldurile cerebrale ale arhitecților. Da, repet, În ce mă privește, nu Înțeleg mare lucru din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu un rol de exclusivitate aproape tiranică față de altele, vechile procedee. Aceaste „reflexe” scriitorii și teoreticienii români le-au Împrumutat desigur de la suprarealismul francez care, dintr-un joc și protest antiacademic, a ajuns În capitala Franței să decidă asupra „noilor canoane” În artă, creând grave confuzii, false valori și Îndepărtarea publicului de roman. (Textualismul este unul din aceste „orgolii” și n-aș avea nimic Împotriva acestui alt mod de a privi creația epică și nici contra promotorilor ei, amicii mei, Marin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
marginalizată vechea artă, vechea și dificila știință a romanului. Experimentele de orice fel sunt interesante În artă până acolo unde Începe „exclusivismul”, partizanatul și uneori chiar fanatismul - tipic ultimelor valuri de suprarealism! -, care au ambiția de a răsturna criteriile și canoanele secolelor al XIX-lea și XX, un timp În care au apărut și s-au impus giganți ai artei romanului ce, probabil, nu vor putea fi egalați În curând. Așa cum un Michelangelo Buonarroti nu va putea fi dat deoparte de pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
artele trăiesc o „criză” cum se spune și, În fața acestei crize care se prelungește de decenii, tehnicile și artele minore - am citat mai sus suprarealismul și descendenții săi, printre care și postmodernismul! - propun nu rareori o radicală basculare a vechilor canoane. Motivând că, odată cu progresele științei și, mai ales ale tehnicii, gusturile s-au schimbat fundamental și „la vremuri noi - o artă nouă!”. Eu, În ce mă privește, nu cred că gusturile, criteriile gustului criticii și istoriei literare și ale publicului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stări psihotice studiate la școală și aplicate În psihiatrie. Acea nebunie În care zac grăunțele viitoarelor mari descoperiri științifice sau ale unor ciudate și tulburătoare viziuni artistice, cele care, după ce Înfrică și consternează una sau două generații, adapatate unor alte canoane, zise „clascie”, Îi umplu de uimire și de entuziasm pe urmașii lor; care nu, nu sunt mai „inteligenți”, mai puțin „mediocri” decât Înaintașii lor, dar care au avantajul timpului de partea lor, acea uzură splendidă a timpului, care uneori ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
beții, cea amoroasă, cea „poetică” sau cea a drogurilor! -, beția cea mai comună, e știut, mulți o resimt și ca o formă de „libertate”, de ieșire, de eliberare, chiar și pentru un răstimp mai mult sau mai puțin limitat, din canoanele rigide ale ambientului social sau, În cazul unor depresii sau șocuri existențiale, ca un fel de „bandaj lichid”, binefăcător, pe care scrie În toate literele alfabetului și ale tuturor idiomurilor lingvistice - uitare! O uitare diferențiată, emotivă, o Înlăturare decisă din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fenomenul estetic, de o nouă percepție a lumii, de o deschidere mult mai mare față de literatura universală, de recuperarea unei tradiții și de explorarea altor tendințe, interzise nouă înainte de 1989, într-o simultaneitate care le potențează reciproc, contrazicând cumva vechiul canon al evoluției liniare. Este aspirația de sincronizare cu literatura română și de integrare în cultura europeană de azi. Orice persoană din această sală, cu siguranță, ar putea oferi o interpretare proprie a noțiunii de „postmodernism”, care este una foarte laxă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de Artă și Cultură „Georges Pompidou“, situat în cartierul Beaubourg. Este o întreagă instituție creată în scopul difuzării și popularizării creației moderne și contemporane în toate formele sale. Clădirea centrului este ea însăși frapantă și reprezintă un scandal, judecat după canoanele artei tradiționale: o uriașă cutie de sticlă plasată în interiorul unei carcase de oțel. Și chiar un scandal în toată legea s-a declanșat în presa franceză la momentul inaugurării acestui muzeu întins pe o suprafață de 100.000 de metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cearcăne vinete sub ochi și pomeții obrajilor supți ca la Zosima din Frații Karamazov. În liniștea care se lasă anevoie, la insistențele repetate ale gazdelor, exoticul „director de conștiință” proclamă răgușit, citind dintr-o hârtie boțită, „eliberarea spiritului rus de canoanele comunismului și ale capitalismului depravat”. Asistența izbucnește în aplauze frenetice. Rusia își caută propria vocație și, pe acest drum presărat cu țepi și „cumpene metafizice”, firește, nu se poate lipsi de oameni providențiali. VASILE GÂRNEȚ: O excursie la Pavlovsk, reședința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
geniu”, cântărindu-mi cuvintele, geniu, ceea ce îndeobște înțelegem prin aceasta: un „inovator” în arta sa și care, spre deosebire de alți „inovatori” mai mult sau mai puțin spectaculoși ai vremii sale, ai „prezentului” său, va „face școală”, va deveni model, reper și canon pentru generațiile ce vor veni și care se vor înscrie, explicit, în siajul său. Călinescu spune undeva că nu putem vorbi de geniu decât după moartea unui creator, și-l dă, pare-mi-se, exemplu pe Michelangelo care, după patru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
astfel de "vilă construită în mijlocul junglei" frizează irealul, ca o vitrină Hermès plasată la intrarea într-o mahala. Această prosperitate, această veselie new-yorkeză, această limbă engleză omniprezentă, aceste mici magazine cu "coloniale" ca cele de la noi nu semnalează adaptarea la canoanele lumii moderne a unui orășel arab, fie el și de dată recentă, cum este cazul Ammanului din Iordania, născut la începutul secolului XX, odată cu Tel-Avivul. Suntem mai aproape de transplantul de organe, din Europa în Orient, și fără concesii făcute ADN
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Critica rațiunii pure a îngropat filosofia speculativă și a intonat pe mormântul ei un De profundis. Cousin a pronunțat discursul funebru. La méthode Baconienne est une des quatre ou cinq découvertes qui ont créé un autre univers: la poudre à canon, l'imprimerie, la boussole, la vapeur. Metoda inductivă și experimentală a lui Bacon a înoit lumea intelectuală. Bacon a fost după cum a zis Horațiu Walpole, profetul marilor adevăruri pe care, după aceea, Newton le-a arătat lumii. Științele nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
duc și prind pe Brăileni (împreună cu Grigori Gogolea, care a venit cu entuzisam în slujba Voievodului creștin). 1474 vara Solie dela Turci. 1475 iarna Podul Înalt. Samoilă Strâmbă-lemne Onofrei Sfarmă-piatră Izvorul alb Amfilohie Șendrea Stratonic cel nebun 45 de ani canonul muțeniei, vara canonul umbletului analoghion egumen Varlaam dela Zografu Pehlivan, cățelul Jderului celui mic fumuriu zbârlit ca Tărăbuță. Niță Negoiță slujitorul lui Simion om smead și întunecat. Lazăr Pitărel Mama Marușcăi jup Anca Stratonic Drăghici Toader Calistrat Jupâneasa Teodora Malorosianca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe Brăileni (împreună cu Grigori Gogolea, care a venit cu entuzisam în slujba Voievodului creștin). 1474 vara Solie dela Turci. 1475 iarna Podul Înalt. Samoilă Strâmbă-lemne Onofrei Sfarmă-piatră Izvorul alb Amfilohie Șendrea Stratonic cel nebun 45 de ani canonul muțeniei, vara canonul umbletului analoghion egumen Varlaam dela Zografu Pehlivan, cățelul Jderului celui mic fumuriu zbârlit ca Tărăbuță. Niță Negoiță slujitorul lui Simion om smead și întunecat. Lazăr Pitărel Mama Marușcăi jup Anca Stratonic Drăghici Toader Calistrat Jupâneasa Teodora Malorosianca naltă oacheșă Simion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
săptămâna slobodă trei zile la părintele Nicodim la învățătură: amintire nu tocmai dulce; dar învățătura mai pe urmă i-a priit. Marele paharnic e stăpân peste slujitorii și călăreții dela Cotnari. La moartea lui Petru Aron, Ștefan și-a luat canon pe nouă ani post în fiecare Vineri. tripticul și spada dreaptă cu mâner în chip de cruce. Cultura e în legătură nu numai cu limba, religia și politica ci și cu ceeace au produs, lent, pământul și timpul. Fauna, flora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de aur, până la recunoașterea ei socială , trei ani trăiește în Pădurea Neagră și fecioara acuzată pe nedrept, după încheierea acestei perioade ea este descoperită de feciorul de împărat, viitorul mire. În mod surprinzător, mireasa de pe celălalt tărâm respectă și ea canoanele inițiatice. Într-un basm cules de Ovidiu Bârlea în Racșa, Satu Mare, tărâmul de nicăieri are dimensiunile iadului creștin, iar mama Mămonului (i.e. a zmeilor) refuză să își dea fiica cea mai mică (a 101-a) eroului. Pe ea „o bagă-nt-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
implică cunoașterea totală, zborul păsării către tărâmul de dincolo fiind sigur, de parcă ar fi deja parcurs. Bătaia din palme ca declanșator al metamorfozei dă fecioarei o aparență seniorială, traseul ritual desfășurându-se acum după voia ei, și nu după un canon. Revenirea în formă anatomic umană echivalează cu șederea în pântecul monstrului inițiatic, fiindcă provoacă aceeași preluare directă de energii: „...iacătă porumbița. Șî când s-a dat peste cap, s-a făcut mai mult mândră și frumoasă după cum era” (Voia - Dâmbovița
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe seama timpului și pe uitare? Cine ar trebui să dea semnalul reevaluării? Crezi că trebuie să așteptăm mult trâmbițata intrare în Europa, să ne facă (altcineva) ordine și în curtea literaturii? Constat că "listele" canonice au rămas aproape neschimbate în comparație cu canonul oficial din perioada comunistă, chiar dacă în perioada postdecembristă au fost recuperați scriitorii români din exil și au apărut multe cărți valoroase ale scriitorilor afirmați din plin abia acum. E drept că au apărut unele sinteze istorice centrate pe perioada contemporană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
centrate pe perioada contemporană, antologii și dicționare, completînd un tablou în care domnește încă confuzia valorilor. Eu nu resping în bloc moștenirea literară a comunismului, dar cred că o nouă critică, fie și reciclată din cea veche, are obligația revizuirii canonului. Urmează, după destul de parțiala "Literatura română postbelică", să apară "Istoria critică a literaturii române" de Nicolae Manolescu, care încearcă să reconstituie integral tabloul literaturii române la distanță de șase decenii față de sinteza lui George Călinescu. Va fi ea tot atât de cuprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mă ține în viață, ca poet, astăzi, chiar dacă mai târziu am citit aplicat, pe genuri, și mi-am făcut propriile mele clasamente și ordine culturale. Deși am fost conștiincios în primii ani de școală (mai târziu mi-a fost nesuferit canonul școlii românești), nu am crezut că voi scrie vreodată. Meseria de scriitor mi se părea intangibilă, destinată doar celor aleși. Poate că așa ar și trebui să fie, nu ca astăzi, în epoca haotică (cu expresia lui Harold Bloom) a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
structuri, în materie. Există el? Ei, bine, scriu despre cărțile unde el începe măcar să se întrezărească. Restul e... construcție critică, sau creație critică. Faci compromisuri? Care e limita compromisului permisă unui critic? Compromisuri...?! Nu am o poziție centrală, nu fac canonul, am o vagă tristețe în legătură cu această problemă, născută, dacă vrei, dintr-un anume narcisism. Dacă nu poți să faci canonul, dacă nu-ți stă în putință, găsești, precum Cioran, tot felul de justificări și soluții, care mai de care mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau creație critică. Faci compromisuri? Care e limita compromisului permisă unui critic? Compromisuri...?! Nu am o poziție centrală, nu fac canonul, am o vagă tristețe în legătură cu această problemă, născută, dacă vrei, dintr-un anume narcisism. Dacă nu poți să faci canonul, dacă nu-ți stă în putință, găsești, precum Cioran, tot felul de justificări și soluții, care mai de care mai sofisticare, și construiești o țesătură a negativității. Adică, nu fac canonul, dar am o justificare solidă pentru asta, îmi legitimez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]