38,100 matches
-
Nu m-aș descrie astfel - cu toate că scrisul își are partea lui de disperare! Pe de altă parte, 'desperado' comunică totuși individualismul scrisului. Ca să scrii un roman, e nevoie să te smulgi, să te depășești. E o aventură însingurată, pe care cititorii o vor împărtăși, poate, cândva. LV.: Autorii Fluxului conștiinței, cum ar fi James Joyce sau Virginia Woolf, s-au îndârjit să sfărâme narațiunea și să înece proza în lirism. Și dvs. sunteți eminamente liric, dar în cu totul alt mod
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
plan. Li se amestecă poveștile, romanul e un carusel care îl uluiește pe lector, silindu-l astfel să plece în căutarea timpului pierdut. Pe de altă parte, timpul istoric devine un prezent continuu. Optați pentru simplitatea istorisirii și vă alăturați cititorului. Această narare tandră e o față a autorului Desperado. Dacă e dorința dvs. să vă apropiați de cititor, cum îmbinați nevoia de apropiere cu amestecul derutant de incidente în povestire? Cum vă ajutați lectorii să iasă din labirintul istoriei și
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
plece în căutarea timpului pierdut. Pe de altă parte, timpul istoric devine un prezent continuu. Optați pentru simplitatea istorisirii și vă alăturați cititorului. Această narare tandră e o față a autorului Desperado. Dacă e dorința dvs. să vă apropiați de cititor, cum îmbinați nevoia de apropiere cu amestecul derutant de incidente în povestire? Cum vă ajutați lectorii să iasă din labirintul istoriei și sentimentelor, actualizate pentru fiecare după firea lui? G.S.: Înclin să prefer nararea la persoana întâi - 'inteligențe în mișcare
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
în particular și local. Romanele nu sunt declarații, ele sunt experiențe reale și particulare - experiențe pe care le putem adăuga vieții noastre reale. Când terminăm de citit un roman bun avem sentimentul că am trăit. Asta aș vrea eu de la cititorii mei, trăirea. LV. Ever After e un roman despre iubire pierdută, istorie pierdută, pierderea bucuriei de a fi. Cu toate acestea, trăirea e intensă de la început la sfârșit. Ca toate celelalte, de altfel, romanul e un continuu bun rămas. Printre
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
colecții de eseuri ale autorului, reunite sub titlul The Moral Obligation to Be Intelligent (rom. Obligația morală de a fi inteligent) și editate de Leon Wieseltier, redactorul șef al revistei The New Republic. Wieseltier însuși e un personaj fascinant, cum cititorul român a avut prilejul să descopere citind volumul despre identitate pe care l-a tradus Mircea Mihăieș în urmă cu trei sau patru ani, la Editura Polirom. Interesantă e și întîlnirea dintre spirite atît de diferite, ca opțiune politică și
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
personaj. Astfel se poate explica titlul semnificativ: parfumul nu e doar modalitatea de accedere la real a personajului, ci apare că sinecdoca a corpului ființei iubite. Ce îl așteaptă pe maestru Faust(o) la sfîrșitul drumului, la Neapole, îi rămîne cititorului să descopere... Giovanni Arpino, Parfum de femeie, român, traducere de Sorin Mărculescu, colecția "Cartea de pe noptiera", Editura Humanitas, 2000, 152 pag., preț 49.000 lei
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
neagră a comunismului în Cehoslovacia, cînd bibliotecile sînt confiscate și distruse, artă și literatura condamnate la pieire pentru înaltă "trădare" a cauzelor poporului. Hanta, un ins ciudat, pe jumătate nebun, pe jumătate idiot, simbolizează, în lectură pe care o propun cititorului, faimoasa (și infama...) rezistență prin cultură a Europei de Răsărit. Cîtă cerneală s-a irosit pe această temă în paginile publicațiilor românești, în polemici și dezbateri, în analize și "reconsiderări". Hrabal explică, într-un fel pe care nu l-am
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
care o parte dintre ziarele care îl alimentează înfioară opinia publică cu știri alarmante din care reiese, nici mai mult nici mai putin, ca România ar fi ținta unor transporturi cu carne de vacă posibil contaminată. În spatele acestor mesaje adresate cititorilor se pare că există obișnuitele scandaluri politice autohtone, precum și un prilej de a fi debarcați din funcții cei care nu convin noului regim. * Deși UDMR își spală de obicei rufele în familie, la ultimul Consiliu al Reprezentanților Unionali, presedintele Uniunii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
pe aceasta pentru numărul mare de nume înregistrate și chiar pentru diversitatea provenienței regionale a purtătorilor lor); sper că, citînd cîteva nume reale, nu voi răni sensibilitatea celor ce le poartă; ar fi chiar interesant dacă, în eventuala calitate de cititori ai revistei, ar avea de făcut corecții sau precizări. Revenind la Gheorghe, constatăm că acesta apare ca nume de familie de 4383 de ori (cifra include și numele cu sufix, deci cu o secvență grafică în plus, dar acestea sînt
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
în care s-au reflectat de-a lungul ultimelor decenii toate spectacolele lirice, de la cele aristocratice și până la cele populare. Fiind el însuși un poet hipersensibil, criticul retrăiește poezia altora, o iluminează din interior și o restituie pe deplin înțeleasă cititorilor. Volumele sale Teritoriu liric, 1972, Poeți români de azi, 1979, Existentă poeziei, 1986, Amurgul idolilor, 1999, oferă o captivantă imagine panoramica a întregii poezii române din perioada postbelică. Se înșeală însă cine crede că aceasta a fost tot ce-a
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
volume cu titlul Poezie română contemporană, publicate de Gheorghe Grigurcu la Editură revistei Convorbiri literare din Iași (care merită felicitări pentru gestul său editorial oportun). Sunt volume de format mare, însumând nu mai puțin de 1270 de pagini, care prezintă cititorilor o nouă etapă din explorarea de către un critic niciodată plictisit a liricii actuale. Textele critice sunt ordonate alfabetic, după numele poeților la care se referă. Drept urmare, lucrarea poate fi consultată și că un dicționar al poeziei române din vremea noastră
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
reconstituind actul creației. Chiar și atunci când procesul de producere a poeziei este extrem de complicat, ca în cazul creației lui Mihai Ursachi, critică de identificare profesata de Gheorghe Grigurcu funcționează fără ezitare, chiar cu un fel de ardoare, făcându-l pe cititor să se simtă oarecum depășit, așa cum se simte un iubitor de muzică în fața unui interpret virtuoz: "în numele acestei (im)posturi de alchimist, poetul se produce pe șine, în variante numeroase și deseori ingenioase. Aceasta nu este decât un travesti al
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
la femei, care împărtășește și altora din vasta lui experiență - constituie o sursă de umor involuntar. Vorbind frecvent la persoana întâi și alunecând într-o inevitabilă fanfaronadă, deși face în mod vizibil efortul să pară modest, Liviu Antonesei îi provoacă cititorului un zâmbet ironic. El se laudă, de exemplu, că știe ce înseamnă dragostea, întrucât în viața lui au fost mai multe femei: " Nu atât de multe pentru a căpăta renumele discutabil al unui homme à femme, totuși destule pentru a
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
va căpăta puterea și curajul de a mai încerca o dată, voi crede că n-am scris-o aiurea, că n-am înfruntat în zadar temperaturile unei veri incendiare." Este evident însă că, până și în ipostaza de umil servitor al cititorului, el se consideră un fel de erou al scrisului, care, hotărât să-și ducă la bun sfârșit opera, a "înfruntat temperaturile unei veri incendiare". Să sperăm că patria îi va fi recunoscătoare pentru acest sacrificiu. Faptul că are despre sine
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
atitudine de deschidere totală, de disponibilitate absolută a ființei - pretinde eseistul - diferențiază, de fapt, pe alcătuitorii elitei iubirii de toți ceilalți oameni." Din carte nu lipsește recuzita specifică studiilor savante: sunt utilizați termeni din greaca veche, se pune la dispoziția cititorilor o bibliografie etc. O atenție aparte acordă autorul unor probleme terminologice. Tot acest ritual al profesionalității nu reușește să ascundă însă un diletantism de fond. Iată un exemplu: " Am citit sau recitit, în ultima vreme, o mulțime de cărți consacrate
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
Luminița Marcu Un cititor clasic de jurnale, un curios, un avid de informații despre viața și opiniile scriitorilor nu va fi satisfăcut de Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu. Nu pentru că ceea ce notează autoarea n-ar conține fapte, dimpotrivă. Materialul propriu-zis al jurnalului e foarte
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
personală, sentimentală și livrescă în același timp. A doua cred că este produsul unei vîrste literare: în ciuda confesiunilor șocante, Gabriela Melinescu păstrează și în jurnal stilul eufemizant consacrat la noi în anii '60. Un jurnal de obicei îl interesează pe cititorul său. Cu toate aspectele negative care decurg de aici, dar și cu satisfacțiile inerente. Acest jurnal te poate însă vrăji, în măsura în care există predispoziția necesară. Toate personajele sale, inclusiv autoarea se mișcă într-un ritm încetinit față de întîmplările uneori teribile prin
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
și argumente la atacul la persoană și la procesul de intenție. Acest lucru mi se pare inacceptabil și îl deplor, cerînd totodată scuze d-nilor Mihai Zamfir și Eugen Simion, ținte ale vehemenței umorale a d-lui Rusu, ca și acelor cititori ai revistei care se vor fi mirat de ușurința cu care am publicat un astfel de text. Despre ce e vorba, în definitiv? Părerile d-lui Valeriu Rusu despre Eminescu și receptarea operei lui în țară și (mai ales) în
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
însuși, romancierul său e fascinat de Diderot, de Iluminism, de un secol al ideilor, al conversațiilor strălucitoare - toate reunite simbolic în toposul Ermitajului. O întrebare elementară pe care și-au pus-o criticii și de care vor fi sîcîiți și cititorii fără pretenții, este următoarea: de ce preferă Bradbury să scrie un roman despre Diderot, cînd e limpede că interesul său ar fi putut fi exprimat mai coerent într-o biografie? Alegerea acestui personal-romancier, care călătorește în Rusia pentru a studia textele
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
scriitor. În plus, demersul hermeneutic al lui Ion Ianoși stimulează, prin numeroasele asociații livrești, prin paralele pe care le trasează necontenit între personajele lui Dostoievski și tipuri fundamentale din literatura universală (în primul rînd Hamlet și Don Quijote), verva asociativă a cititorului; acesta din urmă, începe să reacționeze (să caute, de pildă, el însuși analogii), de multe ori este tentat chiar să recitească romanele discutate, sau măcar să le răsfoiască. Se creează, în acest fel, premisele pentru imaginarea celei mai frumoase utopii, aceea
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
la Ciocoii vechi și noi" (Nicolae Oprea), roman satirico-ideologic, "comparabil poate doar cu Bietul Ioanide" (Ov. S. Crohmălniceanu) etc., Adio, Europa! nu este o scriere "cu cheie", nu cu parabola sau cu alegoria (deși elementele alegorice nu lipsesc) este confruntat cititorul, ci cu pasionante dezbateri care surprind liniile generale, caracteristicele de neconfundat ale lumii reprezentate. Isarlâkul (Craiova) este subordonat unei Înalte Porți (București) și unui Magnific Suleiman care, la rândul lor, ascultă de o Sublimă Poartă (Moscova) etc. Autorul a urmărit
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
literară a textului este inepuizabilă. S-ar putea alcătui o antologie a pasajelor de neuitat din carte. Unele au o factură poematică, altele cuprind analize psihologice, descrieri ale unor scene de masă sau jocuri ale imaginației. L-aș frustra pe cititorul cronicii dacă nu aș reproduce măcar unul dintre aceste pasaje: " Lucrul cel mai tulburător era să-mi închipui, noaptea, fluviul care continua să curgă fără oprire în timp ce orașul dormea liniștit. Mersul său molcom îl știam înșelător, mă cufundam cu gândul
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
de față. Cea mai recentă evoluție a preocupărilor sale constă în abordarea problemei trans-culturalității din perspectiva unei hermeneutici modificate și generalizate atît ca metodă, cît și ca arie de cuprindere. Să fiu ceva mai explicită. Cartea pe care o prezint cititorului român este cea mai recentă lucrare a lui Wolfgang Iser, ea reflectînd această ultimă modificare de perspectivă și interes din cariera autorului. Intitulat oarecum vag The Range of Interpretation (rom. Gama interpretărilor), volumul reprezintă transcrierea prelegerilor ținute de Iser la
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
ar fi plăcut, sigur, și lui Bogza; din partea căruia stilul primelor mele tinereți învățase cîte ceva. Deși, invers. El spunea, de pildă, "fii scurt, ca și cum totul s-ar petrece pe loc!" Pe cînd eu amînam mult timp predicatul, pînă ce cititorului i-ar fi crescut la maximum curiozitatea... Totuși, prietenii mei, cîți mai am, să nu se aștepte să vin să-i încurajez, cînd vor fi gata să treacă pragul; să nu conteze pe mine. La fel cum nici eu nu
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
ziaristă, colegă cu el. Nu din pricina aceasta, deci. De altminteri, cînd scriam Căderea în lume nici nu auzisem de episodul din biografia lui Eliade. Pură întîmplare. Deși în natură nu există hazard. Apropierea cred că privește tentația de a introduce cititorul în atmosfera străveche a Bucureștiului, strălucit protagonist fiind Mateiu Caragiale. Străzile mai întîi. Casele bătrînești. Olfacția lor. Mirosul de năut armenesc prăjit. Sau de gutui. Sau de iasomie uscată împrăștiată pe sub albituri. De catran, cînd se ungeau primăvara dușumelile. De
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]