5,358 matches
-
un popas și până spre seară ajungem... - Alex, te ții tot timpul de glume... Vrând, nevrând, Ina urcă alături de soțul ei cele o sută douăzeci și două de trepte dar, o dată ajunsă în vârful dealului, așezându-se pe un buștean, conchise: - E minunat, dragule, de aici se vede aproape tot orașul! - Aceasta va fi masa sfaturilor de taină. Nu putem să-i răpim lui Brâncuși numele de Masa tăcerii dat operei lui. Ina se simți cuprinsă de o bucurie fără margini
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dat cu ochii de fetele subțiri, cu picioare lungi, gen Twiggy, care așteptau la lift. Tocau Întruna, iar bârfa le era Întreruptă la răstimpuri doar de zgomotul emis de pantofii cu tocuri Înalte care făceau toc-toc pe hol. Tocătoare, am conchis eu. Splendid. (Faimosul lift!ă Inspiră, expiră, mi-am amintit eu. N-o să vomiți. N-o să vomiți. Ai venit aici numai ca să stai de vorbă cu cineva despre postul de asistent de redacție, după care fuga Înapoi pe canapea. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nici nu-ți trece prin cap cu ce te poate surprinde. Dar vorbea de vibrații. Se schimbă ceva, frecvențele, unii mor, alții înnebunesc... — Așa a fost de când lumea, spuse Filip, oarecum dezamăgit. Și ce mai rămâne ? — Întotdeauna mai rămâne ceva, conchise Efrem. Papi chicoti, ciocănind paharul gol cu unghiile ei lungi, sidefii. — Mie aici nu mi-a mai rămas nimic... Efrem se ridică, iar curcubeul se căzni, zadarnic, să se lipească de haina lui din piele întoarsă. — La fel ? întrebă, luându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi apucă dorul de coțăială, tre’ să-i bați ca să se potolească. ăștilalți sunt mai cumsecade, plâng de ce-și aduc aminte, așa-i, părinte ? Isaia dădu cu convingere din cap, întinzând orbește mâna după sticla rămasă în iarbă : Atâta, conchise Marchiza, cu aceeași duioșie, că la ăștia tre’ să stai cu ochii pe ei, să nu se pișe în pantaloni și să nu se sufoce în bale, de-atâta plâns. Lui Isaia îi dădură lacrimile de emoție. Când săltă capul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vlagă. — Ce să vezi ? îl întrebă, sugerându-i că, după osteneala cu despachetatul, nu se putea mulțumi cu atât de puțin. — Oriîncotro vezi cu ochii, răspunse Jenică, dându-i de înțeles că orice răspuns ar fi neîndestulător. — Muncești prea mult, conchise maică-sa, în fața acestui răspuns ostenit. Ar trebui să-ți iei niște zile de concediu. Și ce dacă-i toamnă ? răspunse ea unei întrebări nerostite. Sunt locuri frumoase și acuma, uite, de pildă, Slănicul sau Olăneștiul sau Sovata, unde mergeam
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
al Comisiei8. S-au furnizat date noi în sprijinul unei cereri de extindere a autorizării de utilizare a preparatului enzimatic menționat anterior la rațe. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (AESA) a emis un aviz privind utilizarea preparatului menționat anterior, care conchide că preparatul nu prezintă nici un risc pentru categoria suplimentară de animale în cauză. În urma examinării cererii, s-a constatat că se îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 9e alineatul (1) din Directiva 70/524/CEE pentru autorizarea preparatului respectiv în vederea utilizării
32005R1811-ro () [Corola-website/Law/294390_a_295719]
-
4-beta-xilanază produsă de Trichoderma reesei (CBS 529.94) și de endo-1,3(4)-beta-glucanază produsă de Trichoderma reesei (CBS 526.94) pentru puii pentru îngrășare și pentru curcanii pentru îngrășare. AESA a emis un aviz privind utilizarea preparatului respectiv, care conchide că preparatul nu prezintă nici un risc pentru consumator, utilizator, categoria de animale în cauză și mediu. În urma examinării cererii, s-a constatat că se îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 9 e alineatul (1) din Directiva 70/524/CEE pentru autorizarea
32005R1811-ro () [Corola-website/Law/294390_a_295719]
-
fiindu-i aplicabil un regim juridic special, derogator. De asemenea, mai precizează că statul este și titular al dreptului de proprietate privată, bunurile din domeniul privat al acestuia fiind supuse regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel. Conchide că statul poate fi titular al dreptului de proprietate publică sau privată, iar domeniul statului, alcătuit din totalitatea bunurilor aflate în proprietatea sa, se împarte în domeniul public, cuprinzând bunurile proprietate publică a statului, și domeniul privat, cuprinzând bunurile proprietate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165764_a_167093]
-
implică prin natura ei pierderea posesiei asupra acelei entități de către titularul inițial al acesteia. În intervalul scurt în care instrumentul de plată electronică se află în bancomat, agentul nu pierde posesia asupra acestuia. Pe de altă parte, nu se poate conchide că intenția legiuitorului prin incriminarea punerii în circulație ori deținerii în vederea punerii în circulație a avut în vedere ipoteza în care instrumentul de plată electronică este folosit la bancomat. Pentru această utilizare, avem o infracțiune distinctă și anume cea prevăzută
EUR-Lex () [Corola-website/Law/256821_a_258150]
-
la Curtea Constituțională a României pe neconstituționalitatea acestei legi", mai precizează comunicatul precizat. Prin urmare, premierul Victor Ponta este solicitat "să renunțe la asumarea neconstituțională a acestei așa-zise legi și să o treacă prin furcile caudine ale dezbaterii publice", conchide comunicatul. Citește aici comunicatul integral
PDL îl acuză pe Ponta de culmea ipocriziei și demagogiei politice by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38273_a_39598]
-
din ritualurile religioase. Dar cel mai recurent comportament este decorarea trupului. Acesta servește capriciului personal și are funcția de a atrage admirația celorlalți (idem, 657). Vestimentația și înfrumusețarea, la fel ca și dansul, balurile mascate și pictura sunt manifestări universale, conchide Charles R. Darwin (1871/1902, 657). Sălbaticii acordă o atenție deosebită înfățișării fizice. Pasiunea lor pentru înfrumusețare este deja celebră. Deoarece cultura sălbaticilor ilustrează, în concepția evoluționistă, trecutul societăților industrializate, moda zilelor noastre urmează același principiu ca și cea a
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
oricare dintre provinciile romane, timp insuficient pentru nașterea unui popor romanic. El invocă în sensul acesta mărturiile scriitorilor antici, Flavius Vopiscus și Eutropius, după care împăratul Aurelian a retras din Dacia nu numai pe militari dar și pe civili. El conchide apoi că nici o urmă de romanitate nu se mai află în Dacia timp de zece secole, nici un scriitor, cronicar sau geograf nu pomenește în acest lung interval de un mileniu despre viețuirea unei populații romanice în nordul Dunării de Jos
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea. Însăși unitatea limbii române, care se remarcă până și în dialectele îndepărtate, ca cel macedo-român din sud, nu se poate explica decât printr-o despărțire relativ recentă a celor două idiomuri, "poate prin secolul al X-lea". Prin urmare, conchide Lot, au avut loc două migrații: una determinată de părăsirea Daciei și retragerea ultimilor coloniști romani la sud de Dunăre, în cele două Dacii, constituite de Aurelian, în Moesia, după 275, iar cealaltă, în sens invers, efectuată de valahii (românii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că ele prezentau mai mult interes pentru Bizanț decât populațiile din nordul Dunării. De aceea, cronicarii bizantini s-au considerat obligați să spună o vorbă despre ele, o aluzie rapidă, dar prețioasă pentru noi".9 Păstrându-și rezervele, istoricul francez conchidea fără echivoc: Argumentele de reținut împotriva continuității daco-romane la nordul Dunării sunt următoarele: 1. Dispariția oricărei urme de civilizație sub formă de orașe, drumuri, medalii sau monede, ceramică. 2. Identitatea dintre idiomul (dialectul) aromân și cel daco-român nord-dunărean. 3. Liturghia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
XII-XIII. Orașele erau comunități privilegiate, înzestrate cu personalitate juridică-ele se puteau judeca în această calitate cu boierii și mănăstirile și cu toți oamenii liberi. Orașele au contribuit la nașterea statului și au constituit un factor al creației politice românești. Putem conchide că secolele VIII-XI marchează începutul vieții urbane medievale în spațiul românesc. Așezările devin orașe (urbs)-târguri, prin funcțiile lor multiple, politice, militare, administrativ-fiscale, bisericești, reședințe ale organismelor politice-teritoriale, centre economice, meșteșugărești și comerciale. Aceste așezări urbane incipiente se numesc urbs
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împrumute multe din limba tributarilor și fraților de arme și, pe urmă, la prăbușirea propriei puteri, să se asimileze cu ei." El admite că românii, ca autohtoni și cunoscători ai muntelui, au servit drept călăuze pecenegilor și cumanilor. Prin urmare, conchide Iorga, având în vedere dominația celor două neamuri turcice, extinderea dominației regatului apostolic al Ungariei a fost oprită, până la 1200, de existența dincoace de munți (Carpați) a patronajului (prezenței), adică a stăpânirii unei alte hoarde (cumanii), păstrată astfel, rămasă în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
valahii". Cronicarul francez Philippe Mousket, contemporan cu evenimentele, spune că "a venit veste despre tătari..., cum că regele din țara vlahilor i-a învins la o trecătoare"; de fapt, este vorba despre țarul de la Târnovo, conducătorul statului vlaho-bulgar. Prin urmare, conchide Panaitescu, românii au fost cei care au apărat ca obscuri luptători pe cărările munților granița civilizației europene creștine împotriva năvălitorilor păgâni. Ca statut, aflate sub dominația mongolă, teritoriile extra-carpatice locuite de români, Muntenia și Moldova, erau tributare, dar și-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin pătrunderea unor cuvinte (termeni) ca piață, soartă, "venetic"-străin, parvenit , la origine. Un alt aspect: au făcut românii negoț cu venețienii și genovezii, încă din secolul al XIII-lea, înainte de întemeierea statelor? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Putem conchide că, din două părți, în același timp, viața orășenească atinge și pătrunde în ținuturile noastre, de la nord la sud de Carpați, de o parte, din Transilvania cu sașii și orașele întemeiate de ei, de altă parte, cu italienii de la Dunăre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
caută să explice, în mod etiologic, originea romană și credința ortodoxă a românilor". Pentru a explica numele, limba și credința, "s-a inventat narațiunea despre frații Roman și Vlahata, ca străbuni omonimi ai românilor și vlachilor". Întreaga povestire din introducere, conchide el, nu este decât un "mit etiologic" în care "pravoslavnicii frați Roman și Vlahata" înfățișează pe "eroii eponimi ai românilor ortodocși, numiți și vlachi". În alt izvor al literaturii medievale, epopeea germană Niebelungenlied (începutul secolului al XIII-lea), întâlnim un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
concluzie "îndrăzneață" a lui Panaitescu este întărită, după el, prin descoperirea inscripției de pe piatra de mormânt a lui Dragoș Vodă, scoasă la iveală de istoricul polonez O. Grevka. Dar susținerea lui Panaitescu nu pare verosimilă. Iorga, după ce prezenta momentul întemeierii, conchidea că opera lui Bogdan avea să aibă cu totul altă trăinicie: el a întemeiat Moldova și a făcut dintr-o parte dintre români, moldoveni, dar și aceștia, ca și muntenii, erau români. Dacă domnia lui Dragoș era o "stăpânire patronată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apropiate ale soluționării lor în sens național, au fost chestionate toate problemele politice într-o manieră de gândire care prevestea pe cea a secolului al XIX-lea, când se vor înfăptui Unirea și Independența”. Iar din perspectivă externă, puterile europene - conchide autorul - „au fost prevenite asupra întregii game de confruntări ce vor însoți evoluția cauzei române”. Atent la fapte și împrejurări, riguros în recuperarea și interpretarea lor, inspirat și deplin convingător în integrarea și relaționarea fenomenelor sau proceselor istorice, omul de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Isprăvnicia Iași a răspuns că pe teritoriul ei Prutul era navigabil, de asemenea pentru caice, din dreptul satului Bădăranii până la Țuțora și Petrușeni. Pe teritoriul ținuturilor Botoșani și Dorohoi, Prutul nu putea susține caice. La 30 aprilie 1836, Sfatul administrativ conchidea că Prutul poate susține caice „pe unele locuri în părțile de jos și de sus, iar nu pretutindeni, din pricina vadurilor, a măliturilor și a cotiturilor ce se afla de la Vădeni în sus până la satul Bădărani ținutul Iași”. Din cele de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ne însușim ideia că numărul meșteșugarilor „artiști” a scăzut la jumătatea secolului trecut față de 1831, când în Botoșani existau 13 argintari și 3 ceasornicari, iar în Iași, 16 giuvaergii, 41 argintari și 14 ceasornicari. În realitate, documentele ne îndreptățesc să conchidem că numărul lor n-a scăzut, ci dimpotrivă, a crescut. Această neconcordanță între izvoarele documentare se datorește faptului că, la jumătatea veacului trecut, în domeniul meșteșugului artistic, adâncirea rupturii cu gusturile și moda orientală, ca și cu tradiția, a devenit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
muncii, o însemnată specializare și perfecționare a uneltelor de muncă, formează un număr însemnat de lucrători specializați” și înlesnește acumularea de mari capitaluri. Dacă adăugăm și faptul că manufactura „dezvoltă în mod sporadic și utilizarea mașinilor”, atunci suntem îndreptățiți să conchidem că ea pregătește terenul pentru revoluția industrială. Din punctul de vedere al organizării procesului de producție există două feluri de manufacturi: a) eterogene (când producția este separată în spațiu); b) organică (când procesul de producție, în toate părțile sale componente
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un nou mod de a scrie: recitativul istoric pe ciclu, care este însă pe cale de a fi depășit; numai că regula e încălcată de vreme ce nu se trece la timpul de lungă durată, ci se revine la cel scurt. Se pare - conchide istoricul mai sus menționat - că e ceva necesar și că, în termeni militari, aceasta înseamnă a „întări pozițiile câștigate”. După cum se vede, am urmărit într-o manieră simplificatoare un singur fir al prefacerilor în gândirea istoriografică, omițând deliberat alte curente
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]