10,108 matches
-
secție trecea pe coridor privind cu un interes insistent prin peretele de sticlă, se oprea și, neîndrăznind să intre, îi trimitea vorbă lui Dragoș că ar vrea să schimbe cu el câteva cuvinte. Dragoș își învingea reținerea și ieșea pe coridor, fără să cunoască numele tinerei colege, și brusc se pomenea invitat la o aniversare la ea acasă. Stânjenit peste măsură, își aprindea o țigară și sufla nervos fumul: Probabil că ți s-a povestit câte ceva despre mine, dar cu siguranță
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vă invit împreună cu soția. Cât despre al doilea, dați-mi voie să-l consider mai curând o calitate decât un defect! Dacă acceptați invitația, sper să am ocazia să vă explic de ce cred asta... Dragoș arunca țigara în scrumiera de pe coridor și se întorcea la ai lui fără să-i fi aflat numele. În suflet avea o amintire proaspătă... Dar asta nu se întâmpla în fiecare an. Dacă s-ar fi întâmplat, ar fi trebuit să le țină pe mereu noile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un traseu inițiatic, ale cărui trepte se disting numai prin citirea întregului: înregistrarea „reliefurilor” cotidianului, din perspectiva unui „tu” impersonal (Tot bântuind din cameră-n cameră / pe scările spiralate / ce duc spre tavane inundate de corpuri cerești / traversând holuri, săli, coridoare / cu umbre topindu-se în pereți / încurcândute în draperii, sonerii, panoplii); implicarea pasageră în orizontul existențial al unor semeni (Cum se uită după mine bărbații / când trec pe bulevard / cu rochia mea scurtă și decoltată / și pletele răcorite, decolorate / de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
împăiat, cu colții ieșiți în afară. Poate că a fost prins în pădure. Sau poate că în mlaștină, când îngheață bălțile, vin lupii. Acum, vara, nu se apropie. O ușă a sălii de așteptare dă pe peron. Alta, spre un coridor care duce la niște încăperi de unde erau dirijate probabil trenurile. Într-una din ele există, prins în perete, un telefon care seamănă mai degrabă cu cele din cabinele publice. Inutil să vă spun că firele sânt rupte și telefonul mut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ziua mea onomastică, improviză ea. După asta am mormăit un "Aha... Bine, du-te", iar ea, neștiind ce să mai spună, se îndreptă cu pași automați spre sala de așteptare și de-acolo, după un moment de ezitare, dispăru în coridor. S-a întors peste câteva minute. Cred că se aștepta să izbucnesc în rîs: "Ei, ți-a plăcut cum te-am luat în serios? Altă dată să nu mai glumești. Să te-nveți minte". În loc de asta, am ridicat spre ea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apă noroioasă, însă a fost prima noapte când am adormit liniștit. 15. Acum, Eleonora se ducea la telefon cu o emoție neprefăcută. Privind-o cum se îndrepta spre sala de așteptare și cum dispărea apoi pe ușa care da în coridor, aveai senzația că acolo trebuia să fie o cabină telefonică adevărată. Zâmbiți, probabil. Iertați-mă, n-ar trebui. Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur. Presiunea dinlăuntrul său devine atunci prea puternică, iar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un fel de culoar. M-au împins pe el și am bănuit că pătrundeam într-o peșteră. Când mă atingeam de pereții de piatră, îi simțeam umezi, lunecoși și parcă auzeam apropiindu-se un susur de apă. După o vreme, coridorul s-a lărgit și nu mai trebuia să mergem ghemuiți. Torța a luminat un perete în care era săpată o ușă, tot de piatră, barată cu un drug mare de fier. Au deschis-o, mi-au făcut vânt dincolo de ea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
țipătul femeii de la frizerie, isteric, sfărîmîndu-se de pereții de piatră. Deodată, m-am simțit apucat de umăr și tras afară. Nu vedeam nimic. Eram ca și orb. Mergeam lovindu-mă de pereții de piatră și când am ajuns la capătul coridorului a trebuit să pipăi cu mâinile treptele ca să pot urca. Sus, după ce-am ieșit, m-au suit din nou în barcă, apoi, lăsând barca, am mers o vreme prin stufăriș și, undeva pe un dâmb plin de iarbă și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care vor da sprijin Comunei rebele". Dar această frază adăugată cu scopul de a solidariza mulțimea i-a costat capul pe cei de la Hotel de Ville. "în afara legii" însemna moartea, asta pricepea oricine. Imediat entuziasmul a început să scadă și coridoarele să se golească. Proscrișii rămâneau singuri. Când Robespierre s-a dus din nou la fereastră, a văzut cum se golea și piața, peste care începuse să plouă. După atâtea zile toride, cerul Parisului era răvășit de furtună. Până la urmă au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care stătea cu spatele, supraveghea lucrul. Când am trecut pe acolo nici n-a întors capul. Trebuie să fie noua noastră chiriașă, mi-am spus cu indiferență. Intrând în camera mea, am zvârlit servieta pe masă, apoi am ieșit în coridor fără nici o treabă. Întâi am vrut să văd dacă se-ntoarsese doctorul de la facultate, dar am revenit înainte de a bate la ușa lui. Era cât p-aci să intru la Charlot. Și de astă dată am renunțat... (Se întindea prea mult
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
leșinată și s-o zbughesc ca să scap de urmări, s-au s-o ajut înfruntînd orice risc? Fără să mă fi decis pentru una din aceste ipoteze m-am pomenit înșfăcînd-o în brațe și urcând scările cu ea. Sus pe coridor, am strigat din răsputeri: ― Domnișoară Dorino! Domnișoară Dorino! Croitoreasa a ieșit speriată din odaia ei, întrebînd: ― Ce este? Ce s-a întîmplat? ― Domnișoarei Deleanu i-a venit rău. Am găsit-o pe scară în nesimțire. ― Vai, biata fată, s-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaela mi-o va înapoia. Dacă i-o trimiteam însă deschisă, nu se putea să n-o citească. Or, ăsta era lucrul de căpetenie. Am pândit aproape două ceasuri până ce în sfârșit am auzit-o deschizând ușa și depărtîndu-se pe coridor. ― Să nu plece cumva în oraș, m-a fulgerat teama. Însă după două minute am auzit-o făcând calea întoarsă. Aha ― de minune! Mihaela se afla acum în camera ei și fără îndoială citea scrisoarea. M-am furișat repede afară
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să prind orice zgomot, cât de mic, de alături, din camera ei. Dar nu era chip, Rița făcea curat în odaia lui Charlot și auzeam cum scutura cearșafurile. În sfârșit, ușa de alături se deschise, pașii ei se depărtară pe coridor, în mers mărunt, ușor, sigur. Am așteptat încă un sfert, încă o jumătate de oră. Se va întoarce? Nu, nu s-a mai întors. Probabil plecase în oraș sau coborâse la Cici. Fuga la cutia de scrisori. Ceva înăuntru! O
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rând Virgil, actorul, care se întoarse după o oră, cu coșnița de la piață. Auzeam, de asemenea, pe Rița dere-ticînd prin odăi, cum și glasul strident al Dorinei. În fine, pe la nouă, îmi sunară în urechi, pașii mărunți ai Mihaelei, străbătând coridorul. Pleca la facultate sau se ducea să cerceteze cutia de scrisori? Da, se dusese după corespondență fără îndoială, deoarece după câteva minute pașii ei făcură calea întoarsă, iar ușa odăii vecine se închise cu zgomot. Gândeam în sinea mea: ― Na
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu grijă toate zgomotele care veneau din odaia ei. Am avut noroc, n-a plecat nicăieri. În fine, după o mică întîrziere iat-o pe Dolly apropiindu-se zgomotos, după cum îi era obiceiul. Am deschis ușa și am întîm-pinat-o pe coridor strigând așa ca să audă și Mihaela de alături: ― Bună scumpo, de ce ai întîrziat? ― Uf, Monstrule, lasă-mă, abia am scăpat de idiotul meu. Când am auzit-o pomenind de idiot î-am făcut repede vânt în odaie. ― Nu vorbi așa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trecea fără să găsesc ceva potrivit. Tot hazardul îmi puse la îndemînă un prilej la care nu mă așteptam. O doamnă, probabil prietenă a familiei, veni s-o caute într-o zi pe Alexa, sora Mihaelei. Rița, care era pe coridor, îi spuse cu voce tare: ― Domnișoara Deleanu e plecată în provincie și se întoarce mâine seară. Am prins cu urechea noutatea din zbor. Va să zică, draga mea se afla alături singură-singurică și eu habar n-aveam. Uite, o ocazie cât se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lecția obișnuită cu Gheorghița. Ceilalți locatari erau plecați. Numai doctorul nu eram sigur dacă ieșise sau nu. Hotărîndu-mă să trec la acțiune, mi-am luat pălăria și, gata ca de plecare în oraș, am pășit cu precauțiuni de hoț pe coridor. În clipa aceea, doctorul ieși din camera lui. Neplăcută surpriză: va să zică nu plecase. ― Mergi în oraș? mă întrebă, dând cu ochii de mine. Ce era să spun? ― Merg! Am coborât împreună. Na! Asta-mi lipsea, gândeam înciudat. Iată-mă silit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iei? ― Mă duc la Colțea. Dar tu? ― Eu fac lectură la Șosea (adică în direcția opusă). ― La revedere. Ne-am despărțit. După ce s-a depărtat puțin m-am întors aproape fugind. Am urcat scările, sărind cite trei trepte. Ajuns pe coridor, m-am pomenit față în față cu Mihaela. Am salutat-o. Mi-a răspuns speriată, roșie, pierdută. Unde se ducea? Poate să cerceteze cutia cu scrisori. Sau la fiica proprietarului să cânte la pian. De o ieșire în oraș nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vă ofer chiar un scaun și vă fac o cafea..." Haida-de! Nu era o neghiobie să scap această ocazie unică? ― Plec mai târziu, i-am spus, după ce s-or duce colegii la masă. Atunci n-o să mai fie nimeni pe coridor. Mihaela deliberă o clipă și conveni: ― Dar să pleci. Să știi că dacă nu pleci, țip după ajutor... Replica ei mă întărită. I-am înhățat brusc o mînă: ― Și dacă țipi, ce? Mă sperii? ― Te rog nu vorbi așa tare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lui Weber. Dar cum se făcea că n-o mai recunoscusem deloc de când se mutase la mansardă? Se vede că atunci la bal, preocupat de poloneza aceea îndrăcită, nu-i dădusem nici un fel de atenție. E drept că, revăzînd-o pe coridorul mansardei, îmi păruse o figură pe care am mai întîlnit-o cândva, dar așa ceva se întîmplă destul de des și de aceea nu-mi bătusem prea mult capul ca să deslușesc nedumerirea. Și totuși, ea nu mă uitase! Abia acum îmi explicam de ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o figură pe care am mai întîlnit-o cândva, dar așa ceva se întîmplă destul de des și de aceea nu-mi bătusem prea mult capul ca să deslușesc nedumerirea. Și totuși, ea nu mă uitase! Abia acum îmi explicam de ce mă întîmpinase pe coridor cu o frază atât de familiară: ― Ce mai faci, domnule Petrican? Și eu credeam că mă remarcase pentru prima dată și că-mi adresa acea replică pentru a-mi da prilejul să intru cu ea în vorbă! Oricum e cert
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am bilet de intrare? ― Să-l văd... I-am strecurat o hârtie de o sută. Ochii cerberului sclipiră și împotrivirea se duse pe copcă. ― Luați-o pe aici, numai să nu faceți zgomot. Salonul 7 e la al doilea, pe coridor la dreapta... În timp ce urcam la etaj, o femeie cobora scara. Când ajunse în dreptul meu, am recunoscut-o: era sora Mihaelei. Uluitoarea surpriză a fost de ambele părți. ― Alexa, dumneata? Ea încremeni locului fără grai. Nu se aștepta să mă întîlnească
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ieșind din magazin, m-am uitat cu un gest reflex la ceas. Arăta 4 fix... ― Tiii, la ora asta am curs cu anul III. Repede am oprit o mașină. După câteva minute coboram la facultate. Pe când străbăteam în grabă lungile coridoare, câțiva studenți mă salutară. Când să le răspund ― surpriză ― eram cu capul gol. Mi-am amintit de poloneză, de cinema și de pălăria pe care o lăsasem pe scaun. Ce-o fi crezut Vali de plecarea mea ciudată? Probabil că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
glezne ca la cozile la bilete din anii studenției, pentru ca, după câteva momente de panică generalizată, un bodyguard îmbrăcat în negru să anunțe ritos că posesorii de bilete sunt rugați s-o vireze către intrarea principală, „unde vor găsi un coridor (!) prin care să ajungă înăuntru“. Așa da, înțeleg că unii, foarte puțini, aveam bilete, în vreme ce juna mulțime „stă la plesneală“. În foiala către direcția indicată, aveam să aud că „așa se întâmplă la toate marile eveni mente artistice din lume
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
desprind de problemele curente. Nu mă atrage, așadar, să iau parte la șuetele care se încing pe plajă ori pe terasă și să aud obișnuitele bârfe literare. Le evit cât pot. Mă salut cu cei cu care mă întîlnesc, pe coridoare, la masă, pe faleză și cam atât. E mai bine. Și pentru ei. Și pentru mine. Numai de n-ar ploua. E o zi splendidă. Soare aproape zgomotos. Peste plajă plutește un vacarm de lumină. Doar spre Constanța zăresc un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]