5,033 matches
-
făcut virtuoase. Deși mulți scriitori au surprins virtuțile și noblețea bărbaților (și naratorul exemplifică opera lui Petrarca despre bărbații iluștri), niciunul nu s-a aplecat asupra virtuților femeilor, care merită, de asemenea, să fie lăudate, când se dovedesc demne și curajoase, luând în considerare slăbiciunile lor firești, intrinseci. Opera debutează cu povestirea Evei și, în cele o sută patru biografii, naratorul trece în revistă, mai mult sau mai puțin în ordine cronologică, portrete feminine celebre, ajungând până la regina Giovanna a Napolelui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la concupiscență și violență 713 ). Pe lângă această imagine, oarecum deplorabilă, pe care ne-o oferă, femeile apar într-o lumină mai avantajoasă, dețin o mai mare putere politică sau financiară: „Tisbe este mult mai agresivă, mai doritoare și chiar mai curajoasă decât iubitul ei, sau cel puțin capabilă de a-și purta singură de grijă în pădure. [...] Dido, Ariadna, Phedra, Medeea, Phyllis și Hypermnestra pot deține puterea materială asupra bărbaților pe care îi iubesc.”714 Cu toate acestea rămân creaturi marcate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ură... Vai,/ Cu mâna-mi va căpșorul să ți-l tai.”843 Tânăra manifestă o maturitate incredibilă, acceptă cu resemnare destinul ce îi este sortit, fără umbră de revoltă sau fără cea mai mică încercare de a face un act curajos de salvare a propriei vieți. Discursul ei devine cel al unei martire care cunoaște cu exactitate cauza din pricina căreia este jertfită: „Dau har lui Dumnezeu că pier fecioară,/ Mai bine moarte vreu, decât rușine./ Ci, tată, cum ți-i voia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
într-o lume care o reduce la tăcere, nu îi dă posibilitatea să se manifeste liber, să spună ceea ce gândește sau dorește. Personajul feminin devine un fel de produs al acestei societăți, de aceea probabil nici nu visează o atitudine curajoasă, fermă. Rămâne o simplă supraviețuitoare, umană, așadar nu perfectă, o personalitate distinctă.1007 Societatea în care trăiesc influențează modul de a fi al personajelor și le controlează acțiunile.1008 Chaucer îmbogățește imaginea personajului pe care îl preia din opera lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
temei. Ce confortabil este cînd vezi că mai sînt și naționaliști creștini rezonabili, care au știința de carte, spirit critic și profunzime” Ce l-o fi impresionat pe acest internaut care semnează „Claudiu Târziu” dar scrie cu „î”? Desigur, tonul curajos al discursului împănat cu note care în subsol răspund la anii 1930 ori confundă Bucovina cu Moldova. Sintagma „naționalist creștin rezonabil” plutește ca o floare de nufăr peste aceste subsoluri... insalubre. O tânără care semnează „Vera” este de-a dreptul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Caracterul fără intelingență poate mult, dar inteligența fără caracter nu valorează nimic.” (Cicero) Iată un exemplu oferit de N. Iorga: „Unii oameni te Înșală numai pentru a-ți dovedi inteligența lor, pe care n-o pot dovedi altfel”. * „Cel mai curajos dintre noi se teme de eul său!” (Oscar Wilde) De mustrările propriei conștiințe nu poți fugi: „Tigrul Își sfîșie prada și apoi doarme liniștit; omul ucide, dar după aceasta nu poate dormi” (R.F. de Chateaubriand). * „SÎnt o ființă de dialog
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ei adevărat, ci așa cum am dori noi să fie: „Niciodată - spune un proverb - oglinda n-a spus unei femei că e urîtă”. * „Nu puteți schimba ceea ce nu recunoașteți.” (Philip C. McGraw) „Recunoașterea” este un act psihologic complex, deoarece pretinde confruntarea curajoasă cu eul nostru autentic, adică cu acele credințe, dorințe și valori ale noastre, care sînt cele mai intime. Altfel spus, recunoașterea exprimă un act de sinceritate În raport cu „sinele” nostru, care, atunci cînd este ironizat sau reprimat, se exprimă pe căi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să îl mai văd niciodată pe regele Suediei. Cu toate că maiestatea sa a trimis chiar a doua zi un trâmbițaș să solicite să fie eliberați prizonierii, nu am fost predat datorită unor neînțelegeri privind schimbul, decât după bătălia de la Lutzen, unde curajosul prinț și-a pierdut viața“. După moartea eroică a regelui, succesul viitor al Suediei, atât pe plan intern cât și extern, depindea în întregime de politica următorilor ani. Din păcate, extravaganța succesorilor regelui Adolphus, regina Cristina și Carol al X
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
foarte încărcat: supraveghea toate ministerele, coordona diplomații francezi în străinătate, pregătirea diplomatică a regelui pentru momentul când va trebui să guverneze singur. Starea de sănătate se înrăutățea tot mai mult, însă și-a acceptat moartea cu demnitate. A rămas lucid, curajos, stoic și realist până la final. Pe data de 8 martie 1661, conștientizând că este pe moarte, și-a cerut iertare de la curtea regală; seara a avut o ultimă întrevedere cu Ludovic al XIV-lea, care a ieșit din apartamentele cardinalului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
era solicitarea de împrumuturi de la cămătarii locali. Aflați apoi în imposibilitate de plată a datoriilor, pierdeau rând pe rând animalele, bunurile și casa. În fața acestei situații, unii preferau să rămână în orașul sau satul în care se născuseră, alții, mai curajoși, luau calea marilor orașe sperând să găsească fie o slujbă, fie o parohie care să-i adăpostească. Aceste vise se dovedeau a fi doar iluzii, deoarece în Franța situația economică dezastruoasă era generalizată, nemaiexistând orașe bogate sau orașe sărace. Cuprinși
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de a intra repede în război, va trebui să luptăm vitejește; iar dacă nu vom fi chemați la război, se cuvine să stăm în pace, așteptând vremea încercărilor, ca să ne arătăm astfel în egală măsură neiubitori de glorie, dar și curajoși.” Așadar, când ești chemat spre biruință duhovnicească, trebuie să te ții bărbătește. Iar când nu ești chemat, trebuie să taci și să aștepți timpul unei asemenea biruințe, arătând prin aceasta că nu dorești slavă deșartă, ci o adevărată bărbăție. Fericitul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dușman, pentru că ea conține în învelișul ei de nefericire și blocaj opusele care ne pot transforma: curiozitatea și curajul" (Wilks, 2003, p. 159). Este recomandabil ca o frică să nu fie mascată sau respinsă, ci respectată, ascultată, receptată. Un om curajos și curios nu este acela care nu simte frica, ci acela care "o trăiește, o recunoaște, o acceptă și trage învățăminte din ea" (Filliozat, 2006a, pp. 80-81). Th. D'Ansembourg (2006) consieră că, oricât de neplăcută sau de incomodă ar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
face cel 73 puțin atât, dacă nu mai mult, decât sute și mii de foi și reviste erotice și de aventuri". Într-adevăr, foaia făcea și educație patriotică. La rubrica „Știri și informații" (15 octombrie 1931) se afla și despre „curajosul aviator, căpitan Negrescu Ioan, originar din comuna noastră care a reușit să străbată cu aeroplanul în cursul lunii trecute, distanța RomaBucurești în 5 ore și 26 minute, clasificându-se întâiul la această întrecere."; „Smărăndița Brăescu, prima parașutistă română, a reușit
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
școala de 4 ani nr. 2 din Bârlad. De asemenea, la 31 iulie 1960 ziarul a publicat reportajul „Sărbătoarea căsătoriei” - cu Ion Stafie, reglor și Maria Condur, rectificatoare, îmbrăcați mire și mireasă (foto Sandu Toma, muncitor la rodaj). Mult mai curajos mi se pare astăzi că ziarul a folosit cu succes capacitatea termistului Alexandru Tacu și a inginerului Cezar Zugravu, care ispășiseră condamnări politice în anii „proletariatului victorios” - dl. Tacu activând în colectivul de redacție cu versuri și reportaje iar dl.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
date, care să le servească pentru întocmirea de mici monografii didactice pentru elevii școlilo r sătești pe care le conduc.” Dar să reținem și ce scrie cotidianul Universul din 28 septembrie 1933 referitor la Documente răzășeșt i: „... o tânără și curajoasă revistă, unică în felul ei, care a hotărât să scormonească în vrafuri vechi și pri n unghere uitate, spre a culege și reproduce mărturii tradiționale și relicve istorice, revistă regională de acte vechi și căreia îi zice Documente răzășești, apare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
exemplu, a prezentat 18 va-lori terminale (stări preferate de viață, ca dragostea, cu componenta ei spirituală și sexuală, familia, o viață de plăceri, confortul material etc.) și 18 valori instrumentale (moduri de comportament preferate, ca a fi creativ sau curajos, respectuos, cinstit etc.). Cei interogați urmau să le claseze în funcție de importanța lor, ca principii călăuzitoare în viață. Convorbirea lasă inițiativa persoanei ale cărei valori dorim să le cunoaștem. Aceasta este stimulată prin câte o între-bare, dar se exprimă în termeni
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
bolii către vindecare. În cadrul relației „medic - bolnav”, fiecare dintre aceste persoane au roluri diferite, bine precizate, pe care trebuie să le îndeplinească. La bolnav contează foarte mult personalitatea premorbidă și impactul cu boala actuală. La medic contează personalitatea acestuia (rezervat, curajos, optimist, dur, defetist), experiența cu bolnavii și modul de a se apropia de aceștia. M. Balint acordă un rol important „emoțiilor medicului” suscitate de întâlnirea cu bolnavul și „coparticiparea” simpatetică a acestuia la suferința pacientul său. Aceste aspecte, peste care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simțim, o vedem, societatea modernă nu reușește să-și controleze conducătorii (politici, economici). E o lume cu o "datorie inversată". Ce-și doresc, ce anume cer oamenii din lumea noastră: o lume fără șefi sau niște șefi "buni" (competenți, eficienți, curajoși, vizionari, carismatici, încrezători, drepți)? Ce facem atunci cînd îi denigrăm, îi luăm în rîs sau îi condamnăm pe șefii noștri (președintele republicii, șeful unui partid politic, primarul, directorul unei întreprinderi, șeful de serviciu)? Să critici un șef nu înseamnă să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nici cea mai mică iluzie. Nu ignorăm nici forța obișnuințelor intelectuale, nici dificultatea oamenilor de a îmbrățișa ideea responsabilității pe care le-ar aduce-o încrederea în eficacitatea liberei voințe umane". Chiar dacă un eșec tehnic, tentativa lui Renouvier reprezintă un curajos act moral, demn de toată considerația. Opunem dorinței de cunoaștere a realității, atît de naturală pentru omul modern, exigența de cunoaștere a posibilului. A încerca să cunoști nu ce a fost, nu ce este, ci ceea ce ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
stabilitatea unei lumi unipolare, și, într-adevăr, această perspectivă se întâlnește tot mai des (Wohlforth, 1999). Totuși, în timp ce această poziție teoretică circulă tot mai mult după ultimele evoluții, este important să recunoaștem, măcar, că ea prezintă o predicție empirică extrem de curajoasă. Din punct de vedere istoric, nici un hegemon nu s-a dovedit vreodată capabil să își mențină la nesfârșit poziția dominantă în sistemul internațional. Mai mult, este o ironie că argumentul lui Wohlforth despre unipolaritate a devenit tot mai popular imediat
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Goma. Hărțuit de autorități, depune în aprilie 1984 cererea pentru a fi lăsat să emigreze împreună cu familia. Autoritățile refuză să îi răspundă, iar după câteva luni T. i se adresează direct lui Nicolae Ceaușescu, printr-un memoriu în care afirmă curajos rațiunile morale care îi motivează gestul. Urmează, în primăvara anului 1985, un nou val de persecuții, încercări de persuasiune prin intimidare, amenințarea cu un proces penal. Întru susținerea cererii sale, scriitorul declară greva foamei. În cele din urmă, în iulie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
grosso modo, cam așa, precum zacusca noastră, dacă o mănânci rece, sau precum tocănița, dacă alegi varianta caldă, numai că, surata lor din Italia are, de regulă, pe lângă vinetele familiare și capere și stafide pe alocuri. Și m-am dus curajos și mai mult înspre spiritul gastronomic local, luând la nimereală o salată siciliană care mi-a pus la încercare platitudinile gustative, iar creierul a avut un pic de furcă să asocieze anșoa cu portocale, cu ceapă și fenicul. Ceva ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
abilitățile de negociere ale elitei moldovene cu cea valahă și canalele de organizare și susținere ale francmasoneriei europene, adusă la noi de pașoptiști, au fost benefice din punctul de vedere al coagulării statului modern numit România. Un proces istoric început curajos de Alexandru Ioan Cuza, gândit și orchestrat instituțional de Mihail Kogălniceanu, credibilizat de Carol I și articulat diplomatic de Brătieni, care a durat șase decenii până să fie desăvârșit. Un succes istoric de nedepășit, din varii motive, pe care, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
deschid zece proiecte în același timp pentru a se pierde urma banilor cheltuiți aiurea sau evaporați rapid; noo, nici vorbă de așa ceva, e aici o rafinată gândire rizomică, o subtilă interpretare a reflecției nomade, a spargerii centrului și a promovării curajoase a perifericului și marginalilor. E rodul unor meditații adânci și a unei viziuni de avangardă care ne scapă nouă, bieți și triviali oameni ancorați în nevoi mundane, utilitariste. E limpede acum, pentru vizionarii din Primărie șoseaua nu e doar un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
creștere economică în timpul norocos al guvernului Tăriceanu, datorită înțelepciunii și priceperii nemăsurate a ministrului de finanțe. Liniștea aparentă de azi, nu cred că mai e nevoie să o spun, nu se datorează înțelepciunii sau spiritului civic și, evident, nici măsurilor curajoase ale guvernului de "flexibilizare" a pieței muncii, ci sărăcirii și pauperizării catastrofale a oamenilor obișnuiți, secătuiți de criză și de măsurile ucigașe ale unui guvern corupt și ineficient. E liniștea deloc îmbietoare a cimitirului care îmi stârnește melancolii și amintiri
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]