7,301 matches
-
ea mai tot timpul - asta când nu vorbea cu nesuferita aia de Clodagh. Cei mai buni prieteni ai tăi sunt pești, spuse Lisa. —De câte ori trebuie să spun că nu sunt niciodată pești în dubă când urc eu? Uite, ți-am desenat o hartă, spuse Lisa. Trebuie doar să ceri o cutie bento. —O cutie bento? Ai inventat asta? se strâmbă Trix, de frică să nu se facă de râs. —Nu, așa se împachetează sushi când este luat la pachet. O să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a transformat într-o bustieră, dezvăluindu-și burtica de copil. Ce e semnul ăla auriu de pe burta ta? întrebă Lisa, interesată, în ciuda oricărui lucru. —Cercelul meu din buric, spuse Francine defensivă. —Ba nu e asta. Ascultă, a trebuit să îl desenez, insistă Francine. Mama spune că pot avea unul adevărat când împlinesc treisprezece ani - deși voi muri până atunci, adăugă ea, sumbră. Apoi a început. —Doi, trei, și. A bătut din picior în podea și a numărat invers, apoi a lansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trebui, pentru că sunt comodă și cam superficială. Materiile mele preferate de la școală sunt istoria și geografia. Îmi place ca în timpul liber să citesc și să mă joc pe calculator. Ador să mă plimb pe role sau cu bicicleta și să desenez. Aș vrea să practic sporturi cum ar fi înotul și tenisul. Sper ca această dorință să mi se împlinească în curând. Îmi plac foarte mult animalele și din această cauză mi-aș dori să devin veterinar. Știu că pentru asta
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
se servi cu câte puțin din fiecare fel, apoi se așeză la masă și-mi făcu semn să iau loc lângă ea. M-am executat, iar Martha ne anunță pe toți: — Vreau să stau vizavi de domnul Bleichert, ca să-l desenez. Emmett îmi prinse privirea și-mi făcu cu ochiul. — Bucky, o să ai parte de o caricatură dură. Creionul Marthei nu dă niciodată greș. N-are decât nouăsprezece ani, dar e deja un artist publicitar bine plătit. Maddy e frumușica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
atât de recunoscător îmi era bătrânul Mack pentru felul în care-i storceam pe sclavii lui. Madeleine și Ramona ciuguleau din farfurii cu mutre posace, de parcă ar fi fost niște prizoniere silite să asculte iar și iar povestea asta. Martha desena în continuare, uitându-se concentrată la mine, prizonierul ei. — Ce s-a-ntâmplat cu prietenul dumneavoastră? am întrebat. — Dumnezeu să-l aibă în pază, dar pentru fiecare poveste de succes există și una cu un eșec. Georgie n-a pupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ajustau crăpătura de la chimonou, ca să-și dezgolească picioarele cât mai mult. Nu era nici una potrivită. Apoi pe estradă păși o brunetă slăbănoagă, într-o rochie cu volănașe. Clipi din cauza luminii orbitoare, își frecă nasul micuț și obraznic și începu să deseneze opturi cu piciorul pe podea. I-am făcut semn barmanului. Se apropie de mine cu o sticlă, dar mi-am acoperit paharul cu palma. — Fata în roz. Cât mă costă s-o iau la mine acasă vreo oră? Barmanul oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
moară și asta-i foarte de nedrept. — Dar fotografiile scrijelite? Ce-ai vrut să demonstrezi cu ele? Martha își împreună degetele și le răsuci până când i se albiră articulațiile. Aveam nouăsprezece ani și tot ce știam să fac era să desenez. Voiam ca Maddy să fie demascată drept limbistă, iar în ultima fotografie era chiar tata, tot cu fața scrijelită. Am crezut că pe verso s-ar fi putut găsi amprentele lui. Îmi doream cu disperare să-i fac rău. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
copilul cel încântător, iar el o iubea la nebunie. Martha deveni fetița lui mămica - chiar dacă era bucățică ruptă Emmett. Emmett și Madeleine o disprețuiau pe Martha și n-o scoteau din grăsancă și plângăcioasă. Ramona o proteja, o învăța să deseneze, o culca în fiecare seară și o sfătuia să nu-și urască sora și tatăl - chiar dacă ea îi ura. Ocrotirea Marthei și educarea ei în spiritul iubirii pentru artă devenise scopul ei în viață, reazemul ei moral într-o căsnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca la o icoană a lui Georgie. Când Maddy ajunse la adolescență, deveni promiscuă. Cuibărită în patul lui Emmett, îi povestea toate detaliile aventurilor sale. Martha făcea desene obscene cu sora ei, pe care o ura. Ramona o sili să deseneze scene pastorale, pentru ca furia ei să nu ia proporții. Ca să se răzbune pe Emmett, puse în scenă spectacolele îndelung plănuite, care înfățișau indirect lăcomia și lașitatea lui. Căsuțele de jucărie dărâmate semnificau cocioabele lui Emmett, construite de mântuială și făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prin lăzile de pe podea - portița de scăpare a familiei Sprague în cazul în care Consiliul Orășenesc ar fi devenit impertinent - și am văzut rochiile de seară ieftine și blocul de desen plin cu chipuri de femei. Fără îndoială, Martha își desena alter ego-uri pentru reclamele la pastă de dinți, cosmeticale și fulgi de porumb. Nu era exclus să lanseze o campanie publicitară pentru salvarea Ramonei de la Tehachapi. Sau, poate, fără mămica torționară n-ar fi avut curaj să mai lucreze. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Se lăsă pe canapeaua cea verde și oribilă. — O să-l luați, nu-i așa? Logan Îi făcu semn polițistei să blocheze ușa de la intrare. — Unde e? Întrebă el. — Nu e drept! Mama lui Darren agită șervetul În fața lui Logan. Avea desenat pe el o oaie micuță care dansa pe el. — De ce nu-mi pot vedea nepotul? De ce nu poate sta cu taică-său? — Doamnă Caldwell... Începu Logan, numai că ea nu terminase Încă. — Vaca aia nenorocită ni l-a luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
urgent nevoie de-o casă și n-aveai bani și pretenții, acolo ajungeai. Un afiș de la băcănia de alături anunța: „DISPĂRUT: PETER LUMLEY“ sub o fotografie color cu figura puștiului de patru ani, zâmbind și plină de pistrui. Un șmecheraș desenase o pereche de ochelari, o mustață și scrisese „RAZ O IA ÎN CUR“. La Turf ’n Track nu erau anunțuri publice: doar ferestre negre și un semn de plastic verde cu galben. Logan Împinse ușa către interiorul Întunecat, unde aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ajungi aici. Bine, și acum ce e de făcut? Cum să plec de lângă clepsidra asta? Libertatea a plutit pe deasupra filtrului îndreptând făclia sa prin aer, undeva deasupra mea, și razele ireale au devenit imediat un contur clar. Ridicând mâna, a desenat în aer cadrul unei uși. Era doar o impresie, însă era ceva mai mult decât nimic. Ieși pe-aici. Asta e ușa unui labirint. Însă pentru că nimic nu e simplu, nu ai indicatoare acolo. Dacă îți schimbi viziunea, găsești drumul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ușa care crezi că e mai aproape. Pornim în același timp și primul care găsește drumul vine să-i spună celuilalt. Bine, a acceptat alergătorul și a pășit până în fața altei uși, mai departe de unde mă aflam eu, apucând cadrul desenat în mâini, ca și cum s-ar fi sprijinit de conturul ireal. Numărăm până la trei... Unu, doi, trei... și! Am pășit în același timp dincolo de ușa ireală a etajului... Jumătatea de medalie Imediat ce am ieșit prin ușa ireală, m-am trezit iar
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și m-am îndreptat spre o formațiune de stânci înalte care păreau să ascundă un pasaj prin care valurile și vremurile săpaseră sculpturi, lăsând razele de lumină să dezvăluie ceva dincolo de pereții de piatră pe care scoici uscate și alge desenau amestecuri de culoare... Imediat ce am trecut dincolo de intrarea ascunsă printre stânci am văzut ceva care strălucea în mijlocul pasajului. Deasupra, pescărușii pluteau în rotocoale, ca și cum ar fi observat sau ar fi păzit obiectul sferic, din înălțimile lor. Era un glob transparent
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
misterioase, nu m-am lămurit încă, dar în univers multe lucruri rămân misterioase și acesta e un adevăr al valorii lor inexplicabile. Mam oprit de multe ori pe câte o stâncă, privind în adâncurile apei, unde rădăcinile arborelui se zăresc desenând ramificații imperceptibile de lumină prin unduirile argintii ale valurilor, de parcă ar veni de dincolo de maluri infinite... într-o zi, uitându-mă după sirenele care apăreau și dispăreau ca nălucile prin argintiul transparent, mi-a alunecat ceasul de la mână în valuri
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
la Bibracte, unde începuse să scrie cele șapte cărți din De bello Gallico, istoria lungului său război -, Gajus scrise numele orașelor și ale templelor care se iveau pe malurile marelui fluviu; și, asemenea multor călători de după el, încercă să le deseneze, sub privirea iritată a blândului Zaleucos, care acum vorbea foarte rar, numai când era întrebat. „Ju-nit Ten-tor“, scrise Gajus cuvintele egiptene cu caractere latine, apoi, în greacă: „Denderah“; apoi, pentru o insulă aflată mult mai la sud, „Phi-lac“, „Philae“. Isis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
departe, pe celelalte foi lipite una în continuarea celeilalte. Ici-colo se vedeau cercuri negre în care erau scrise nume. Iginus întinse un deget și-i zise: — Liniile sunt râuri și drumuri, cercurile sunt sate și orașe. Nu știai? Le-a desenat Agrippa, tatăl mamei tale. Băiatul își aminti deodată: era o legendă a familiei, formidabilul proiect pe care Marcus Agrippa, marele amiral, îl crease în urmă cu șaizeci de ani. Era harta geografică a întregului imperiu, Forma Imperii. Înainte de Agrippa, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și funcționarii civili, în formate practice, de călătorie, care au fost introduse în niște apărători. În mai puțin de două secole, imperiul ajunsese în ținuturi atât de îndepărtate, încât puțini reușeau să și le imagineze. Pe acea hartă însă Agrippa desenase imperiul asemenea trupului unui uriaș întins, răsuflând, viu, cu sute de vene puternice de la un capăt la celălalt: cincizeci de mii de străzi romane pavate. La fiecare cinci mile, un post intermediar, o mutatio pentru schimbarea cailor, aprovizionarea cu alimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îl mângâie, îi luă fața în mâini și-l întrebă: — Nu crezi că toate astea au fost de nesuportat pentru mine? Poate la fel cu ceea ce trăiești tu azi... Gajus o lăsă să-l mângâie; nu-i răspunse. Ea îi desenă ușor pe tâmple două cercuri cu degetele, ca să-i alunge gândurile. El închise ochii. — Sclavele egiptene mi-au spus că Marcus Antonius - din când în când îi spunea tatălui ei pe nume, ca unui personaj istoric -, în ultima vreme, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prin soția lui, Macro are să se lege de mine mai mult decât speră să mă leg eu de el. După atâta căldură, ploua, o furtună pe mare care făcea valurile mari, înspumate să se izbească de stânci. Își petrecu după-amiaza desenând. Apoi deschise un mic codex șifonat, îl răsfoi și văzu un desen cu linii imprecise: părea un edificiu pe malul unui fluviu. — Ce-i asta? întrebă Helikon întinzându-se alături de el. Erau Nilus-ul, Iunit Tentor, zilele adolescenței, când el desena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
desenând. Apoi deschise un mic codex șifonat, îl răsfoi și văzu un desen cu linii imprecise: părea un edificiu pe malul unui fluviu. — Ce-i asta? întrebă Helikon întinzându-se alături de el. Erau Nilus-ul, Iunit Tentor, zilele adolescenței, când el desena în barcă, iar Zaleucos îi ținea călimara cu cerneală. — Îți amintești de templul pe care Marcus Antonius și Cleopatra n-au reușit să-l termine? Luă calamusul. — Uite, aici trebuia să fie un atriu imens... Însă nu-i spuse ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse ce gânduri îi invadau mintea. Se numește khont, șopti Helikon. — Da. Un atriu cu coloane. Preotul mi-a spus că Marcus Antonius și Cleopatra voiau să picteze pe tavan ciclurile magice ale constelațiilor. Îi arătă altă foaie, unde era desenat fluviul, însă în centru se înălța o insulă ce părea să aibă forma unei corăbii. — O recunoști? E Philae. Și acolo templul era neterminat; cei doi voiau să ridice un portic enorm, cu mai bine de treizeci de coloane pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un gest larg, pe care toți oamenii săi îl văzură bine, și-i spuse lui Gajus: — Privește, toate acestea le-a construit tatăl mamei tale, Marcus Agrippa, cel mai mare marinar pe care l-a cinstit vreodată Roma. El a desenat bazinul portului de apus, aflat spre interior, privește, cu depozitele, șantierele, atelierele pentru fabricarea frânghiilor, locuințele... El s-a gândit să unească cele două porturi deschizând canalul acela. A săpat în stâncă o cisternă care adună toată apa din Serinum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu prima, conturând coca. Completă linia cu altele, înclinând calamusul, și pe foaie apăru prova. — Privește, asta e coca de lemn; dar va trebui să susțină templul, care va fi din marmură, cărămizi și var. Râse din nou. Continua să deseneze, cu o mână din ce în ce mai iute. Și între două linii zâmbea entuziast: — În trecut s-au construit corăbii regale enorme; dar toate, absolut toate au fost din lemn. — E logic, spuse Împăratul. — Dar eu ți-am văzut ochii, Augustus; ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]