6,113 matches
-
puternici și norocoși, ceilalți, cei mai mulți, nu mai sperau nimic. Cât ai clipi, o mulțime agitată, umplea vagoanele până pe scări cățărați pe tampoane și pe acoperișuri, înghesuiți câte 10-15 în compartimente de 6 persoane, de nu mai încăpea un ac. Unii disperați, căutau să forțeze și să intre pe geamurile vagoanelor, însă cei mai mulți erau împinși cu brutalitate înapoi... afară. Peste tot înjurături, lovituri, îmbrânceli, blesteme până când trenul se punea în mișcare. Un peron plin cu dezamăgiți sortiți morții de foame..., se uitau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
crâncene alături de morții din tranșeele de la „Cotul Donului” Și din infernul de la Harkov... Și, acum să moară aici... omorât de niște... pigmei..!”,.. Și, brusc, se trezi în el un nou înțeles și interes pentru viață. Acum resimțea panica și dorința disperată de a trăi. Privirea lui și aceea a maiorului, se încrucișară, rămânând o clipă prinse una de alta, măsurându se.. cu înțeles. Maiorul mușcându-și buzele, nervos, nerabdător și.. scos din sărite de calmul desavârșit al omului din fața lui, își
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
însuți sau de ceea ce-ai scris. Contemplând acest amplex nesofisticat, tratatul meu amoros mi s-a părut atât de steril încât, dacă aș fi fost la Roma, l-aș fi pus pe foc imediat în piața publică, sub ochii disperați ai discipolilor mei. Poate că Augustus n-ar mai fi avut un pretext plauzibil ca să mă exileze. Frumusețe E primăvară. Soare. Rândunici. Albine. Briză. Verde. Totul strălucește. Părtaș la acest spectacol netrucat, simt o mare seninătate și o plăcere atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
actului. În acest ținut barbar, în schimb, mi se pare că simt prezența unei dimensiuni noi. Aici să iubești înseamnă să și mori din iubire. Poate că asta a împins-o pe Medeea să-și ucidă rodul pântecului ei: gest disperat, făcut în pofida zeilor, în apărarea opțiunii erotice. Grecii condamnă fără echivoc acest comportament. Corul din Medeea lui Euripide se opune disperat, dorind s-o facă să opteze în favoarea maternității. Eu îi dau dreptate Medeei. Mai bine să trăiești și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și mori din iubire. Poate că asta a împins-o pe Medeea să-și ucidă rodul pântecului ei: gest disperat, făcut în pofida zeilor, în apărarea opțiunii erotice. Grecii condamnă fără echivoc acest comportament. Corul din Medeea lui Euripide se opune disperat, dorind s-o facă să opteze în favoarea maternității. Eu îi dau dreptate Medeei. Mai bine să trăiești și să suferi iubirea până la capăt, decât s-o transformi într-un act convențional. Ebrietas Uneori mă întind în iarbă ca să ascult vânzoleala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pierdut și că bărbatul iubit mai poate încă reveni asupra deciziei infame de a o lăsa, ceea ce ar putea provoca un deznodământ funest. E atâta tandrețe și gingășie în spusele ei, dar, concomitent, se simte duritatea inexorabilă a revoltei marilor disperați care-și decid cu luciditate soarta, deși ar dori ca aceasta să-i ocolească. Aia e-atât de răvășită și-mi rostește versurile cu glas răgușit: „Și totuși, numai pentru tine - îmi amintesc - eu, care eram prințesa Colchidei, am știut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
deși ar dori ca aceasta să-i ocolească. Aia e-atât de răvășită și-mi rostește versurile cu glas răgușit: „Și totuși, numai pentru tine - îmi amintesc - eu, care eram prințesa Colchidei, am știut să-mi găsesc timp când tu, disperat, mi-ai cerut ajutorul artei mele. Atunci, pe loc, parcele ar fi trebuit să-mi deșire, dintr-o dată, firul vieții întreg și astfel eu, Medeea, aș fi murit înainte, fără să fiu dezonorată de tine. De atunci, tot ce-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
voința mea. Obosit Sunt obosit. Nu pot să mă mișc. A trăi devine cu fiece zi mai complicat. Aș dori să scap de corvoadă. Vreau să mor. Mamă Într-o noapte, Aia s-a deșteptat la plânsul meu, tare și disperat. Puteam să mor de atâta gol interior, dacă ea nu mi-ar fi fost aproape. Dacă nu mi-ar fi dovedit că ține la mine și mă iubește, așa lamentabil cum sunt. M-a strâns în brațe. A știut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
renăscător al morții... Viața are în ea ceva putrid și binefăcător. În cimitire, vara, aerul e mai proaspăt, iarba mai grasă și mai verde. Descompunerea cadavrelor dăruiește putere vieții. Încurajare Am nevoie de încurajare în acest ultim periplu inițiatic. Caut disperat să înțeleg ce înseamnă moartea mea, așa cum înainte nici măcar nu mi-aș fi închipuit c-am s-o fac vreodată. Sper să nu fie o altă eroare. Error Error e o invenție pentru a ascunde adevărul și a da astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
scap de amenințarea aceasta. Înaintez cu greu; mă aflu într-un loc unde nu mai am de ce să mă sprijin, nu mai există nici o rădăcină sau ieșitură de stâncă. N-am de ce să mă agăț. Căutarea mea e zadarnică și disperată. Sunt sfârtecat de o spaimă atroce. Golul de sub mine e un abis fără capăt și mii de guri deschise așteaptă să mă-nghită. Sunt gata să mă prăbușesc... Atunci mă trezesc într-un lac de sudoare. Descopăr că doar visasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
convertească, urcând treaptă cu treaptă până la stadiul de ales; Ovidiu al lui Mincu ajunge să îndeplinească supremul sacrificiu: să se lase ucis pentru a-și cuceri un loc pe lumea cealaltă a barbarilor. Cu totul altceva decât Tristia, decât poemele disperate ale unui spilcuit filfizon incapabil să se adapteze la sărăcia îndepărtatei provincii. Ovidiu în exil ar fi învățat, în sfârșit, adevărata semnificație a vieții: să se anihileze în natură, să regăsească rădăcinile ființei, până și să redescopere iubirea. Iar celebrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu știe „dacă s-o definească drept roman sau biografie transformată în mit”, apare un Ovidiu foarte diferit de cel din Tristia, din Epistulae ex Ponto, lătrături existențiale la lună în căutarea civilizației pierdute. Mai mult pare că acele plângeri disperate n-ar fi altceva decât un mijloc ca oricare altul ca să se descotorosească de trecut: un mod literar ca să abată atenția romanilor de la faptul că el, în zona aceea danubiană, eliberată de lăcomia pământească, în fond o ducea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
naționale etc. și iată-mă și "artistă a foamei", ca să-l parafrazez pe Kafka. Un an a ținut nebunia asta, am reușit să-i păcălesc pe toți, mai puțin pe un medic de la Institutul Parhon din București, unde ai mei, disperați, m-au internat după ce atâți alți medici nu înțelegeau ce se întâmplă cu mine. O discuție plăcută cu acel medic, despre muzică, dirijori ai Filarmonicii Banatul, literatură și apoi ca din senin diagnosticul anorexia nervosa și tot pe un ton
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
studenților la un examen, în care un sfert dintre colegii germani s-au ridicat după 10 minute, au predat foaia albă și au continuat discuția pe un ton politicos cu profesorul despre modalitatea de a relua cursul respectiv, versus tendința disperată pe care o manifestam noi la examene, încercând să căutăm "portițe" sau "ieșiri" care mai de care mai neortodoxe. Un alt aspect interesant a fost legat de relațiile dintre fete și băieți: fetele nu simțeau nevoia de a seduce, de
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
specială, încă o mai numesc "fotoliul meu preferat", pentru că de când am fost mică locul cel mai bun a fost în brațele ei. Poate din cauza lipsei tatălui am avut o legătură așa strânsă cu ea și aș putea spune că eram "disperată" după ea. Din acest motiv îmi doresc o relație echilibrată, în care ambii parteneri să se implice în creșterea copilului, în așa fel încât copilul să aibă o legătură armonioasă cu ambii părinți, pentru beneficiul tuturor. 67 Doar trăiam în
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
pentru acest popor. Aplicîndu-se un astfel de tratament, poporul se înrăiește, iar noi va trebui să găsim mecanisme independente pentru a interveni". În această perioadă în Limerick rata mortalității se ridică la 130 de oameni pe săptămînă. Soluția la situația disperată a poporului irlandez a fost emigrarea atît în Imperiu, cît mai ales către SUA. La mijlocul lui mai 1847, peste 100 000 de irlandezi hoinăreau și cerșeau în Liverpool și în orașele din nordul Angliei. Aproape 75 % din emigranții irlandezi plecau
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
luat măsuri împotriva a orice, dar prostii! prostii! prostii! ne-au lăsat fenianul nostru mort. În timp ce Irlanda se ascunde în spatele acestor morminte, în Irlanda nelibera nu va fi niciodată liniște." Ideea de bază a discursului lui Padraig Pearse era nevoia disperată a minorității republicane de a schimba cursul evenimentelor din Irlanda, curs care ducea către un compromis istoric. Pentru a schimba percepția mării majorități a irlandezilor, trebuia acționat rapid și violent. Ceea ce se întrevedea din discursul lui Pearse era stringenta necesitate
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
astfel de „loc al pierzaniei” care-ți Învăluie mintea și „buzunarul”... Puțini păreau fericiți de norocul neașteptat, cei mai mulți cu fețe supte și priviri crispate, intrați Într-un astfel de carusel nu se mai puteau desprinde de la mesele de joc, mărind disperați miza, În speranța deșartă că și vor reface uriașele conturi pierdute!!! După o Încercare efemeră la un automat, distracție care m-a costat o sută de dolari, m-am limitat să privesc, câteva minute și să beau un pahar rece
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nu putea fi cu mult diferită de cea a soldaților germani, ba chiar mai rea. Căldura insuficientă nu făcea decât să activeze păduchii, înnebunindu-i pe soldați, din cauza mâncărimii. Dormeau câte 2, cu pătura trasă peste capete, într-o încercare disperată de a se încălzi reciproc. Rozătoarele s-au înmulțit rapid, hrănindu- se cu cai și oameni morți. În stepă, șoarecii căutau cu voracitate de mâncare. Un soldat a spus că soarecii îi “mâncaseră două degete înghețate de la picioare”, în timp ce dormea
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
nu putea fi cu mult diferită de cea a soldaților germani, ba chiar mai rea. Căldura insuficientă nu făcea decât să activeze păduchii, înnebunindu-i pe soldați, din cauza mâncărimii. Dormeau câte 2, cu pătura trasă peste capete, într-o încercare disperată de a se încălzi reciproc. Rozătoarele s-au înmulțit rapid, hrănindu- se cu cai și oameni morți. În stepă, șoarecii căutau cu voracitate de mâncare. Un soldat a spus că soarecii îi “mâncaseră două degete înghețate de la picioare”, în timp ce dormea
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
ca și de teren. 1.Clinic se urmărește dispariția cvintelor de tuse, diminuarea expectorației, creșterea ponderală, dispariția febrei. În general, febra a fost considerată ca fiind expresia evoluției spre extensie a procesului bacilar. Sunt chirurgi care au intervenit în cazuri disperate (hemoptizii grave) și la bolnavi febrili, dar rezultatele au fost descurajatoare. Totuși operația la acești bolnavi este singura șansă. 2.Examenele radiologice repetate, studiate comparativ, aduc date importante privitoare la tendința evolutivă a procesului tuberculos. Cavernele staționare ca volum sau
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
să nu să simtă singur, izolat. Dacă a suferi e geu, a suferi singur e incomparabil mai greu. Poartă-te astfel ca bolnavul să fie sigur că are în tine un sprijin. Dă-i curaj când îl vezi trist, amărât, disperat. 9. Nu ajunge numai bunăvoința, ci se cere și stiință în îngrijirea bolnavilor. Zilnic se descoperă noi mijloace pentru alinarea suferințelor. Nu te mulțumi și nu te mărgini numai la științele și cunoștințele ce le-ai dobândit în școală. Împrospătează
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
de bucureșteni în vârstă mi-au spus ca în anii 1940, copii fiind, veneau să participe la hramul mănăstirii în căruțe trase de cai. Mașinile, de toate mărcile, stările și culorile au luat acum locul vechilor atelaje. Toți șoferii caută disperați un loc de parcare pe lângă intrarea mănăstirii, deja blocată de prezența multor tarabe ce vând obiecte cu conținut religios, încercând să evite „capcana” formată de amestecul de pământ și apă, adevărată mocirlă, de pe cealaltă parte a drumului, în pădurea din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Sfânta la umbreluță, a început lumea să vină puhoi”. Cele două femei văd o relație de cauzalitate directă între „nenorocirile ce se întâmplă acum, săracie, foamete, inundații, cutremure” și numărul de participanți la pelerinaje. O echipă de la televiziune face eforturi disperate pentru a se apropia neobservată de un bărbat care tocmai a trecut pe sub baldachin și s-a închinat la moaște. Are căciulă de blană de oaie pe cap (cușmă), bocanci grei în picioare, desagă bicoloră alb-negru de lână aruncată pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu-și amestecă sporii cu alte ciuperci otrăvitoare, dar ce mai știe lumea de la oraș în ziua de astăzi ?”. Toate tonetele și standurile de vânzare de aici afișează mare, vizibil, „Produs românesc”. Cum să interpretez oare dincolo de „marketingul nostalgiei” această disperată nevoie de evocare a unui trecut gastronomic muribund ? Oare autoritățile locale care au făcut posibil acest tip de târg sunt conștiente de faptul că mega-Tradiția întruchipată de pelerinaj atrage alte „tradiții” în siajul său1 ? 1. De ce produsele acelea, care aveau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]