5,812 matches
-
puțin câte puțin. Disputele tind să se deplaseze din stradă În arena politică, deși se menține Încă un potențial de violență, simbolizat În primul rând de Valea Jiului, acolo unde liderul sindical Miron Cozma, hipnotizându-i parcă pe mineri și În disprețul absolut al legilor, ajunge să creeze un fel de stat În stat. Partidul „aproape unic“ al Frontului Salvării Naționale Începe să se fisureze. În jurul lui Petre Roman, un om cu două decenii mai tânăr decât Ion Iliescu, se grupează aripa
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
treia“. În România se zice mai pe șleau: „bătrâni“. Este termenul „oficial“, chiar pe posturile de televiziune: un cuvânt cam echivoc, În care e greu de spus În ce măsură se amestecă respectul acordat bătrânilor În societățile tradiționale cu o doză de dispreț pentru cei care „au ieșit din cursă“. Și, cum jurnaliștii sau crainicii de televiziune sunt adesea oameni foarte tineri, Îi poți auzi vorbind despre „bătrâne“ sau „bătrâni“ abia trecuți de cincizeci de ani! Nu le-a spus nimeni că nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a m a l l Am răsfoit ziarele să văd ce filme erau la Fortinbras Mall 16-plex și am ales un film care să nu-i provoace confuzii lui Sarah și nici să-l plictisească pe Robby (un film despre disprețul pentru autoritate al unui tânăr emigrant și reabilitarea sa ulterioară), și din moment ce bănuiam că Robby n-ar fi subscris la o atare expediție decât dacă ar fi fost convins de Jayne (nici măcar nu voiam să-mi imaginez scena - implorările ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nebună. Robby se întoarse spre mine, panicat. E nebună, tată. - Zice că a găsit corespondența dintre băieții dispăruți și Ashton. Zice că mesajele erau expediate după ce băieții dispăruseră. Fața lui se înroși, apoi înghiți în sec. Într-o succesiune rapidă: dispreț, speculații, acceptare. Așadar: Ashton i-a turnat. Așadar: Ashton era trădătorul. Robby își imagină o cometă și coada ei. Robby își imagină călătorind spre orașe îndepărtate unde... Greșeală, Bret. Robby și-a imaginat evadarea. - Și ce-are asta cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
reproducere” aproape fidelă. Intru în vorbă cu ele. Concluzia pe care o formulează: nu sunt bani, dar nici voință pentru reparația și întreținerea clădirilor din oraș. Într-o pauză, discut cu ghida despre filmul rusesc contemporan. Ne „întâlnim” perfect în disprețul pentru prestația culturală și politică din ultima vreme a lui Nikita Mihalkov, un imperialist cu reflexe antisemite tot mai deranjante. O observație în treacăt. Pe străzile orașului, numeroase mașini ale poliției în alertă. Cred că am văzut vreo cinci într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fiind un tinerel ardelean, Titus Popovici, care, la 25 și la 28 de ani, publica două romane consistente, în care, mai ales în al doilea, Setea, are „abilitatea” să brodeze, pe canavaua cuminte a unui roman rebrenist, întreaga psihologie bolșevică: disprețul și ura față de măruntul intelectual de țară și față de așa-zisul „chiabur”, acel gospodar ce era un exemplu nu numai de bună geranță și exploatare a pământului și vitelor, dar și un model moral al satului și care le stătea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a făcut o puternică impresie, deși... am recunoscut imediat o „alteritate” temperamentală, un fel de neaderență la persoana și ideile mele ce nu poate fi expediată cu un atribut oarecare. Nu era antipatie din partea lui, ci o ușoară formă de dispreț, elegant ascunsă, dar mereu prezentă, ce se adresa, în aparență, provincialului care eram, fără licență, fără a fi avut norocul unui liceu cu dascăli de nivel universitar, fără a fi avut șansa unică de a sta în umbra lui Vianu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Având, vorbesc de mine, „neșansa” de a veni din Ardeal, de a vorbi, probabil, o limbă mai puțin flexibilă, mai puțin elegantă, o cultură cu mult, mult mai lacunară, aș zice o cultură mai ales „instinctivă”. Această „antipatie” fină, acest „dispreț de boiernaș” avea să dureze nici mai mult, nici mai puțin decât trei ani, deși, începând din acea vară, a lui ’58, urma să ne vedem dacă nu zilnic, cel puțin de două sau trei ori pe săptămână, să petrecem
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tam-tam: în primul rând, texte „inspirate” din „lupta clasei muncitoare”, și, dacă e posibil, semnate de fii de muncitori sau, excepțional, de fii ce vin din proletariatul intelectual. Cu condiția ca aceștia, atenție, să exprime în textele lor ură și dispreț față de burghezie, aristocrație, chiaburi și, dacă se poate, față de propriul lor mediu. Vezi, printre altele sclipitoarea carieră pe care o face Titus Popovici... Nu, vă asigur, spunea Matei, așa va fi ani și decenii la rând și, cum nu putem
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nimeni, prieteni sau doar colegi, dar nu pot să mă împiedic de a constata „absența, demisia” vârfurilor culturii, a elitei, în ce privește opoziția mai clară, mai fermă în acei primi ani ai dictaturii personale ceaușiste, când „se mai putea lupta”; iar disprețul pe care unii tineri de azi îl aruncă asupra noastră își are justificarea, poate, atunci, în acei ani când dictatorul, voind, lacom, tot mai multă putere, încă abil și atent la „reacții”, testa, prin „atacuri și reveniri parțiale”, capacitatea noastră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încă viu în mintea unor foști troțkiști, maoiști sau doar foști membri ai acelui P.C.F. care, după cum s-a adeverit cu câțiva ani în urmă, a primit ani în șir subsidii grase din partea U. Sovietice! - dar „orgoliul”, ca să nu zic disprețul intelighenției franceze față de noi, intelectualii din Est, și mai ales față de scriitorii români, a rămas! S-a observat acest lucru și după revoluție, când Franța nu a deschis o librărie de carte franceză într-o țară, singura, latină și francofonă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aproape două decenii, mai încolo! Ca și despre „vechii și noii” dizidenți ai României, noile „table de valori”, noii oportuniști ai culturii, noile „tropisme” politice, noii conformiști drapați în mantiile seducătoare ale nonconformismului agresiv, „anticomunismul” ca platformă eternă politică în disprețul, în nepăsarea față de starea reală, mizerabilă, confuză a națiunii, despre negarea marilor personalități, valori și texte literare ale României sub comuniști pentru a pregăti o tabula rasa unor iuți rechini culturali care, ca și în economie și finanțe, vor să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
umpleau sălile bardului Păunescu, abil asezonate cu susținerea talentaților cântăreți de folk și cu critici vii la adresa „aparatului politic” care era făcut singur vinovat de relele sociale în jurul unui „conducător” singular, animat de mari idei naționale și „revoluționare” -, sau... un dispreț, pur și simplu, față de adulții care se afundau tot mai mult în marasmul acelei gândiri „duble, de zi și de noapte”: sclavi și robotizați rușinos politic la „serviciu, la fabrică” și „liberi” noaptea între patru pereți, cu urechea afundată în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
politic la „serviciu, la fabrică” și „liberi” noaptea între patru pereți, cu urechea afundată în pâlnia Europei libere!... Da, „entuziasmul” tinerilor pentru „acel Ceaușescu”, singur și bine intenționat, înconjurat de o liotă de profitori și nepricepuți, s-a stins, dar... disprețul, disprețul pentru „acei adulți” nu cumva a rămas, ca un reziduu al acelor decenii de coșmar, ca o posibilă (și comodă!Ă explicație a dictaturii „originale” românești? Iar faptul că în cimitirul eroilor revoluției crucile poartă mai ales nume de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la „serviciu, la fabrică” și „liberi” noaptea între patru pereți, cu urechea afundată în pâlnia Europei libere!... Da, „entuziasmul” tinerilor pentru „acel Ceaușescu”, singur și bine intenționat, înconjurat de o liotă de profitori și nepricepuți, s-a stins, dar... disprețul, disprețul pentru „acei adulți” nu cumva a rămas, ca un reziduu al acelor decenii de coșmar, ca o posibilă (și comodă!Ă explicație a dictaturii „originale” românești? Iar faptul că în cimitirul eroilor revoluției crucile poartă mai ales nume de tineri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prea multe calități, dar neluând în „calcul” „îmbolnăvirea lui psihică” paranoia sa. De altfel, cine a bănuit-o, cine a prevăzut-o?! Sigur, scepticii, de care am mai vorbit la modul generic, aveau rezerve față de el la modul „firesc”, adică dispreț față de instrucția sa precară, mefiență față de trecutul său de „dur” (fost general de securitate în timpul brutal al colectivizării, șef al culturii, fără nuanțe!Ă, mefiență, neîncredere ca față de orice șef comunist, față de „orice” dictator, instalat cu ajutorul armatei fals de eliberare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
motor psihologic” care ne împinge să acordăm prioritate statutului social, jertfindu-i multe lucruri și deziderate pe care ni le inculcă „școala și biserica”. Sau... bătrânii, care, cu vârsta - și unii dintre ei, doar cu vârsta! -, ne învață modestia socială, disprețul față de valorile „lumii”, „reținerea” și admirația față de înaintașii care s-au sacrificat pentru „binele celorlalți” etc. 3 Partea a doua, dacă vreți, a carierei mele, după „fracturarea socială” prin demisia de la Paris, poate fi numită și „exil interior”. Un exil
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atmosfera în acest loc întărit în care tocul înalt, decolteul și bijuteriile n-au dobândit încă drept de cetate, nici în est, nici în vest. Se știe cam ce este femeia pentru ecleziastul intransigent: obiect de perzanie în tinerețe, de dispreț la maturitate și al uitării la bătrânețe. Iar pentru musulmanul clasic, o valoare de schimb între familii. În cartierul evreiesc, îmbrăcate cu uniforma lor cenușie, cu fustă lungă și dreaptă, cu pălărie cloș și cu pantofi fără toc, soțiile și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în balans o mică cruce pe Via Dolorosa, pentru a-și da seama că ar fi fost cel puțin neplăcut să nu le satisfacă așteptările oferindu-le o recuzită pe măsura pungii fiecăruia. Voltairienii și misticii, care împărtășesc în secret disprețul față de aceste naive contrafaceri, amuzați și unii și alții de faptul că lumea se înghesuie să atingă, la Roma, picioarele Sfântului Petru, sunt animați de o aceeași nebunie trufașă: ei neglijează biologicul și handicapul de nevindecat al celor născuți prematur
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
el să moară, pe acest spirit exigent incomod, credincios până la capăt convingerilor sale. Creștinul nu-i făcut să stea în primele rânduri. Prin vocație, el este de partea celor slabi și a perdanților. Expus tuturor calomniilor și tuturor manifestărilor de dispreț. Cu atât mai mult cu cât el are ca misiune să calce în străchini. Deci nu vă temeți de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
linie punctată valurile de antisemitism creștin de la pogromurile făptuite de cruciați, trasul pe roată instituit de Ludovic al IX-lea cel Sfânt, acuzațiile de crime rituale, caznele la care au fost supuși evreii din Spania, și până la convertirile forțate, propovăduirea disprețului, Patimile bavareze de la Oberammergau și, să zicem, tăcerea lui Pius al XII-lea din anii întunecați ca fiind tot atâtea derapaje regretabile, efecte ale unor "perioade tulburi". E de-ajuns să inversăm plinurile și golurile pentru a descoperi în toate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și la fapte dar, în ochii lui, statutul de victimă nu scuză totul. Îmi spune, în treacăt, că, în adâncul ființei lui, nu are mai multă simpatie pentru una decât pentru cealaltă din cele două tabere. Morgă, aroganță, brutalitate și dispreț de o parte. Insensibilitate, opacitate, propensiune spre înșelătorie și brutalitate de cealaltă parte, unde cerșetoria este o permanență. Doi adversari care se omoară de prea mult timp unii pe ceilalți sfârșesc prin a se asemăna: aceleași cuvinte, aceleași ritualuri. Drept
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
excelență: e omul cel mai sigur că nu e iubit pentru el-însuși. Avarul râde de risipitor, risipitorul de avar, incredulul de evlavios, evlaviosul de incredul, și cred că se pâcâlesc unul pe altul. Religiile vechi au încăpăținați; cele nouă martiri. Disprețul de oameni trebuie să fie cel mai ascuns dintre sentimentele noastre. Invidia care strigă și țipă dovedește totdeauna neîndemânare. Primejdioasă e numai invidia care tace. Poporul e un suveran care cere de mâncare; când e sătul, majestatea-sa digeră. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu vorbea niciodată de dânsul și cellalt vorbea numai de dânsul. Mutato nomine, de te fabula narratur. Montesquieu l'Esprit des lois : ambiție în lenevie, josnicie în orgoliu, dorința de îmbogățire fără muncă, dușmănie pentru adevăr, lingușire, viclenie, uitarea angajamentelor, dispreț al datoriilor cetățenești, frică de virtutea prințului, nădejde în slăbiciunile lui și însfârșit ridicolul aruncat într-una asupra virtuții alcătuiesc caracterul celor mai mulți curtezani zice Mr. de Marenne înaintea lui Montesquieu. Replica lui Alecu Ruset caracterizând pe boierii moldoveni. [Z.C.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înalt și vârtos și sunt cruzi în război. Sunt înarmați cu sulițe foarte lungi, cu scut și cu sabie încovoiată, arme îndeosebi turcești, câțiva folosesc buzdugane de fier și cei mai mulți securea. Se încaieră la luptă cu atâta îndrăzneală, cu atâta dispreț de dușman și încredere în sine încât deseori cu puține forțe au bătut chiar oști puternice ale vecinilor... Ei pot să ridice, dacă trebuie să lupte cu toate forțele, patruzeci de mii de oameni călări. La acele neamuri nu se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]