12,690 matches
-
și în 1975, sau să își omagieze maestrul, incluzând, în ediția a doua a Istoriei literaturii române vechi (1980), o Bibliografie selectivă pentru anii 1942-1979 și Bibliografia scrierilor lui N. Cartojan - primatul textului a rămas indiscutabil, ceea ce îl face un editor plin de merite. Condica lui Gheorgachi, pe care o va tipări în 1939, îi slujise drept material de studiu pentru teza de doctorat. Urmează Legenda lui Afrodițian Persul (1942), Istoria Țării Rumânești... a stolnicului Constantin Cantacuzino (publicată în 1944 „de pe
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
, Ion (26.VIII.1953, Hotar, j. Bihor), critic și istoric literar, editor. Este fiul Floarei (n. Chirilă) și al lui Ioan Simuț, agricultori. Frecventează școala generală în localitatea natală și Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” din Oradea (1968-1973). Din 1974 se înscrie la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
colab. (ed.), La muyer medieval, Madrid, 1991; A Burguière, C. Klapisch-Zuber, M. Segalen, F. Zonabend (dir.), Histoire de la famille, vol. I, Paris, 1986; Georges Duby, Enquête sur les dames du XIIe siècle, Paris, 1995; J. Dufournet, A. Jovis, P. Toubert (editori), Femmes, mariages, lignages, XIIe-XIVe siècles. Mélanges offerts à Georges Duby, Bruxelles, 1992; J.-L. Flandrin, Familles, parenté, maison, sexualité dans l’ancienne societé, Paris, 1984; La femme au Moyen Âge, editori: M. Rouche și J. Henclin, Maubeuge, 1990; E. Power
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
siècle, Paris, 1995; J. Dufournet, A. Jovis, P. Toubert (editori), Femmes, mariages, lignages, XIIe-XIVe siècles. Mélanges offerts à Georges Duby, Bruxelles, 1992; J.-L. Flandrin, Familles, parenté, maison, sexualité dans l’ancienne societé, Paris, 1984; La femme au Moyen Âge, editori: M. Rouche și J. Henclin, Maubeuge, 1990; E. Power, Les femmes au Moyen Âge, Paris, 1979. Pentru alte titluri vezi Hervé Martin, op. cit., p. LI-LIII; Ana Rodriques Oliveira, As representações da mulher na cronistica medieval Portuquesa (secs. XII a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
s-a strămutat la veșnicele lăcașuri] în anul 7073 [1565-1566]91, ei au participat la perpetuarea „numelor” celor dispăruți. Ici și colo, pe măsură ce timpul trecea și textele incizate sporesc în dimensiuni, ele restituie veritabile biografii și cutează chiar spre „literatură”. Editorii n-au observat (sau nu i-a interesat) că pisania funerară a lui Răducanu Cantacuzino, fiul Stolnicului, de la mănăstirea Cotroceni - text pătruns de un fior modern -, este așezată în „versuri”: „Fev(ruarie) 25, 7223 [1715]. Radul Spătarul, părăsind lumea cea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Quenat, Icoana, fereastră spre absolut, traducere de pr. dr. Vasile Răducă, București, Editura enciclopedică, 1993, p. 84-85). 124. Despre simbolismul culorilor, cercetat sub raport istoric, vezi, între alții: Marina Linares, Alles Wisseaswerteüber Farbea, Essen, Dic Blaue Eule, 2005; Laurence Villard (editor), Études sur la vision dans l’Antiquité classique, Publications des Universités de Rouen et du Havre, 2005; Denise Turzel, Le blanc de France, Genève, Droz, 2005; Françoise Bosman, Rosine Cleyet-Michaud, Claude Fouret (coordonatori), Couleur, travail et societé du Moyen Age
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de France, Genève, Droz, 2005; Françoise Bosman, Rosine Cleyet-Michaud, Claude Fouret (coordonatori), Couleur, travail et societé du Moyen Age à nos jours, Paris, Somagy, Lille, 2004; Herman Pleij, Colores demonic and divine, New York, Columbia University Press, Chichester, 2004; Hélene Dianne (editor), Infiniment bleu, Montreal, Fides, 2003; Christiane Wanzech, Zur Etymologie lexikalisierter, Amsterdam-New York 2003; Dora Grigoruță, Semnificații și simboluri ale culorilor, Iași Editura Gh. Asachi, 1999, p. 63-66. 125. S.Fl. Marian - Tudor Pamfile - Mihai Lupescu, Cromatica poporului român, ediție îngrijită
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la alcătuirea unui „formular” imprecatoriu (în care referirea ce ne interesează are - vedem-, de regulă, forma: „să-i fie feciorii rămași săraci și muiarea lui văduo...”) cu o lungă existență. Găsim acest formular în actul (Blăstăm sobornicesc i-au zis editorii moderni) dat, în 1752, de soborul Moldovei în frunte cu mitropolitul Iacov „pentru neprimirea străinilor la tronurile Mitropoliei și a Episcopiilor Moldovei”: Să fie blăstămați de Dumnezeu Domnul Atotputernicul și de a sa Preacurată Maică și pururea Fecioară Mariea, de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
maghiară i-a permis Șaroltei Solcan să ofere informații însemnate legate de starea femeilor din Transilvania (Societatea românească din secolul al XVII-lea în izvoarele de expresie maghiară, București, 2000), consemnată și în cercetări utilizate de autoarea amintită [A. Kiss editor] - Boszorkányok, Ruruzslók, szalmakoszorús parázaák [vrăjitoare, fermecătoare și femei imorale], București - Cluj-Napoca, 1998; autoarea trimite și la F. Schram (editor), Magyaroszági boszorkány perek [Procese ale vrăjitoarelor din Ungaria], vol I-III, București, 1970-1982). 426. Șarolta Solcan, Vrăjitori..., p. 27. 427. Vezi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
secolul al XVII-lea în izvoarele de expresie maghiară, București, 2000), consemnată și în cercetări utilizate de autoarea amintită [A. Kiss editor] - Boszorkányok, Ruruzslók, szalmakoszorús parázaák [vrăjitoare, fermecătoare și femei imorale], București - Cluj-Napoca, 1998; autoarea trimite și la F. Schram (editor), Magyaroszági boszorkány perek [Procese ale vrăjitoarelor din Ungaria], vol I-III, București, 1970-1982). 426. Șarolta Solcan, Vrăjitori..., p. 27. 427. Vezi DIR. B. țara Românească, veacul al XVI-lea, vol. V, pp. 247-249; Șarolta Solcan, Femeile..., pp. 83, 264. Pentru acuzațiile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
femeie bolnavă; locul rămas din cămăruță îl ocupau trei copii mai mari împreună cu mama lor” (în Călători străini..., vol. IX, p. 213; Șarolta Solcan, op. cit., p. 180). 553. Șarolta Solcan, (op. cit., p. 180) trimite (nota 1) la Istoria medicinei românești, editor V.L. Baloga, București, 1972, p. 80. 554. în Călători străini..., vol. II, p. 314. 555. Vezi P. Gh. Samarian, Ciuma, București, 1932, p. 42; Șarolta Solcan, op. cit., p. 182 (evocă toate cazurile preluate și de mine). 556. P.Gh. Samarian, op. cit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu periodicitate variabilă (săptămânal, bilunar, lunar și trimestrial). Subtitlul „Revistă săptămânală pentru probleme sociale și economice” se schimbă în timp, în ianuarie 1935 devenind „Revistă socială culturală”, iar în ultimul trimestru din 1941 „Revistă de știință sociografică, estetică și culturală”. Editor și redactor-șef: Ion Clopoțel. Din comitetul de redacție inițial fac parte Vasile Goldiș, Dimitrie Gusti, Mihai Popovici, G. Bogdan-Duică, Ioan Lupaș, Onisifor Ghibu, V. C. Osvadă, Radu Dragnea. S. de m. își propune să fie o publicație „de teorie
SOCIETATEA DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289755_a_291084]
-
, publicație apărută la Cluj, săptămânal, de la 14 ianuarie 1912 până la 21 decembrie 1913, având subtitlul „Revistă politică și literară”. Proprietar, editor și redactor responsabil: Valentin Drăganu, secretar de redacție: Eugen Bianu. Pentru scurte perioade redactori sunt Alexandru Lupeanu-Melin, apoi Vasile E. Moldovan. Gazeta se adresează cititorilor de la sate, cărora dorește să le dea o îndrumare culturală, politică și economică. Se acordă
SOLIA SATELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289781_a_291110]
-
SPERANȚA, revistă apărută la București, bilunar, între 24 decembrie 1904 și 5 februarie 1905, cu subtitulul „Artă, literatură și știință”. Editor: N. Ghermănescu. Publicația, scoasă de Victor Eftimiu, își propune să promoveze tineri autori și să lupte „contra acelora care nu sunt făcuți pentru literatură”. Sunt găzduite versuri juvenile, îndeobște mediocre, de Mihail Cunescu, Pascal Petrescu, D. Ionescu-Morel ș.a. Colaborează cu
SPERANŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289820_a_291149]
-
Vancea ș.a. Se produce o evoluție a gustului literar și, deoarece multe piese reprezentate sunt considerate neizbutite, se insistă asupra stimulării creației originale prin concursuri și premii. Încă din 1898 luase ființă, la propunerea lui Virgil Onițiu și cu sprijinul editorului N. I. Ciurcu din Brașov, colecția „Biblioteca teatrală”, unde erau tipărite piese de teatru originale, localizări și traduceri. Puse sub semnul valorii educative, aceste lucrări dramatice, majoritatea de inspirație locală, au circulat mult în Transilvania. Colecția se deschidea cu Soare cu
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
etc., foste cândva oameni și care, în urma „deconspirării” din final, se vădesc a fi pensionarii unui ospiciu psihiatric), transcrierea fiind atribuită unui Anonim, și un masiv corp de „note”, foarte postmodern, asumat de autorul real în pretinsa lui postură de editor și glosator al scrierii Anonimului. În afară de comentariile caleidoscopice și fanteziste (ce includ uneori mici narațiuni independente etc.) ale pseudo-„îngrijitorului de ediție”, sunt introduse și fragmente ale unui al doilea text al Anonimului, paralel cu cel din prima parte. Cartea
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
poate mai mult decât orice referință la Allard, dimensiunea relației dintre cei doi. 116. Autopsia a rămas interzisă În medicina arabo-indiană până mai târziu, din cauza contactului diferit Între practica medicală și secularizare În acest spațiu. La Calcutta, Madhusudan Gupta, primul editor al lui Suïruta, este și primul indian (suntem la 1836) care face o disecție, salutată cu salve de artilerie de autoritățile britanice (cf. A. Roșu, Aperçu, pp. 101 și 118). 117. Honigberger va reveni În diferite rânduri asupra orașului „gloriei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În India contemporană, unde discuțiile despre această marcă a ritualului hinduist nu au lipsit În ultimele două decenii, cf. J.S. Hawley (ed.), Sati, the Blessing and the Curse. The Burning of Wives in India, New York - Oxford, 1994, p. 176, unde editorul arată că În această prescripție rituală moartea femeii este celebrată. 214. Un portret al lui Dhian Singh apare În volumul din 2001 al lui Lafont, p. 85 cum pl. 148. 215. Acestui cunoscut al lui Honigberger, Schöfft și Allard, Între
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Dasgupta propunându-mi să vin la Roma, unde se afla, oaspetele lui Tucci, «ca să ne reîntâlnim»”2. Urmează Nae Ionescu, reîntors prin surprindere din lagăr și de la sanatoriu, și cum Honigberger e brașovean, În locul maharajahului se plasează cu ușurință un editor bucureștean (nu Alcalay, cum scrie În Memorii, ci Socec 3). Maharajahul din Lahore și maharajahul de Kassimbazar nu au avut același rol? În fond, Între ceea ce scrie Honigberger despre mirajul Orientului și ceea ce presimte Eliade la Istanbul (Memorii I, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
liricii universale contemporane. Fiind el însuși poet, prozator și eseist, această experiență îl leagă de personalități din generația sa. Încearcă - înainte și după plecarea din țară - să promoveze scrierile lor prin traduceri, prin recomandări și consilieri în mediul redactorilor, al editorilor, ca și prin comentarii critice, eseuri etc. Un atașament constant dovedește față de poezia lui Nichita Stănescu, din care traduce în 1969, vorbind despre importanța deosebită a volumului 11 elegii, a acestui „sistem hegelian al poeziei”, „expresia cea mai clară și
SCHLESAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289558_a_290887]
-
Scobioală, țărani. Învață întâi în satul natal, urmează școala medie în satul Șaptebani și este student al Facultății de Filologie de la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți (1958-1963). Va fi pedagog și director de școală, redactor la Radiodifuziunea din Chișinău, editor (1976-1986), consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (1986-1992), director general al Departamentului Edituri, Poligrafie și Difuzarea Cărții (1992-1994), redactor-șef la Editura Prut Internațional și din nou consilier la Uniunea Scriitorilor. Colaborează la „Literatura și arta”, „Basarabia”, „Viața Basarabiei”, „Florile
SCOBIOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289569_a_290898]
-
SĂNDULESCU, Al.[exandru] (13.VI.1929, Pleșești-Podgoria, j. Buzău), istoric și critic literar, editor. Este fiul Mariei (n. Dediu) și al lui Anton Săndulescu, învățător. Urmează școala primară în satul natal, Liceul „Regele Ferdinand” din Râmnicu Sărat (absolvit în 1948), apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (licența în 1952), unde îi are
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
reliefuri valorice etc. Astfel, V. Alecsandri-„omul de lume” din scrisori e raportat la creația sa literară, pentru a obține imaginea unei „interferențe a planurilor”. Evident, atari conexiuni se întâlnesc mai frecvent în demersurile monografistului și în notele informate ale editorului. Fidel strategiei sale de revenire în spirală asupra unui autor, istoricul literar își îmbogățește necontenit sintezele. Cazul cel mai relevant este acela al preocupării pentru Paul Zarifopol. În Constelații literare (1998) se oferă, între altele, suma unei exegeze întinse pe
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
Mircea Anghelescu, Obiect de studiu: omul, T, 1988, 10; Mircea Iorgulescu, Tot despre „locul lui Paul Zarifopol”, RL, 1988, 48; Al. Dobrescu, Pentru Zarifopol, CL, 1988, 11; Nicolae Mecu, Constelațiile istoricului literar, VR, 1989, 3-4; George Muntean, Istoricul literar și editorul, RL, 1989, 25; Mircea Iorgulescu, La răspântia dintre secole, RL, 1989, 28; Cornelia Ștefănescu, Colegul de lângă mine, RITL, 1989, 1-2; Liviu Petrescu, Moment Duiliu Zamfirescu, ST, 1990, 2; Alex. Ștefănescu, O viață de om, RL, 1995, 14-15; Teodor Vârgolici, Drama
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
ȘCHIAU, Octavian (10.III.1930, Coroisânmărtin, j. Mureș), istoric literar și editor. Este fiul Emiliei (n. Codoiu) și al lui Teodor Șchiau, învățător. Face școala primară în satul natal, iar în 1941 devine elev al Liceului „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni, absolvit în 1949. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității clujene, luându
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]