6,495 matches
-
cu regimul comunist - n.n.) din Ocna Mureș care ar fi de acord să fie transferat la parohia Cluj-Mănăștur.” Opinia împuternicitului regiunii Cluj a avut, în mod firesc, ecou la Departamentul cultelor care decide prin referatul său din 10 august 1959 :"Episcopia romano-catolică din Alba-Iulia (...) a făcut cunoscut conducerii Departamentului Cultelor, că a cerut împuternicitului Regiunii Autonome Maghiare recunoașterea de funcționare a preotului iezuit Alexandru Horvath din Gherla, în postul de paroh la parohia Cluj-Mănăștur (...) Având în vedere că împuternicitul regiunii Cluj
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
în vedere că împuternicitul regiunii Cluj arată că preotul Alexandru Horvath este un element dușmănos, iar stabilirea lui în Cluj ar produce perturbări nu numai în ceea ce privește problema romano-catolică ci și cea greco-catolică, propunem să nu se ia în considerare cererea Episcopiei romano-catolice din Alba-Iulia". A fost grav rănit într-un “accident de automobil” înscenat de agenți ai guvernului, însă a supraviețuit. Protestele enoriașilor săi l-au eliberat, rămânând însă sub arest la domiciliu. Dar curajul și activismul său, în pofida tuturor amenințărilor
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
mii de tineri. În 1972 s-a îmbolnăvit de cancer, motiv pentru care la 13 februarie 1972 papa Paul al VI-lea l-a numit pe dr. Jakab Antal ca episcop-auxiliar de Alba Iulia. Din anul 1976 administrarea efectivă a episcopiei a fost exercitată "de facto" de către episcopul auxiliar al său. La data de 2 aprilie 1980 Márton Áron s-a retras oficial de la conducerea Episcopiei de Alba Iulia, devenind episcop emerit. El a cedat administrarea diecezei către episcopul-auxiliar dr. Jakab
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
pe dr. Jakab Antal ca episcop-auxiliar de Alba Iulia. Din anul 1976 administrarea efectivă a episcopiei a fost exercitată "de facto" de către episcopul auxiliar al său. La data de 2 aprilie 1980 Márton Áron s-a retras oficial de la conducerea Episcopiei de Alba Iulia, devenind episcop emerit. El a cedat administrarea diecezei către episcopul-auxiliar dr. Jakab Antal. Áron Márton a decedat la 29 septembrie 1980 în reședința episcopală din Alba Iulia. A fost înmormântat în cripta Catedralei din Alba Iulia de
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
astfel la acea dată în Bozovici erau 82 de case. În 1736 erau 83 de case. O nouă conscripție are loc în anul 1749, și în Bozovici sunt 120 de case. Conform unei statistici din 15 ianuarie 1757, făcute de Episcopia Vârșețului, pentru satul Bozovici se constată un numar de 126 de case. În anul 1773, când localitatea a fost militarizată, erau 232 de case, iar numarul celor care erau apți pentru a face serviciul de grănicer era de 212, în
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
cult. Dimensiunile modeste (nava : 16,5 m x 6 m x 6 m) ale bisericii se explică prin resursele financiare și materiale mai reduse disponibile în timpul războiului. Parohia Andolina se află în subordinea Protopopiatului Călărași, la rândul său parte a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor.
Comuna Ciocănești, Călărași () [Corola-website/Science/301107_a_302436]
-
inima Bărăganului a ținut prima pagina a jurnalelor când a explodat bomba: stareța Sebastiana Gâtlan(40 de ani) de la Tăriceni a dat naștere la gemene, pe 27 noiembrie 2011, la Spitalul Sfântul Pantelimon din Capitală. Pentru a reface imaginea șifonată, Episcopia Sloboziei și Călărașilor a numit-o stareță pe Marina Roșu, după ce fosta măicuță a făcut de râs breasla călugărițelor. Pe un deal din vecinătatea bisericii exista o troiță, aparținând mânastirii, ridicată în anul 1850, cu forma unui paraclis, imitând în
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
târnosirea în 1893. Însă ulterioarele sfințiri ale repicturii sunt bine documentate. La 20 iulie 1947 „ "pe un timp extraordinar de greu, bântuit de secetă și de urgiile ei, s-a încheiat lucrarea de repictare a bisericii, prin acordarea veșmântului sfințeniei. Episcopia Tomisului, apreciind judicios contextul în care a fost executată această lucrare și pentru zelul depus de către preotul Mihai Constantin, i-au fost acordate acestuia, în mod excepțional, concomitent primele două ranguri onorifice preoțești: sachelar și iconom"”[4]. Data următoarei rânduieli
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
1932"” Din 1 iunie 1943, neîncetat, timp de peste 55 de ani, a susținut strana în mod admirabil și a participat în mod însuflețit și conștiincios la toate lucrările bisericești, Radu Gheorghe. Absolvent al Școlii de Cântăreți bisericești „ Episcopul Gherontie” a Episcopiei Constanței, din Medgidia. Dăruit de Dumnezeu cu mari capabilități vocale și foarte bun cunoscător al cântării bisericești și a tipicului, a slujit în mod neîncetat ca salariat și pensionar peste 55 de ani. Anul 1999 aduce un alt cântăreț cu
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
ani. Anul 1999 aduce un alt cântăreț cu „școală”, în persoana tânărului localnic Țițeică Florin Victor. Dotat cu calități deosebite pentru executarea muzicii psaltice, foarte bun cunoscător al notației muzicale bisericești, s-a format la Școala de cântăreți bisericești a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor „Roman Melodul”, din Călărași. Fire ambițioasă își completează studiile liceale la Liceul Alexandru Odobescu din Lehliu Gară iar mai apoi este admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Valahia, din Târgoviște. În anul 2010 părăsește, cu
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
unui oarecare Stan și copiilor lui " ocina la Păușești, partea lui toată oricât se va alege". Istoria acestei obști este o permanentă lupta pentru apărarea drepturilor ei strămoșești în fața tendințelor de aservire ale unor boieri vecini sau, mai tarziu, ale Episcopiei Râmnicului și Mănăstirii Sărăcinești. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea documentele vorbesc despre o altă familie de boieri și anume boierii Păușești, familie ce apare și în pisania bisericii Sărăcinești alături de boierii Sărăcinești, ctitori ai acestui lăcaș. Numele boierilor Păușești
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
a fost construită biserica nouă, cu hramul „Înălțarea Domnului” iar între 1840-1850, aici s-au așezat coloniști germani și maghiari. În perioada 1863-1864 majoritatea familiilor au trecut de la cultul ortodox, aflat sub jurisdicție sârbească, la Biserica Română Unită, datorită înființării Episcopiei de Lugoj, cu conducere românească. Puține familii au rămas la cultul greco-oriental. Uniții au preluat școala ortodoxă și proprietățile sale, precum și capacitatea de colectare a simbriei. Între 1872-1873 uniții au construit biserică proprie. Epidemia de holeră din 1873 a făcut
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
mondial. Numărul maxim de locuitori s-a înregistrat la recensământul din 1900: 2.2240 locuitori. În decurs de un secol, populația s-a înjumătățit. În prezent ea numără un total de 893 locuitori (2002), din care 99% români. După înființarea Episcopiei de Lugoj în anul 1853, majoritatea ortodocșilor din Silagiu au trecut la biserica greco-catolică pentru a ieși de sub jurisdicția ierarhiei ortodoxe sârbe din Banat. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, după înființarea Episcopiei Caransebeșului ca sufragană a Mitropoliei Ardealului, o
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
2002), din care 99% români. După înființarea Episcopiei de Lugoj în anul 1853, majoritatea ortodocșilor din Silagiu au trecut la biserica greco-catolică pentru a ieși de sub jurisdicția ierarhiei ortodoxe sârbe din Banat. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, după înființarea Episcopiei Caransebeșului ca sufragană a Mitropoliei Ardealului, o parte însemnată dintre ei s-au întors la ortodoxism. După unirea Banatului cu România a început un proces intens de trecere la ortodoxism. În secolul al XIX-lea s-a mai constituit și
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
voințe naturale sau două voi și două principii naturale de acțiune care nu se supun nici unei diviziuni, nici unei schimbări, nici unei împărțiri, nici unei confuzii, în acord cu învățătura Sfinților Părinți». O altă contribuție a sinodului a fost stabilirea Pentarhatului (format din episcopiile Romei, Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei și Ierusalimului).
Al treilea conciliu de la Constantinopol () [Corola-website/Science/301448_a_302777]
-
înțelegere, dar mai ales practic. Sub îndrumarea unor maiștri, de excepție dat fiind ucenicii cu care lucrau, aceștia au realizat mobile din lemn masiv sculptat, lucrari care au luat calea exportului. Însă în anul 1984, prin străduința Preasfințitului Gherasim, episcopul Episcopiei Vâlcii, Argeșului și Oltului, pentru viața monahală a acestui așezământ s-au ivit noi orizonturi, acesta reușind să reînoade vechiul fir, reînființând mănăstirea. A refăcut clădirile și sub pretextul inființării unui muzeu al tipografiei, încet, încet așezământul a fost repopulat
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
pentru că s-au înscris și pe parcursul lucrărilor. Deși Nestorie a fost cel care a făcut demersurile pentru ca sinodul să aibă loc și deși a fost chemat de trei ori, totuși el nu a venit. Acest lucru însă nu a împiedicat episcopii reuniți să decidă decăderea lui din onoarea de a fi episcop și interzicerea ca el să facă parte din cler, având la bază și mesajul adus de delegația sosită din partea Romei. Sinodul a luat poziție împotriva nestorianismului, o erezie care
Conciliul de la Efes () [Corola-website/Science/301446_a_302775]
-
lui Leo Peuker, pastorul titular al parohiei reformate, sprijinit de membrii consiliului parohial, Tőkés a cerut episcopului reformat de Oradea László Papp să-l titularizeze pe postul de paroh la Timișoara. Refuzul episcopului a fost unul din motivele conflictului dintre episcopie și László Tőkés. La 31 octombrie 1988, cu prilejul Zilei Reformei (sărbătoare tradițională în Biserica Reformată), László Tőkés a organizat la parohia sa o manifestare culturală, la care au participat și membri ai trupei de teatru de limbă maghiară „Thalia
László Tőkés () [Corola-website/Science/300120_a_301449]
-
persoană aleasă și sfințită prin sacramentul preoției, unsa în treaptă superioară a episcopatului de către cel puțin doi episcopi, căreia de regulă îi este dată spre păstorire o dieceza. Episcopii vicari și auxiliari, precum și episcopii titulari nu primesc sub păstorire o episcopie activă, ci una istorică. Episcopul reformat, numit superintendent, are doar atribuții suplimentare administrative, nu și sacramentale. Vesmintele episcopale includ : Vesmintele episcopale includ :
Episcop () [Corola-website/Science/300177_a_301506]
-
construcția bisericii-monument din anul 1754. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea,nu dispunem de date care să ne confirme existența unor preoți slujitori,care fără îndoială că au existat,dar documentele ne lipsesc. O statistică din anul 1805, făcută de Episcopia ortodoxă a Transilvaniei ne vorbește de existență în Feneș a doi preoți parohi ortodocși:în anul 1797,numindu-i pe Thoma Laslo(Toma Laslău) și Simeon Popovits(Simion Popovici),români,dar după nume maghiarizați(N.Josan și colaboratorii,op.cit.pag
Feneș, Alba () [Corola-website/Science/300241_a_301570]
-
de neolitice, din epoca bronzului și morminte de inhumație scitice specifice primei vârste a fierului, Hallstatt, astăzi expuse în cadrul Muzeului Brukenthal din Sibiu. După anul 1324, sătul este amintit într-un act din 11 mai 1396, cu ocazia delimitării domeniilor Episcopiei Transilvaniei, iar la 16 august 1370 o parte a domeniului Crăciunelu este luată în stăpânire de nobilul Ladislau de Galda și de soția sa Elisabeta. În statistică din anul 1553 satul figură printre localitățile cu populație predominant românească din comitatul
Crăciunelu de Jos, Alba () [Corola-website/Science/300236_a_301565]
-
XIV și XV numele localității Geoagiu de Sus este pomenit încă în 24 de documente. În partea de nord a satului, la o distanță de 300 m de albia râului într-un cadru pitoresc, se înalță falnic turla Bisericii fostei Episcopii Geoagiu. Înființarea Episopiei Geoagiu de Sus, după unii istorici, s-ar datora vreunui domn al Țării Românești din cei care aveau feude în sudul Transilvaniei, Radu cel Mare și Neagoe Basarab. Marele istoric Nicolae Iorga afirmă că primul ctitor al
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
în sudul Transilvaniei, Radu cel Mare și Neagoe Basarab. Marele istoric Nicolae Iorga afirmă că primul ctitor al ei este Radu de la Afumați (1521-1529). În anul 1557 crăiasa Ardealului, Isabela, văduva soție a principelui Ioan Zapolia, numește ca episcop al Episcopiei Geoagiu de Sus pe Hristofor. În anul 1559 se amintește aici de un alt episcop pe nume Sava, cu binecuvântarea căruia diaconul Coresi tipărește la Brașov prima carte românească „Întrebare creștinească”. Ca și celelalte biserici și mănăstiri din Transilvania și
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
Sus pe Hristofor. În anul 1559 se amintește aici de un alt episcop pe nume Sava, cu binecuvântarea căruia diaconul Coresi tipărește la Brașov prima carte românească „Întrebare creștinească”. Ca și celelalte biserici și mănăstiri din Transilvania și biserica fostei Episcopii Geoagiu de Sus a avut un important rol religios în păstrarea credinței ortodoxe precum și un important rol național, social și cultural. În chiliile acestui așezământ bisericesc și în tindă a funcționat o școală. Biserica are forma unei nave dreptunghiulare construită
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
Klein menționa un număr de 165 de suflete uniți. În 1755 Conscripția Petru Pavel Aron consemnează existența a 250 de suflete. În Conscripția administrației austriece din 1760-1762 se menționau 66 de familii nonunite (1760). În 1805 într-o conscripție a Episcopiei Ortodoxe a Transilvaniei sunt amintiți ,80 de capi de familie”. La 1831 sunt menționate 269 suflete, iar în 1857 sunt consemnate 132 case locuite doar de ortodocși în număr de 629. În Statistica demografică de la 1857 erau 629 locuitori greco-orientali
Laz (Săsciori), Alba () [Corola-website/Science/300247_a_301576]