5,319 matches
-
am auzit și un fragment din Traviata. Pe scurt, era o hărmălaie de parcă fetele s-ar fi Înmulțit nu prin clonare, ci prin diviziune fulgerătoare. Însângerat și Învinețit, m-am extras din zona ostilităților, fluturând În semn de pace o fâșie rămasă Întreagă din lenjeria de corp, și m-am târât către birou. Sprijinit cu spatele de tăblia acestuia, am glăsuit, cu una dintre ultimele suflări: — Doamnelor, așa nu se mai poate, trebuie să introducem puțină ordine În acest du-te-vino. După
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
gașca o ia spre faimoasa Pădure vieneză, unde există natură din belșug, și de fapt nimic altceva. Doar excursioniști în căutarea unui mod de viață natural, căci în prezent industrializarea face pași serioși înainte, iar drumeții pășesc și ei. Ultimele fâșii din ceața dimineții urcă pe colinele acoperite de frunziș; și tinerii urcă la rândul lor spre culmea pe care se află un turn de observație și un café‑restaurant, unde natura își găsește brusc sfârșitul binemeritat, fiindcă acolo se mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Ceafă viguroasă, rotită lent. Se vede lobul îndelung ornamentat al urechii. Nările mari. Din nou fruntea rugoasă. Lentilele, în spatele cărora răsare, treptat, chipul de altădată... Prelung și palid apare chipul ei tânăr, plutind într-o înserare umedă. Coroana părului strânge fâșii de lumină : încununarea așteptării liniștite, primitoare, încărcată de chemări. Fruntea netedă, ca albul și nemișcarea unei amiezi solare, tulpina gâtului se lărgește în auriul umerilor și în goliciunea pieptului, îmbrățișat de reci reptile verzui. Bizară și nesigură împăcare deschide această
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
patru lanțuri grele și lungi, un candelabru de argint înnegrit, în care creșteau, din zece cupe rotunde, lumânări cenușii, terminate în becuri subțiri, ascuțite. Pe peretele oblic se deschidea un unghi larg cu ușa de la intrare, mărind dintru început perspectiva. Fâșia înaltă de oglindă, strânsă în butoane argintii, prindea verdele moale al rochiei, luciul jilav al cheliei tânărului uscățiv și tăcut căruia îi spuneau Poetul, calota argintie de păr a domnului Barbosa, pielea uscată, cafenie a scaunelor înalte, aliniind țintele lor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ceruse în repetate rânduri opinia tinerei studente asupra acestei replici, peste timp, date lui Piero. „Forfecare de jumătăți care nu-și mai găsesc suprapunerea“, astfel definise, iritată, studenta, răspunsul lui Braque. Decupaj nocturn, lunar : fața nevăzută și cea văzută, inseparabile. Fâșii de nud, secante și rupte, rotite. Fețe și profiluri care devin perpendiculare și degajă așteptarea întregirii misterioase. Ca și în Cleopatra de la Chantilly, cu vipera înfășurată în jurul gâtului ? — Compoziția modernă, o dublură scindată a tabloului Simonettei, construită prin fracționarea planurilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
manșe tele cămășii, netezindu-și părul încă șaten și aspru, despăr țind fără grabă, după cărare, la stânga și la dreapta, șuvițele scurte, în care apăruseră fire albe, cuprinzându-și obrazul în mâini, frecându-l cu palmele, eliberându-l, apoi, lent, fâșie cu fâșie. Și-l amintea, din lunile fierbinți ale fantasticei lor reîntâlniri, după ieșirea ei din închisoare. Fruntea, sprâncenele, cuta de deasupra nasului drept și puternic, ochii încă arzând, buzele arse, în ochiul zăbrelit al ferestrei. Gândindu-se la ea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cămășii, netezindu-și părul încă șaten și aspru, despăr țind fără grabă, după cărare, la stânga și la dreapta, șuvițele scurte, în care apăruseră fire albe, cuprinzându-și obrazul în mâini, frecându-l cu palmele, eliberându-l, apoi, lent, fâșie cu fâșie. Și-l amintea, din lunile fierbinți ale fantasticei lor reîntâlniri, după ieșirea ei din închisoare. Fruntea, sprâncenele, cuta de deasupra nasului drept și puternic, ochii încă arzând, buzele arse, în ochiul zăbrelit al ferestrei. Gândindu-se la ea, la șansa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră umărul pietonului care se întoarce brusc, să vadă soarele. Lunecă, neatent : firma galbenă, botul mașinii, parbrizul, ghiozdanul școlarului, cerul dintr-odată trezit și viu se rotesc în privirea lui mare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vorbele, Philo, și tu, Minos! O să ne Împorcească pe toți! Minos se Încruntă și făcu un semn scurt. Femeile și tinerii se repeziră să scoată berbecul din groapă. Îl beliră de blană cât ai clipi și se apucară să desprindă fâșii de carne din care Împărțiră tuturor. Apoi aduseră câteva burți de vin și Împărțiră și brânza astfel că, pentru o vreme, În poiană se făcu liniște. Nu se mai auzeau decât clefăiturile și râgâiturile noastre. Coțcarul de Minos profită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe care i-l desfăcuse doctorul și care rămăsese descheiat, dînd la iveală un buton de alamă prins de guler și urma rotundă, verzuie, lăsată de buton pe pielea Îngălbenită și moartă a gîtului. Polițistul a luat cravata mortului - o fîșie soioasă În dungi albe și roșii - și i-a legat cu ea repede mîinile ca să nu se mai miște. Apoi brancardierii Îl ridicară din nou, porniră, iar polițiștii o luară Înaintea lor spre ieșire, Împingînd mulțimea și strigînd: — Înapoi! Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai rămăseseră În jurul nostru decît noaptea, stelele strălucitoare, Întunericul violet din parc și Dumnezeu, dar tare mai era frumos. Era chiar la Începutul lui mai, apăruseră toate frunzele și toți mugurii fragezi și pufoși, pe cer se zărea doar o fîșie de lună și era o răcoare atît de plăcută, Încărcată de mirosul frunzelor și al ierbii proaspete și al tuturor florilor ce se Înălțau din pămînt, pe care parcă le auzeai cum cresc: mi se părea că nu mai trăisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în colaborare cu Jean Monnet, a elaborat planul Schuman, celebru acum în lumea întreagă, plan pe care l-a prezentat la data de 9 mai 1950, considerată astăzi data nașterii Uniunii Europene. Să nu credeți că planul acesta reprezenta o fâșie de trandafiri plantată peste toată Europa, ca statele europene să pășească grațioase pe aleile lui și să trăiască liniștite, dându-și mâna fără nici o mânie, pentru secole de aici încolo, ci planul era ca orice plan occidental, curat practic și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
deșteptă abia când soarele îi bătea pe pleoapele subțiri. Trebuia să fie trecut de zece. Se simțea emo, înnegurat și apăsat de relele lumii. Se îmbrăcă în negru și, intrând în baie, își aranjă bretonul cu mașina de tuns. O fâșie de păr îi cădea peste ochiul drept și se prelungea până la bărbie. I-ar fi plăcut să-și lase cioc, dacă nu barbă, însă părul care îi creștea din față era atât de anemic, încât îl tundea regulat cu foarfeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trecut în registru, nu mai are rost să amânăm. Ne-a împins în sala de ceremonii, unde era doar o țigăncușă responsabilă cu aruncatul orezului în capul tinerilor însurăței. Omul s-a urcat pe soclu, și-a trecut peste cap fâșia tricoloră și s-a umflat de zâmbet. A rămas un timp așa, cu ochii-n bagdadie. Începeam să sper că o să scap de însurătoare, că o să mă pot întoarce liber la iubita mea cu corp de păpușa africană. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de cotețul de păsări și de cocina urât mirositoare a unui porc care sucombase demult și a cărui dinastie nu mai fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămășițe ale unei gospodării ce fusese probabil Înfloritoare cândva, astfel că fâșia de troscot dintre șleaurile roților de căruță se lărgea nestingherită. Existau desigur și alte drumuri prin curtea aceea, cotloane, unghere, culcușuri, și el se Încăpățâna să le tot cotrobăie pe toate, să se ascundă prin ele, să se scurgă neștiut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
crengi de arțar Cireș sălbatic - două frunze arămii cad împreună Cireș desfrunzit - printre crengile rare o singură stea Seară fără nori - pe mormântul vecinei o crizantema Plouă monoton - în cuibul lăstunului pana vrabiei Șoim în picaj - printre munți se înalță fâșii de ceață Un singur salt - pisica prinde-n labă frunza uscată Vecernie - înconjurat de corbi schitul din vale Frunze peste tot - în vârful arinului strigă o cioară
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
prăfuit și resemnat. Cerințe: 1. Explicați înțelesul cuvintelor zăvoi, sură, ghionoaia, crânguri, călători, se proclamă. 2.Construiți enunțuri utilizând cuvintele cu sens opus celor scrise cursiv în text. 3. Analizați adjectivele din primul vers. În miezul verii Elena Farago O fâșie nesfârșită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în Lisa, aveau la baza lor un târg, în care dragostea juca un rol minor sau, în orice caz, secundar. Părinții fetei și părinții băiatului se întîlneau și negociau "afacerea"; ce livezi, de unde se asigura fânul pentru vite, și ce fâșii de pământ arabil primea fiecare dintre virtualii soți, ca să poată întemeia o gospodărie. Dacă părinții cădeau de acord, se bătea palma și se organiza nunta. Dacă nu, dragostea trebuia să sucombe. Femeile se urâțeau repede, renunțând la cochetăriile din tinerețe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de la pârâul Seaca, pe care-l însoțea o vreme. Arinii de pe margini și, mai sus, fagii lăsau foarte rar lumina să pătrundă, să usuce pământul după ploi, dar, în afară de locurile unde erau bălți, Calea Secii nu cunoștea noroiul. Pe acea fâșie de pământ pietros urcau carele spre pădure și se întorceau, spre seară, încărcate cu trunchiuri de brad sau de fag, precum și carele, cu loitre înalte, ce aduceau fânul ori otava din livezile de la poalele muntelui. De o parte și de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
făcut-o mai mult în joacă. Am dat la o parte crengile unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna deschis. Dacă vroiam, puteam intra. Ceea ce am și făcut, lămurindu-ne că șopronul acela era o fostă magazie de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
departe și ne mai putem opri pe drum... Mi-am dat seama că vorbeam unei uși închise și m-am întors în apartamentul meu. Acum, Fiona întindea sos de prune pe o clătită cu dosul lingurii și o umplea cu fâșii de carne de rață și cu castraveți. Își folosea degetele cu îndemânare. — Deci, ia spune, Michael, care sunt revelațiile despre tine însuți pe care ardeai de nerăbdare să mi le împărtășești? Abia aștept să le aud. Am zâmbit. Fusesem agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vrut s-o văd în timp ce se dezbracă. Am apucat un colț al cearșafului și l-am ridicat câțiva centimetri. Ieși la lumină o ispititoare porțiune de vopsea verde-cenușie densă. Am mai ridicat puțin cearșaful, până când am zărit doar o mică fâșie provocatoare de roșu arămiu, plasată excitant la marginea pânzei. Era mai mult decât puteam suporta și, dintr-un singur gest brutal, am tras cearșaful la o parte și întregul tabloul mi s-a înfățișat în toată splendoarea sa neterminată. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la o fereastră care dădea spre plajă și asculta în tăcere în timp ce negocierile au început printre acuzații de programe ascunse pe de o parte și reglementări exagerate pe de alta. Fără a-și deslipi măcar o singură dată privirea de pe fâșia de nisip argintiu, îi auzi pe americani închizând nervoși cazul și ieșind. Îl auzi pe Hussein mormăind și plângându-se că „Tipii ăștia trebuie să se caute la cap. Tocmai au ratat ocazia de a se îmbogăți“. Mark nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la o răspântie și plecă, lăsându-l din nou în ploaie și vânt, care păreau să-și fi dublat intensitatea. Nu se vedea nimic în întunericul din jur în afară de drumul aspru, pietros din față, mărginit de ambele părți de o fâșie îngustă de mlaștină, alternând mereu turba neagră golașă, cu iarba-neagră încâlcită și cu grămezile de pietre cu forme ciudate; și nu în ultimul rând, după ce Michael mersese mai mult de zece minute, deveni conștient că drumul începuse să urmeze linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unde un mormânt gol, dar sofisticat inscripționat purta mărturia memoriei lui Godfrey, eroul de război, al cărui cadavru nu reușiseră să-l recupereze de pe pământ inamic. Hilary coborî treptele în beznă totală, dar ajungând la intrarea în cripte, văzu o fâșie subțire de lumină venind de sub ușă. Înfricoșată, șovăielnică, o deschise ușor: și văzu... ... și văzu un sicriu gol ridicat pe o platformă în mijlocul încăperii, cu capacul ridicat și lângă el, pe tatăl ei, Mortimer Winshaw, stând dezinvolt și zâmbind calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]