5,420 matches
-
Termenul de “concionator”, așadar, face aluzie într-un anume fel atât la proveniența sa din Ordinul Predicatorilor cât și la activitatea sa personală de predicator. Termenul “fascis” face trimitere la stema pontificală a lui Bertrand di Goth formată din 7 fâșii paralele. Pe timpul pontificatului său sediul popilor a fost transferat de la Roma, în Franța, la Avignone (aquitanicis). Mottoul pare să fie destul de criptic, pare însă că face trimitere într-un anume fel la originile umile ale lui Jacques-Arnaud d’Eurse, fiul
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
Mazilescu, George Mărgărit, Dumitru Țepeneag, George Astaloș. A publicat în timpul vieții un singur volum de versuri ("Poezii", Editura Eminescu, București 1970). În 2000, George Astaloș îi publică volumul „Scurtă despărțire”. A scris un roman, neterminat și fără titlu, pe o fâșie de hârtie de telex. A fost căsătorit cu Ana-Marina Voiculescu (viitoarea soție a lui Leonid Dimov), cu care a avut o fiică, Ileana (n. 1957). Cea de a doua soție a lui este Mariana Oprean Pîcă.
Teodor Pâcă () [Corola-website/Science/304255_a_305584]
-
Marna, a fost abandonată neoficial în favoarea francilor. Vizigoții din Galia Aquitania erau din ce în ce mai agitați. Burgunzii de lângă Alpi erau mai docili, dar și ei așteptau pretextul pentru o revoltă. Singurele zone aflate sub controlul strict al Romei erau coasta mediteraneană, o fâșie pornind de la Aurelianum (orașul Orléans de astăzi) în susul Loirei și una în josul Ronului. Istoricul Jordanes spune că Attila a fost momit de regele vandalilor, Gaiseric, să-i atace pe vizigoți. În același timp Gaiseric a încercat să semene vrajbă între
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
al Ierusalimului. În timpul cadenței sale ca prim ministru au avut loc Războiul din Liban din 2006 cu miliția partidului islamist șiit Hezbollah din Liban și Operația „Plumb turnat”, represalii la atacurile asupra localităților din Israel cu rachete trase de pe teritoriul Fâșia Gaza, aflată sub controlul guvernului mișcării islamiste palestiniene Hamas. Ehud Olmert s-a născut în perimetrul cetățuii medievale Shuni de lângă Binyamina, într-o familie de agricultori evrei, Mordehai și Bella Olmert, membri ai mișcării naționaliste Betar. Părinții săi se numărau
Ehud Olmert () [Corola-website/Science/304394_a_305723]
-
de centru înființat de acesta, Kadima (Înainte) și a devenit locțiitor al primului ministru și ministru de finanțe în locul lui Binyamin Netanyahu care a demisionat în semn de protest față de hotărârile lui Sharon cu privire la retragerea unilaterală a forțelor israeliene din Fâșia Gaza. La 4 ianuarie 2006 i-a succedat lui Sharon de urgență ca premier interimar, de îndată ce acesta a intrat în stare de comă în urma unei masive hemoragii cerebrale. Din aprilie 2006 Olmert a devenit prim ministru plin și a funcționat
Ehud Olmert () [Corola-website/Science/304394_a_305723]
-
Germaniei naziste față de poporul evreu în timpul Holocaustului (Shoá). În timpul exercitării de către Ben Gurion a funcției de prim ministru și ministru al apărării, Israelul a replicat cu represalii la atacurile de gherilă și teroriste arabe palestiniene de pe teritoriul Iordaniei (Cisiordania) și Fâșiei Gaza contra populației civile din Israel, de asemenea a implicat Israelul în alianță cu Franța și Marea Britanie în conflictul militar generat de Criza Suezului din 1956. Ben Gurion a fost și unul din fondatorii confederației sindicale Histadrut și primul ei
David Ben Gurion () [Corola-website/Science/304395_a_305724]
-
pe teritoriul arab, culminând cu atacul asupra sediului poliției din Kalkilia în toamna anului 1956. Până la izbucnirea Crizei Suezului, operațiunile la care a participat Sharon au fost: În cursul unei operațiuni de pedeapsă în tabăra de refugiați Deir al-Balah în Fâșia Gaza, Sharon a fost din nou rănit de focuri de armă, de această dată la picior. Incidente cum ar fi cel în care a fost implicat Meir Har-Tzion, alături de multe altele, au contribuit la tensiunile dintre noul prim-ministru israelian
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
apărare" și construirea gardului care desparte așezările palestinene din Cisiordania de teritoriul Statului Israel, precum și de așezările de coloni evrei în teritoriul ocupat al Cisiordaniei, iar ulterior pune la punct și aplică un plan de dezangajare din teritoriile ocupate din Fâșia Gaza. A fost prim-ministru al Israelului în perioada 7 martie 2001 - 16 aprilie 2006. Din 4 ianuarie 2006 s-a aflat în stare de comă în urma unei grave hemoragii cerebrale. Ariel Sharon a decedat la 11 ianuarie 2014, la
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
hemoragii cerebrale. Ariel Sharon a decedat la 11 ianuarie 2014, la spitalul "Tel Hashomer", din Ramat Gan. A fost înmormântat luni, 13 ianuarie 2014, la ferma familiei sale - Havat Hashikmim ( Ferma sicomorilor) din nord vestul Neghevului, în apropierea graniței cu Fâșia Gaza. Ariel Sharon a fost căsătorit de două ori: mai întâi cu Margalit (Gali), născută Zimmermann, originară din Brașov, România, și care a murit într-un accident de automobil în anul 1962, iar apoi cu sora acesteia, Rozalia Lilly, care
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
munteni (cu sediul Băniei la Craiova), iar în partea Apuseană (începând de la Orșova, inclusiv) s-a constituit, treptat, Banatul de Lugoj-Caransebeș iar apoi în Banatul de Timisoara. Banatul Severinului, "Banatus Zewriniensis", "Terra Zeurino" sau "Țara Severinului", cuprindea Carașul cu o fâșie din Ardeal, țara Hațegului, ținutul Amlașului și o parte limitrofă din Oltenia (Mehedinți), o parte din Gorj și din Vâlcea, întinzându-se pe ambele laturi ale munților) de la Dunăre până la Olt. Primul Ban de Severin, Luca, este menționat în 1233
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
acord de pace. Egiptul și Israelul au acceptat principial planul Jaring, dar cu rezerve care au subliniat mari diferențe între părți. Egiptul cerea că mai înainte Israelul să-și ia obligația de a se retrage din tot Sinaiul și din Fâșia Gază și să accepte o soluție dreapta a problemei refugiaților palestineni. După aceea el va fi dispus să înceapă negocieri de pace. Acordul de pace va fi semnat numai dacă Israel se va obliga să se retragă din toate teritoriile
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
a emigrat în Qatar. El a obținut cetățenia acestui emirat arab (la care a renunțat ulterior) și din anul 1957 a lucrat la Ministerul culturii și învățământului din această țară.În acea perioadă a vizitat în câteva rânduri Cisiordania și Fâșia Gază pentru a recruta cadre didactice palestiniene interesate de a lucra în Qatar. Ulterior, în anii 1980 a plecat în Uniunea Sovietică, studiind acolo istoria la Moscova, la Universitatea Patrice Lumumba „A prieteniei între popoare”. El a obținut la Institutul
Mahmud Abbas () [Corola-website/Science/298022_a_299351]
-
a fost o entitate statală arabă semiindependentă (autonomă) situată în Orientul Mijlociu, în două mari enclave teritoriale - Cisiordania, între Israel și Iordania, și Fâșia Gaza, între Israel, Marea Mediterană și Egipt, . La 29 noiembrie 2012, în urma unui vot al Adunării Generale a ONU, Palestina s-a transformat din "entitatea" palestiniană în "stat observator nemembru al ONU". Rezoluția care recunoaște statalitatea Palestinei a fost adoptată cu
Autoritatea Națională Palestiniană () [Corola-website/Science/298023_a_299352]
-
nemembru al ONU". Rezoluția care recunoaște statalitatea Palestinei a fost adoptată cu 138 de voturi pentru, 9 împotrivă și 41 de abțineri. Autoritatea Palestiniană este o regiune politică autonomă care se exercită de iure pe majoritatea teritoriului Cisiordaniei și în Fâșia Gaza. În Cisiordania există numeroase mici enclave cu așezări sau colonii agricole și urbane israeliene înființate după 1967. În afara Israelului, teritoriul se învecinează cu Egiptul, Iordania și Marea Mediterană. Statutul de autonomie al Autorității Palestiniene garantează în viitor un control palestinian
Autoritatea Națională Palestiniană () [Corola-website/Science/298023_a_299352]
-
au complicat: numeroase atentate teroriste palestinene contra populației civile israeliene și a armatei israeliene, cea de-a doua revoltă Intifada din 2000-2004, continuarea construirii sau a extinderii unor așezări israeliene în diverse enclave din Cisiordania, retragerea unilaterala a Israelului din Fâșia Gaza, victoria electorală a mișcării islamice iredentiste Hamas în cadrul Autorității Naționale Palestiniene, precum și preluarea cu forța a controlului Fâșiei Gaza de către această organizație. Aceste evenimente au dus la blocarea procesului de pace între Israel și arabii palestineni și la amânarea
Autoritatea Națională Palestiniană () [Corola-website/Science/298023_a_299352]
-
Intifada din 2000-2004, continuarea construirii sau a extinderii unor așezări israeliene în diverse enclave din Cisiordania, retragerea unilaterala a Israelului din Fâșia Gaza, victoria electorală a mișcării islamice iredentiste Hamas în cadrul Autorității Naționale Palestiniene, precum și preluarea cu forța a controlului Fâșiei Gaza de către această organizație. Aceste evenimente au dus la blocarea procesului de pace între Israel și arabii palestineni și la amânarea constituirii statului arab palestinian independent care să conviețuiască în pace cu statul evreiesc vecin. Majoritatea locuitorilor Autorității Naționale Palestiniene
Autoritatea Națională Palestiniană () [Corola-website/Science/298023_a_299352]
-
dezvoltate. Teritoriile care formează Autoritatea Națională Palestiniană s-au aflat în trecut sub control britanic. În 1948, în timpul războiului declanșat de șapte țări arabe împotriva noului stat Israel (imediat după proclamația independenței sale), Cisiordania a fost ocupată de Iordania iar Fâșia Gaza de Egipt. În războiul de șase zile din 1967Iordania a pierdut Cisiordania și Egiptul a pierdut Fâșia Gaza, care au fost ocupate de armata israeliană. Prin acordurile de la Oslo s-a decis acordarea statutului actual de autonomie la o
Autoritatea Națională Palestiniană () [Corola-website/Science/298023_a_299352]
-
războiului declanșat de șapte țări arabe împotriva noului stat Israel (imediat după proclamația independenței sale), Cisiordania a fost ocupată de Iordania iar Fâșia Gaza de Egipt. În războiul de șase zile din 1967Iordania a pierdut Cisiordania și Egiptul a pierdut Fâșia Gaza, care au fost ocupate de armata israeliană. Prin acordurile de la Oslo s-a decis acordarea statutului actual de autonomie la o parte din aceste două teritorii. Principalul scop al politicii Autorității Naționale Palestiniene este înființarea unui stat al palestinienilor
Autoritatea Națională Palestiniană () [Corola-website/Science/298023_a_299352]
-
Statul (; ) este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu, de-a lungul malului de est al Mării Mediterane. Se învecinează cu Libanul, în nord, Siria în nord-est, Iordania și Cisiordania, în est, Egipt și Fâșia Gaza, la sud-vest, și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică. Are capitala în orașul Ierusalim În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite, pe data de 14 mai
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
și două state arabe beligerante, Transiordania și Egiptul. În urma acordurilor de armistițiu încheiate in urma Războiului de Șase Zile din iunie 1967, porțiuni din teritoriile ocupate în acest conflict de către Israel - Ierusalimul de Est inclusiv Orașul vechi, Cisiordania, Peninsula Sinai, Fâșia Gaza și Înălțimile Golan, - au intrat in controlul Israelului. Peninsula Sinai a fost retrocedată Egiptului în urma unui tratat de pace, dar celelalte granițe încă nu au fost definite. Multe state consideră linia de încetare a focului din 1949 (armistițiul din
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
focului a fost semnat și s-au stabilit o linie de armistițiu, frontiere temporare, cunoscute sub numele de Linia verde. Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est, iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza. Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700.000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit în timpul conflictului din teritoriile pe care s-a alcătuit Statul Israel . Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
masă ale unei părți a populației evreiești, mai ales din tabăra naționalistă și conservatoare, consternată de ideea ca Statul evreiesc acceptă compensații bănești pentru Holocaust. În anii 1950, așezări israeliene au fost adesea atacate de Fedaini palestinieni, mai ales, din Fâșia Gaza ocupată de Egipt, dar și din Cisiordania, devenită parte a Iordaniei. În 1950 Egiptul a închis Canalul Suez pentru transporturile israeliene a avut loc o escaladare a tensiunii de-a lungul granițelor Israelului, însoțită de incidente militare. În 1956
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
iunie 1967, Israelul a lansat un atac preventiv împotriva: Egipt, Iordania, Siria și Irak. În cadrul unui Război de Șase Zile, superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi. Israelul a reușit să captureze: Cisiordania, Fâșia Gaza, Peninsula Sinai și Înălțimile Golan. Granițele Ierusalimului au fost extinse, încorporând Ierusalimul de Est, iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate. În Războiul de Șase Zile din 1967, Israelul a învins armatele
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
au urmat, Sadat și Menahem Begin au semnat Acordurile de la Camp David (1978) și Tratatul de Pace Israel-Egipt (1979). Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza. La 11 martie 1978, un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier, în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți. Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului. În anul următor, Shimon Peres, în numele Israelului, și Mahmoud Abbas din partea OEP, au semnat Acordurile de la Oslo, care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza. OEP a recunoscut, de asemenea, dreptul Israelului de a exista și a promis încetarea terorismului. În 1994, Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat, ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul. Sprijinul arab
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]