9,472 matches
-
ultimă instanță, la sintaxa care organizează faptele. Nu de foarte multă subtilitate este nevoie pentru a ne da seama că, dintr-o asemenea perspectivă, poziția privilegiată revine poiesis-ului și, implicit, limbajului sub toate avatarurile sale (logos, mzthos, lexis). Dacă producerea ficțiunii verosimile s-ar afla în centrul demonstrației aristotelice și dacă Poetica nu ar fi altceva decât o naratologie, esențial ar deveni, într-adevăr, aportul medierii lingvistice, al structurării intrigii și, în ultimă instanță, al codului. Dar lucrurile sunt în realitate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
realul?”3. În „Efectul de realitate” („L’effet de réel”4), de pildă, Barthes, stăruie, după cum știm, asupra prezenței redundante a detaliului insignifiant (barometrul amintit de Flaubert în povestirea sa, Un cœur simple, ușița lui Michelet etc.), pentru a nega ficțiunii literare orice dimensiune referențială. Aceste notații nu ar avea alt rol decât acela „de a întrerupe înaintarea intrigii și de a conota prezența amorfă a realității”5: Reziduurile ireductibile ale analizei funcționale au în comun faptul că denotă ceea ce numim
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Spăriosu care observa că în ultima perioadă mimesis-ul a devenit dintr-un instrument subordonat paradigmei hard (în speță, cunoașterii științifice) un mijloc eficace de a o aservi pe aceasta din urmă paradigmei soft a artei (cu alte cuvinte, ludicului și ficțiunii): În termenii teoriei mele, conform căreia mimesis-ul și jocul constituie deopotrivă instrumente ale unui principiu de putere în cultura occidentală, această schemă descrie în fond deplasarea din interiorul filosofiei și științei, care presupune răsturnarea dialecticii Mitului și Rațiunii, sau „reîntoarcerea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
premisei „arta imită natura” în „arta/literatura imită alte tipuri de discurs (filosofie, etică, retorică, religie, psihologie, religie ș.a.m.d.)”. E de prisos să menționăm că reciproca este și ea, în egală măsură valabilă, aspirația discursului științific spre statutul ficțiunii fiind o trăsătură din ce în ce mai evidentă în ultima perioadă. Toată lumea pare să fie de acord că o asemenea „nivelare” scoate la lumină un lucru banal, aproape uitat, dar nu lipsit de însemnătate - valoarea literaturii pentru existența umană. În Teoria secundarului 79
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de pildă, că multe texte teoretice sau științifice au tendința de a deveni din ce în ce mai literare, pe măsură ce eficiența lor practică scade. Calitatea paradisiacă sau utopică a literaturii, forța ei centripetă, ar fi detectabilă în chiar această aspirație a discursului spre statutul ficțiunii. În același sens, Matei Călinescu nota că, în anumite contexte, „lectura ficțională și cea non-ficțională devin aproape nediferențiabile”80, adăugând că jocul de-a închipuirea poate fi, la rigoare, provocat la fel de bine de o știre de ziar, de o biografie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
81. Totodată, în consens cu argumentele aduse de M. Spăriosu în favoarea conceptului de joc (cu un aport crucial în deconstruirea dialecticii Mit/ Rațiune, definitorie pentru gândirea occidentală), Matei Călinescu prezintă în studiul citat câteva dintre modalitățile prin care jocul și ficțiunea se implică reciproc, având aceleași „cadre” (frames), în contrast cu acțiuni sau comunicări „reale”. Pe scurt, am avea de-a face cu o voluntară suspendare a incredulității care să confere simulării (îndeletnicire inofensivă, ineficace și inocentă, prin excelență), aparența seriozității. Pe de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sa hard nu au întârziat nici ele să apară. Nu puțini au fost aceia care - după cum aminteam ceva mai devreme - au atras atenția că la o (re)lectură atentă Poetica aristotelică dezvăluie modul de funcționare al acelor resorturi care apropie ficțiunea și cunoașterea. Termenul grec mimesthai („a imita” sau „a reprezenta”) implica, se știe, și recunoașterea (anagnorisis), aspect ce ne îndreptățește să presupunem că relația dintre cunoașterea științifică și recunoașterea estetică este mai degrabă una de complementaritate, decât de opoziție sau
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
încercări de a reabilita venerabilul concept tocmai în virtutea valențelor lui cognitive. Finalitatea sa ar consta - în opinia lui Northrop Frye, de pildă - tocmai în aceea că reușește să confere un sens acțiunilor omenești, de vreme ce recunoașterea își produce efectul și în afara ficțiunii, în lume. Prin anagnorisis mișcarea lineară și temporală a receptării este prefăcută deci într-o facultate sui-generis, capabilă de a sesiza fenomenele unificatoare. După cum precizam, acest aspect a fost sesizat, pe lângă Frye, și de Paul Ricoeur și reafirmat nu cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
temporală a faptelor, la sensul lor general. Cu alte cuvinte să interpreteze. De cealaltă latură, scriitorul - locuind și el în(tr-o) lume - deschide, la rândul lui, câmpul mimesis-ului către exterior, într-o mișcare ce amintește de principiul cercurilor concentrice. „Pe lângă ficțiunea interioară, cuprinzând eroul și societatea sa, mai există - notează Frye - și o ficțiune exterioară, care rezultă din relația dintre scriitor și societatea sa”88. Pe lângă caracterul prin excelență dinamic al modelului, se remarcă, așadar, o deplasare către exterior a mizei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cealaltă latură, scriitorul - locuind și el în(tr-o) lume - deschide, la rândul lui, câmpul mimesis-ului către exterior, într-o mișcare ce amintește de principiul cercurilor concentrice. „Pe lângă ficțiunea interioară, cuprinzând eroul și societatea sa, mai există - notează Frye - și o ficțiune exterioară, care rezultă din relația dintre scriitor și societatea sa”88. Pe lângă caracterul prin excelență dinamic al modelului, se remarcă, așadar, o deplasare către exterior a mizei anagnorisis-ului, deplasare ce poate induce confuzii, datorate în bună măsură ambiguității care unește
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
antropologiei culturale - Northrop Frye acordă prioritate ordinii semantice și chiar simbolice, în detrimentul structurii verbale și construirii intrigii, fără a le elimina însă nici pe acestea din urmă cu totul din joc. 1.6 Alte tentative de reconciliere între lume și ficțiune. Mimesis-ul în viziunea lui Paul Ricoeur.tc "1.6 Alte tentative de reconciliere între lume și ficțiune. Mimesis‑ul în viziunea lui Paul Ricoeur." În ceea ce-l privește pe Paul Ricoeur, acesta și-a expus teoriile referitoare la mimesis în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fără a le elimina însă nici pe acestea din urmă cu totul din joc. 1.6 Alte tentative de reconciliere între lume și ficțiune. Mimesis-ul în viziunea lui Paul Ricoeur.tc "1.6 Alte tentative de reconciliere între lume și ficțiune. Mimesis‑ul în viziunea lui Paul Ricoeur." În ceea ce-l privește pe Paul Ricoeur, acesta și-a expus teoriile referitoare la mimesis în două lucrări fundamentale: Metafora vie94 și cunoscuta trilogie din 1985, Temps et récit (Timp și povestire)95
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
constata - nici intervenția mediatoare a mythos-ului. În acest fel, mimesis-ul - înțeles nu în termeni de copie, ci de redescriere/reconfigurare - încetează de a mai fi dificil sau scandalos, dar prețul plătit este, încă o dată, „deplasarea recunoașterii dinspre interiorul către exteriorul ficțiunii”109. În orice caz, după cum am încercat să demonstrăm prin invocarea argumentelor de mai sus, aducerea în prim-plan a unor concepte ca anagnorisis și dianoia, a contribuit în mod evident la reabilitarea mimesis-ului, repus astfel în legătură cu interpretarea și, implicit
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mimesis-ului de modelul pictural, propunând înlocuirea acestuia cu paradigma cinegetică: Construit în mod corespunzător, mythos-ul tragic mimează o ordine inteligibilă, iar anagnorisis devine în această împrejurare criteriul însuși al inteligibilității 114. După cum menționam, sugestia acestei apropieri dintre semnul recunoașterii în ficțiune și acea „modalitate de cunoaștere prin descifrarea urmelor, a indiciilor, a amprentelor”115, este împrumutată de la istoricul Carlo Ginzburg 116. Aspectul cel mai incitant - pus în discuție și de Compagnon - este acela cuprins în afirmația lui Ginzburg, conform căreia arta
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
misterul artei”. Este de fapt o reacție firească față de principalele postulate ale teoriei discursului ficțional care suferă, de foarte multe secole, de pe urma modelului platonic. Căci, după cum am mai remarcat, dacă Platon este cel dintâi care s-a ocupat de natura ficțiunii, incriminându-i natura prefăcută, învăluitoare și contagioasă, tot el este cel care a închis reflecțiile asupra acesteia în cutia chinezească a modelului semantic (prin Cratylos, în special). Un model din perspectiva căruia singurul lucru cu adevărat important este raportul cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
asupra acesteia în cutia chinezească a modelului semantic (prin Cratylos, în special). Un model din perspectiva căruia singurul lucru cu adevărat important este raportul cu adevărul, falsitatea sau veridicitatea reprezentării, pe scurt al cuvântului cu universul reprezentat. În acest cadru, ficțiunea ne apare fie ca înșelătoare, fie ca emblematică pentru orice tip de reprezentare a raporturilor noastre cu lumea. Într-o manieră mai puțin radicală, postularea unor similitudini între arta interpretului de literatură și cea a ghicitorului/vânătorului, reintroduce o doză
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și cea externă. Altfel spus, putem oare vorbi doar de un singur tip de urme? Fără a pleda cu tot dinadinsul pentru un model de tip pragmatic, nu putem să nu observăm că o întrebare de genul „Cum se raportează ficțiunea la lume?” devine mai incitantă în varianta „Cum abordează cititorul ficțiunea și ce fel de efecte produce ea asupra acestuia?”, sau, la rigoare, „Cum a construit-o autorul și care îi este poziția față de propria-i construcție?”. Din perspectiva unor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
singur tip de urme? Fără a pleda cu tot dinadinsul pentru un model de tip pragmatic, nu putem să nu observăm că o întrebare de genul „Cum se raportează ficțiunea la lume?” devine mai incitantă în varianta „Cum abordează cititorul ficțiunea și ce fel de efecte produce ea asupra acestuia?”, sau, la rigoare, „Cum a construit-o autorul și care îi este poziția față de propria-i construcție?”. Din perspectiva unor asemenea interogații, nu este greu să ne dăm seama că însuși
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
relelor cetății. Ne gândim la Kant care reconstruiește obiectivitatea fenomenului pe baza triplei sinteze subiective, recogniția (Rekognition) ce încununează simpla percepție în intuiție și reproducerea reprezentărilor în imaginație 126. În aceste condiții, nimic nu ne împiedică să presupunem că și ficțiunea literară stabilește raporturi - desigur, nu de la cauză la efect - cu o realitate extratextuală complexă, polimorfă și iremediabil scindată, care motivează și justifică textul, fără a se recădea, în felul acesta, în cercul vicios al unei concepții reproductive asupra referentului. În
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
doar de subtile infiltrări și corespondențe. În acest sens, nu ar fi lipsită de interes invocarea conceptului de hantologie (spectrologie), pe care Sorin Alexandrescu îl împrumută de la Derrida, într-un articol extrem de incitant, în care se precizează, printre altele că ...ficțiunea în general (...) nu este decât revenirea modificată a istoriei reale; arta, amintirile, istoriografia, cultura, nu sunt decât fenomene spectrale, prin care ceea ce odată a fost, revine, părând, o clipă, din nou a fi, pe o scenă de teatru, într-o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cultura, nu sunt decât fenomene spectrale, prin care ceea ce odată a fost, revine, părând, o clipă, din nou a fi, pe o scenă de teatru, într-o carte, într-un film139. În acest no man’s land care este spațiul ficțiunii, al recunoașterii și, în ultimă instanță, al posibilului (sau, mai bine zis, al tuturor posibilităților), referentul însuși devine un soi de spectrum, un mic simulacru care, pe de o parte, păstrează, prin chiar rădăcina sa, un raport cu spectacolul, deci
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu spectacolul, deci cu iluzia, iar pe de altă parte îi adaugă „acel ceva nițel înspăimântător care există (și) în orice fotografie: reîntoarcerea a ceea ce este mort”140. Oricum ar fi, întocmai cu trecerea spectrului dintr-o „lume” într-alta, ficțiunea face posibilă depășirea opoziției virtualului și actualului, a prezenței și a absenței, printr-un lung șir de (aparente) trădări față de referința reală. Însă, paradoxal, tocmai aceste „infidelități” fac posibil accesul la referință la modul ipotetic. În termenii folosiți de Ricoeur
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spectrale 141, în măsura în care nici nu trăiesc, nici nu vor muri vreodată. Pentru a putea observa cu mai multă claritate cum funcționează aceste delicate mecanisme, nu ar fi cu totul lipsită de interes o incursiune în acele récits inachevés care sunt ficțiunile teoretice consacrate universurilor născocite de scriitori. E inutil să mai adăugăm că în acest demers valorizarea axiologică a fazei de tranziție, a spațiului liminar, a acelui in-betweeness care se sustrage logicii binare, simplificatoare și maniheiste, va reprezenta un punct crucial
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai permisive care înlesnesc reconsiderarea raporturilor dintre literatură și lume și, implicit, reabilitarea mimesis-ului. Un ajutor considerabil vine, la acest capitol, din direcția filosofiei analitice. Am putut constata că dificultatea esențială căreia trebuie să îi facă față orice teorie a ficțiunii rezidă în faptul că, pentru a fi posibilă referința la ceva, este absolut necesar ca acel ceva să existe. Din acest motiv, multă vreme, în special din cauza tradiției inaugurate de B. Russell și de pozitivismul logic, operelor de ficțiune le-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a ficțiunii rezidă în faptul că, pentru a fi posibilă referința la ceva, este absolut necesar ca acel ceva să existe. Din acest motiv, multă vreme, în special din cauza tradiției inaugurate de B. Russell și de pozitivismul logic, operelor de ficțiune le-a fost refuzată orice valoare cognitivă. Această perspectivă, care acordă o dimensiume cognitivă enunțurilor numai în măsura în care acestea se referă la entități din universul fizic, a dezavantajat în mod evident discursul literar, din moment ce ...în literatură, propozițiile referențiale propriu-zise sunt prezente
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]