12,214 matches
-
în așteptarea procesului, își scrie romanul vieții, cu sentimentul că o carte este un fenomen tot atât de miraculos și fatal ca și celelalte mari fenomene ale existenței: nașterea, iubirea, moartea. Înfrânt în viața socială, înfrânt de mai multe ori în iubire, filosoful, care nu încetează să se gândească la gnoză și la noua lui religie, află în scriitură o bucurie recuperatoare. Realizarea în spirit, sugerează naratorul, poate fi șansa noastră. Despărțirea de Suzy este fatală, chiar atunci când Petrini, după doi ani de
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
de Suzy este fatală, chiar atunci când Petrini, după doi ani de detenție, o regăsește și îi află adevărata identitate. Femeia își pierduse fascinația. Sinceră, fixată într-o structură determinabilă, Suzy devine o femeie comună. Fără fantezie, feminitatea ei e mediocră. Filosoful o părăsește și se dedică, de aici înainte, micii zeități ocrotitoare Silvia, fiica lui. Lângă romanul sentimental există și un roman politic. Victor Petrini este un caracter tare, un om „care își asumă totul”, incapabil de compromis. O suspiciune a
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Antimimetismul lingvistic al lui Moromete, CRC, 1981, 24; Nicolae Manolescu, „Efectul” Preda, RL, 1981, 24; Cornel Ungureanu, Viețile paralele, O, 1981, 25; Stelian Dumistrăcel, Marin Preda: expresia lingvistică a fascinației orașului, CL, 1981, 8; Ion Ianoși, Cel mai iubit dintre filosofi, RL, 1981, 37; Mircea Iorgulescu, Postumele lui Marin Preda, RMB, 1981, 11 476; Sergiu Filerot, „Întoarcerea fiului rătăcit”, unica poezie a lui Marin Preda, RL, 1981, 44; Bugariu, Analogon, 75-108; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 135-155; Dobrescu, Foiletoane, II, 78-86; Iorgulescu, Critică
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
definește stilul de exeget al lui S., precaut și irezolut cu „definițiile”, care pot funcționa doar ca decupaje generatoare de eroare, și mefient cu rețetele de conduită mentală. Deruta e provocată de dorința de a învăța despre metaforă de la un filosof, Claude Lévy-Strauss, și de constatarea, ivită citindu-i pe Gottfried Benn sau pe Alain Robbe-Grillet, că metafora nu limpezește nimic, pentru că escamotează realul. Impenitent, autorul riscă totuși o metaforă și compară creația artistică, în accepția de proces și de produs
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
a unei traduceri anterioare (ms. rom. 1436, tipărit în 1963). În secolul al XVIII-lea Sindipa a circulat mult, atât oral, cât și în scris (s-au păstrat numeroase manuscrise), iar în 1802 apare la Sibiu prima ediție: Istoria Sindipii filosofului. Schema narativă a acestei cărți populare este asemănătoare cu cea din Halima, având și aceeași motivație: includerea în firul epic principal a unei serii de alte povestiri, care au rolul de a suspenda acțiunea, de a amâna sfârșitul unui condamnat
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
motivație: includerea în firul epic principal a unei serii de alte povestiri, care au rolul de a suspenda acțiunea, de a amâna sfârșitul unui condamnat la moarte prin demonstrații de înțelepciune și de morală, de a îmbogăți și diversifica narațiunea. Filosoful Sindipa îi prevestește discipolului său, fiul împăratului Chira, o mare nenorocire dacă nu va păstra tăcere timp de șapte zile. Revoltat de purtarea unei soții a tatălui său, fiul vorbește, amenințând să dea în vileag uneltirile acesteia, fapt care o
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
Revoltat de purtarea unei soții a tatălui său, fiul vorbește, amenințând să dea în vileag uneltirile acesteia, fapt care o determină pe femeie să îl denunțe împăratului ca pe un răufăcător. Neputându-se apăra, fiul e condamnat la moarte, dar filosofii intervin, încercând, prin povestiri moralizatoare, să dovedească viclenia și răutatea femeilor, pentru a demonstra, indirect, nevinovăția acuzatului. Însă în fiecare zi soția împăratului anulează cu o altă narațiune concluzia filosofilor. Duelul durează șapte zile, după care fiul poate vorbi și
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
răufăcător. Neputându-se apăra, fiul e condamnat la moarte, dar filosofii intervin, încercând, prin povestiri moralizatoare, să dovedească viclenia și răutatea femeilor, pentru a demonstra, indirect, nevinovăția acuzatului. Însă în fiecare zi soția împăratului anulează cu o altă narațiune concluzia filosofilor. Duelul durează șapte zile, după care fiul poate vorbi și dovedi vinovăția femeii. Aceasta e pedepsită, iar înțelepciunea, dreptatea și binele triumfă într-un final sărbătoresc. Principala morală a cărții este că nu trebuie să se acționeze pripit în nici o
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
unele secvențe ale cărții au intrat în circuitul literaturilor populare care au adoptat-o. Folclorul românesc a asimilat câteva motive, care fie apar în prelucrările unor autori (Anton Pann, Ioan Barac), fie au fost culese direct de la informatori autentici. Povestea filosofului păcălit vremelnic de o femeie a incitat interesul mai multor scriitori, care au „repovestit-o” în viziune proprie: Mihail Kogălniceanu în Edeș, Ion Heliade-Rădulescu în Un filosof și o femeie, Al. Macedonski în Iadeș și Mihail Sadoveanu în Divanul persian
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
Anton Pann, Ioan Barac), fie au fost culese direct de la informatori autentici. Povestea filosofului păcălit vremelnic de o femeie a incitat interesul mai multor scriitori, care au „repovestit-o” în viziune proprie: Mihail Kogălniceanu în Edeș, Ion Heliade-Rădulescu în Un filosof și o femeie, Al. Macedonski în Iadeș și Mihail Sadoveanu în Divanul persian. Ediții: Istoria Sindipii filosofului, care mai întâi s-au întors din limba persască în elinească, iar acuma din limba elinească prefăcută în românească, Sibiu, 1802; Cuvânt și
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
o femeie a incitat interesul mai multor scriitori, care au „repovestit-o” în viziune proprie: Mihail Kogălniceanu în Edeș, Ion Heliade-Rădulescu în Un filosof și o femeie, Al. Macedonski în Iadeș și Mihail Sadoveanu în Divanul persian. Ediții: Istoria Sindipii filosofului, care mai întâi s-au întors din limba persască în elinească, iar acuma din limba elinească prefăcută în românească, Sibiu, 1802; Cuvânt și pocitania filosofului Sindipa cu împăratul din țara Persiei, anume Chira, CPL, I, 353-401; Sindipa, îngr. și introd
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
o femeie, Al. Macedonski în Iadeș și Mihail Sadoveanu în Divanul persian. Ediții: Istoria Sindipii filosofului, care mai întâi s-au întors din limba persască în elinească, iar acuma din limba elinească prefăcută în românească, Sibiu, 1802; Cuvânt și pocitania filosofului Sindipa cu împăratul din țara Persiei, anume Chira, CPL, I, 353-401; Sindipa, îngr. și introd. Magdalena Georgescu, în Cele mai vechi cărți populare în literatura română, I, București, 1996, 197-320. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 54-77; Cartojan, Cărțile pop., II
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
istoria ca pildă sunt axele unor declamative poeme dramatice și ale pieselor de „teatru popular”: Mirza (1904), Dorul de țară. Meseriașii. La 24 Ianuarie. Ispășire (1905), Stâlpi de pază (1906). Nici versul nu reușește să reliefeze adevărul trăirii în fața comunei filosofii pesimiste, cum se întâmplă în paginile grupate sub titlul Din pana suferinței (1888), iar poezia patriotică - Țara mea (1905), Spade strămoșești (1915), Cântă Dorna (1939) - rămâne și ea convențională. Totuși, oda La Columna lui Traian a fost recitată la Roma
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
a omului. „Imaginea-om” este un simbol operațional, desemnând de fapt personalitatea și nu persoana, sau totalitatea cunoștințelor noastre epistemologice despre om. Aspectul subiectiv este inclus în cel obiectiv. K. Jaspers, situat pe pozițiile interdisciplinare ale medicului psihiatru și ale filosofului, consideră omul ca pe o „ființă-în-sine”, concept cuprinzător, globalizant (Ungreifende), care este construit din următoarele: a) ființa care ne înconjură: lumea și transcendența; b) ființa care suntem sau pe care o reprezentăm: subiectul vital (obiectivitatea pură, instinctele); conștiința în general
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
accentul pe măsurile de profilaxie: „Principiis obsta sero medicina para tur”. Pentru Boetius, nenorocirile care suprimă libertatea individului, cufundându-l în disperare și tristețe, au remedii morale. Cele mai importante dintre toate aceste citate sunt, incontestabil, contribuțiile lui L.A. Seneca, filosof și moralist sceptic, care, discutând despre „mânie”, pune accentul pentru prima dată pe remedii, în care putem vedea, în germene, ideea de igienă mintală din perspectiva unei atitudini morale asupra nebuniei. Pentru Seneca, „mânia este patima cea mai teribilă și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Această imagine socială a omului este punctul de plecare al formelor de educație, atât în ceea ce privește formarea omului, cât și atitudinea față de suferință, boala psihică, devianța socială etc. Interesante și semnificative în acest sens sunt opiniile sociologilor, ale politologilor sau ale filosofilor despre relația dintre societate și sănătatea mintală (H. Spencer, A. Menger, P.P. Negulescu, W. Lippmann, O. Spengler). Problema esențială care se discută în cazul „modelelor de educație” sau de formare a persoanei și sănătății mintale în societățile moderne actuale o
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
următorii factori: educația; imitația modelului; asimilarea valorilor; influența mediului; factorii sociali: legi, cutume, factori de coeziune, sentimente colective. Conștiința morală este esențială în cazul edificării stării de sănătate mintală, întrucât ea este garanția echilibrului sufletesc de care au vorbit atâția filosofi și psihologi (Socrate, Platon, Seneca, Cicero, Epictet, Marc Aureliu, Boetius, Descartes, Spinoza). De altfel, se poate desprinde din cele de mai sus ideea că factorii care contribuie la edificarea conștiinței morale corespund cu factorii care edifică sănătatea mintală. În mod
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
capitală aveau să fie analizate critic În teza sa de doctorat . Singurul indiciu (departe de a fi decisiv) pe care l-am identificat pentru etapa analizată este insistența cu care tânărul student se focaliza, În aceeași scrisoare, asupra descrierii mormântului filosofului, pe care Îl vizitase În primele zile ale șederii la Paris . Oricum, temele „civilizației corupătoare” și „bunului sălbatic” par a fi preluate fie de la Rousseau, fie de la unul dintre numeroșii săi epigoni. Receptarea lui Boerescu era Însă una atipică; „civilizația
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
ancilar. La acest ultim punct Ț. se desparte și de Julien Benda, și de Hermann Keyserling (izolarea „nu e o armă de luptă pentru apărarea spiritului”, ea face din intelectuali niște „birocrați ai spiritului”), de modelul platonician al guvernului de filosofi, ca și de statul „noocratic” al lui Camil Petrescu: știința și filosofia, „fruct al libertății și al atitudinii dezinteresate”, nu pot deveni forme de „dictatură asupra societății”, „misiunea intelectualilor este de a feri viața, de a salva spiritul de la particularitățile
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
instituite în numele „eticii și echității socialiste”. De la chestiuni concrete se ajunge la discuții privind forma de stat, sistemele sociale, tipurile de economie, calitățile și defectele regimurilor din România interbelică și postbelică. Cele mai ascuțite observații le rostește fostul profesor Arcanu, Filosoful, în formulări mereu percutante, scânteietoare, lansate deseori sub formă de paradox și butadă. El ar personifica spiritul lui Petre Țuțea. Având un ascendent asupra celorlalți, nu doar în virtutea inteligenței și a culturii, ci și a numărului anilor de detenție, Arcanu
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
1951, Bursuceni, j. Bălti - 4.XI.1975, Moscova), poet și prozator. S-a născut într-o familie de intelectuali. Este fratele poetei Leonida Lari. Studiază la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1973-1975). Ț. a nutrit interes pentru mării filosofi stoici ai Antichității, dar și pentru poezia europeană modernă. Cultivând o lirica de orientare neoexpresionistă, puternic influențată de Lucian Blaga și de reprezentanții de seamă ai expresionismului de limba germană - Georg Trakl, Georg Heym, Arno Holz, Rainer Maria Rilke -, s-
TUCHILATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290278_a_291607]
-
și Bret Harte), precum și scrieri literare proprii. Ultimul său articol, Băncile noastre, datează din 25 februarie 1890. După încercările din revista-manuscris „Muza someșană” și după o traducere apărută în „Școala practică”, lui Coșbuc i se va tipări prima lui poezie, Filosofii și plugarii, semnată C. Boșcu, în numărul 188, din decembrie 1884. În primăvara următoare, după ce i se publică, sub titlul Zlatna, o transpunere a poemului Zlatna oder von Ruhe des Gemüthes al lui Martin Opitz, tânărul poet își continuă colaborarea
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
adaptarea țăranilor la noua viață industrială, despre relațiile între ei și cu șefii. Altă temă predilectă e birocrația din institutele de cercetare, urmărindu-se, în încercarea de radiografiere completă, și viața particulară a angajaților. Cel dintâi roman al lui T., Filosof de închiriat (1980), descrie, în registru factologic, viața de baracă a unor macaragii, în timpul ridicării unei linii de curent electric într-un sat de lângă Craiova. Rolul naratorului-personaj, funcționar convertit la această meserie, ar fi de a descifra mecanismul subtil care
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
ar fi secvența în care bărbații unei familii sunt puși să are ulița satului înjugați la plug. Fără intenția sincronizării cu noile experiențe ale prozei contemporane, asemenea pagini sunt singurele care rezistă timpului. SCRIERI: Scoaterea casei din pământ, București, 1977; Filosof de închiriat, București, 1980; Tribunalul fiecărui individ, București, 1982; Cheia de contact, București, 1983; Marele interogatoriu, București, 1984; În casa asta toți trăgeau cu arma, I-II, București, 1985-1987; Cărăuși peste vămi, București, 1986; Brevetul alb, București, 1990; Cum a
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
Marin Preda, București, [1992]; Nu ești obligat să mori tâmpit (mărturia informatorului), București, 2000; Jandarmul și cartea, București, 2001. Repere bibliografice: Vlad Sorianu, „Scoaterea casei din pământ”, ATN, 1978, 4; Laurențiu Ulici, Viața de aproape, RL, 1978, 18; Artur Silvestri, „Filosof de închiriat”, LCF, 1980, 46; Dan Alexandru Condeescu, Însemnări despre proză, LCF, 1981, 9; Artur Silvestri, „Tribunalul fiecărui individ”, LCF, 1982, 37; Ion Dună, „Tribunalul fiecărui individ”, RL, 1983, 25; Ioan Holban, Asemănări deloc întâmplătoare, CRC, 1985, 19; Constantin Miu
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]