6,757 matches
-
înălțat focul mistuitor de dragoste întru Eminescu, așa cum ne vor demonstra-o cărțile de mai târziu, precum Eminescu Dialectica stilului, Dubla sacrificare a lui Eminescu sau Mitul Eminescu. Heraclit a zis fiind vizitat de câțiva curioși să cunoască pe marele filozof căruia i se dusese vestea și care fusese găsit acasă încălzindu-se aproape de cuptorul de pâine, lucru ce îi dezarmează pe vizitatori că "sunt zei și aici". Adică, aproape de cuptor, și nu numai în Olimp. Speciile jurnal, memorii, cugetări sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu voi vedea în aceasta... o simplă metodă, aceea a introspecției, ci însăși esența stilului proustian, unic. Fiindcă stilul este o Weltanschauung, o reconstrucție a lumii și nu o explicație a ei. E chiar diferența dintre stil și sistem filozofic. Filozoful propune o cheie de descifrare a ființei, artistul tinde mai departe, el e și filozof, dar și demiurg, fiindcă reclădește universal din datele oferite din rezolvarea ecuației..." Sau multele referințe la cărțile postproletcultiste de la noi: Miron Radu Paraschivescu este, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
proustian, unic. Fiindcă stilul este o Weltanschauung, o reconstrucție a lumii și nu o explicație a ei. E chiar diferența dintre stil și sistem filozofic. Filozoful propune o cheie de descifrare a ființei, artistul tinde mai departe, el e și filozof, dar și demiurg, fiindcă reclădește universal din datele oferite din rezolvarea ecuației..." Sau multele referințe la cărțile postproletcultiste de la noi: Miron Radu Paraschivescu este, după părerea autorului, "cel mai mare scriitor comunist", Marin Preda se remarcă prin romanul Delirul, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În concluzie, "Castelul lui Kafka e singura dintre lumile posibile". Soluția preconizată, la acea oră, de tânărul Theodor Codreanu, fără a fi falsă întru totul, ține mai mult de utopie: "Comunismul va cădea atunci când se vor întoarce în cultură mari filozofi și gânditori ca Eminescu, L. Blaga, C. Rădulescu-Motru, N. Iorga, C. Noica sau Mircea Eliade". Să-i fi citit Dan Iosif pe toți aceștia? Mira-m-aș! Aproape cioraniene unele notații venite din disperare: "Fără mediocritatea lașă, actualele statorniciri sociale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poeziile ermetice, oricât de explicate vor fi fost ele în efervescentul nostru cin, produceau tot un efect magic, dar mai curând prin inaccesibilitate ideatică, făcând loc unei accesibilități intuitive perfecte, căci prea puțini dintre noi erau de formație științifică ori filozofi, oricât ar fi excelat ei în gândirea abstractă. O anumită neînțelegere a logicii textului, un anumit eșec în deslușirea raționalului inducea și el un efect incantatoriu, dincolo de care firava tramă narativă, lăsând subconștientul să bănuiască existența unui mister în adâncul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
respinge nihilismul modernilor, ceea ce atestă că filozofia sa ultimă nu este cinică, ci kynică. Peter Sloterdijk vede în această distincție ruptura esențială dintre cinismul modern și kynism, ultimul nerupând niciodată legătură cu adevărul." De făcut, în acest context, următoarea remarcă: filozoful german, considerat un demn urmaș al lui Heidegger, numește kynism rezistența la convențiile sociale nenaturale și chiar antinaturale, așa-numita atitudine de jos. În timp ce prin cinism înțelege o represiune, acea atitudine de sus, potentată. Oricum, cert e că "se observă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bătrân nr. 29, județul Brașov. 208. Ispas Adriana Dorina, născută la 20 decembrie 1958 în Sibiu, județul Sibiu, România, fiica lui Simion și Ileana, cu domiciliul actual în Austria, 2630 Ternitz, Kirchengasse 3, cu ultimul domiciliu din România, Sibiu, Str. Filozofilor nr. 8, județul Sibiu. 209. Goicovici Ana Lidia, născută la 3 august 1972 în Reșița, județul Caraș-Severin, România, fiica lui Radu și Didina, cu domiciliul actual în Austria, 1220 Viena, Langobardenstr. 122/1/13, cu ultimul domiciliu din România, Reșița
HOTĂRÂRE nr. 368 din 21 iulie 1997 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118610_a_119939]
-
Aristotel și Tucidide, Hobbes și Locke, Burke, Tocqueville și Mill) întîlnite în cercetările de politologie nu schimbă esențial starea lucrurilor: știința politică contemporană nu a găsit încă modalitatea de a "recupera" întru totul gîndirea clasică. Niciunde istoricii gîndirii politice și filozofii politici contemporani n-au reușit să reformuleze contribuțiile clasicilor, în așa fel încît să le redea într-o manieră relevantă și să le facă ușor de folosit. În locul unei îmbogățiri spirituale reciproce, s-a ajuns la o bătălie neobișnuită între
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
politici contemporani n-au reușit să reformuleze contribuțiile clasicilor, în așa fel încît să le redea într-o manieră relevantă și să le facă ușor de folosit. În locul unei îmbogățiri spirituale reciproce, s-a ajuns la o bătălie neobișnuită între filozofii și cercetătorii științei politice pentru apărarea granițelor disciplinei sau pentru cucerirea unor ample spații academice, însoțită de retragerea pe terenul deja cucerit și sigur al cercetării strict disciplinare. Situația este întreținută de dificultatea de a stăpîni în același timp clasicii
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
privilegiile și drepturile de care beneficia în China, conform unor documente bilaterale, perfectate după 1898. Ulterior, a fost încheiat un asemenea document cu Austria și apoi cu Finlanda, fără ca acestea să mai conțină dreptul la extrateritorialitatea consulatelor. Faza valorificării teoriilor filozofilor occidentali era copleșită de influența Revoluției din Octombrie din Rusia și a învățămintelor acesteia și de introducerea teoriei marxism-leninismului. După izbucnirea revoluției din 1911 în China, revoluția chineză a fost considerată parte integrantă a revoluției socialiste a proletariatului mondial. Despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Coșbuc a continuat tradiția prin traduceri ale unor capodopere indiene, ca Sakuntala a marelui poet Kalidasa, precum și o antologie sanscrită, prefațată de poet, publicată la Craiova în anul 1912. De o deosebită popularitate s-a bucurat, încă din trecut, poetul, filozoful și umanistul Rabindranath Tagore, în special poezia sa lirică, în traducerea românească, care a apărut în anul 1913, precum și prezența sa în publicațiile românești din anul 1921, iar în 1926, R. Tagore a fost primit în țara noastră ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
sau chiar europeană. Menționăm pe cele mai importante, în afara celor din domeniu Entomologiei: ”Probleme de Ecologie generală și umană”2003, ”Ecologie somatică”2001, ”Decalog ecologic-Poruncile ecologiei creștine sau poruncile divine interpretate ecologic” 2005. Mai este interesant însă, să constatăm că filozoful din mintea și sufletul biologului GH. MUSTAȚĂ, până la urmă este împins de suma cunoștințelor exacte, pe calea transcenderii. Descoperim aceasta în cele 6 articole publicate împreună cu soția sa în revista dialog ortodox Epifania, între 2010 și 2013 și ne referim
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cred că, pentru a înțelege fenomenul stabilirii unor populații evreiești pe teritoriul provinciilor romane, se cuvine să evocăm faptul istoric al peregrinarilor evreiești în spațiul european și, în acest scop, am ales un fragment din introducerea la capitolul consacrat marelui filozof evreu Baruch (Benedictus) Spinoza în "Istoria filosofiei" de Will Durrant: "Istoria evreilor de la dispersarea lor este una din epopeile istoriei europene. Expulzați din patria lor naturală de către romani, după ce aceștia au cucerit Ierusalimul (70 î.e.n.), și dispersați în rândurile tuturor
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
bine, lasă că o aranjez eu! O să-i descriu babuinul... Ca să le fie tuturor greață de el. Că mie îmi și întrece! Treci la injecție! Un mare gînditor a făcut o afirmație care a șocat o lume întreagă. Spunea marele filozof că "bătrînii au foarte multă înțelepciune, dar nici un pic de caracter". Viața m-a pus în situația ca de multe ori să fiu de acord cu afirmația aceasta ciudată. Ar exista și o explicație, profund omenească, pentru acest comportament cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Lună nu va fi, ca să aibă cîinii la ce urla. Vorbesc prostii, de unde cîini?! Deci locul nostru natal, adică Pămîntul, nu va mai fi și nici o lacrimă nu va mai curge după incinerarea noastră colectivă. Adînc mai gîndea Vasile Pantalon, filozof, om de înaltă cultură și gînditor fără egal, cînd se scufunda în meditații. Stătea în fotoliu, cu ochii închiși, cu un pahar de tărie în față și cu o țigară între degetele îngălbenite ca pielea mumiilor egiptene. Tu crezi, Costică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
repede o prostie. Pe altă planetă? Cea mai apropiată stea este la cîțiva ani lumină. Galaxia are un diametru de peste o sută de mii de ani lumină! Cu ce te duci pe "altă planetă"? Cu teleportarea, continui ostentativ cu gogomăniile. Filozoful tace studiat. Deschide ochii, soarbe din pahar, îl pune la loc și mă privește atent. Tu nu ești așa de prost pe cît pari, spune pe un ton neutral. Nici vorbă, spun grăbit. Am și eu ceva în bostanul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
raze... și hop, în raiul noii planete... Da, răspund vădit bucuros că a înțeles. Simplu ca bună ziua! Ce fericit ești, Costică! Sfîntă ignoranță, ce minuni faci în scăfîrliile care au un soi de mucilagiu în loc de creier! Aici am înțeles că filozoful mă face prost. Mai pe ocolite, dar tot aceea este. Îmi sare țandăra și eu nu-s omul care să lase de la el. Vezi, filozofule, că bei din țuica mea. Mă privește din nou printre gene, ca pe un gîndac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
faci în scăfîrliile care au un soi de mucilagiu în loc de creier! Aici am înțeles că filozoful mă face prost. Mai pe ocolite, dar tot aceea este. Îmi sare țandăra și eu nu-s omul care să lase de la el. Vezi, filozofule, că bei din țuica mea. Mă privește din nou printre gene, ca pe un gîndac sub lupă. Și ce este țuica, bre, Costică? De data asta mă ochește unde mă pricep. Îmi umflu pieptul și răspund: Alcool etilic, că de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înșfac sticla cu rachiu, îi pun dopul, beau paharul lui pe care tocmai îl umplusem și mă rățoiesc fioros. Ascultă, mă, bețivanule! Bei țuica mea, muncită de mine, de pleașcă. În loc să spui săru' mîna, tu mă crezi... Un prost, bolborosește filozoful. O să vezi tu cine este prost! Stai aici fără să faci nimic pînă o pocni Soarele. De la mine pomană nu mai capeți! Te asigur că o să crăpi de lipsa băuturii, nu de pîrjoleală! După o săptămînă, Vasile Pantalon sorbea tacticos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
riscant dialog cu necredința, tot astfel cum cel ce nu crede e mereu cuplat la orizontul credinței. Ca în versetul 24 din capitolul 9 al Evangheliei după Marcu: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!“ Drumul spre sine În Antichitatea târzie, când filozofii erau mai nume roși decât profesorii de filozofie, iubitorul de înțelepciune era definit ca un truditor al modelării de sine. Nu ți se cerea să cauți o formă de cunoaștere generică, un adevăr „obiectiv“, străin de ființa ta, un adevăr
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
S-au scris pagini exaltante pe această temă, de la Platon la Epictet și Marc Aureliu, de la Epicur la neoplatonici. Iată un faimos pasaj din Plotin: Dar istoria filozofiei a părăsit, de mai multe secole, această specie a filozofării. Astă zi, filozoful vrea să se distingă mai curând prin uitare de sine: umblă la fine țuri chintesențiale, afectează „rigoarea“ științei, construiește ample pagode terminologice, sisteme atotcuprinzătoare, cu atât mai valabile cu cât el e mai absent, ca persoană vie, din „tehnicitatea“ lor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
execuția oarbă a unei gesticulații cutumiere. Există o anumită simetrie între „a merge la biserică“ decerebrat și mecanic și „a medita“ asupra feluritelor teme religioase în totala igno ranță a metabolismului liturgic și a căutării „instituționalizate“. Debranșat de „dispozitivul“ apostolic, „filozoful“ religios riscă să-și pericliteze spiritul de orientare, crezând, cu o vinovată suficiență, mai mult în capacitățile proprii decât în acumulările masive ale unei bimilenare tradiții. Altceva mă preocupă, însă, în însemnările de față. Și anume faptul că, pe piața
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sau în parc e simpla anexă a unui maldăr de gazete policrome, apoi devoratorul de romane polițiste și, în sfârșit, amatorul de literatură în genere, trăitor în universuri paralele, emotiv, rafinat, degustător de ficțiuni și pescuitor de metafore, supărat pe filozofii care n-au „simțul concretului“ și se pierd în speculațiuni din care lipsește patosul vieții (ceea ce, până la un punct, e adevărat). Încă o sub-specie: cititorul „branșat“, cu lecturi la zi. Nu mai pierde timpul cu clasici răsuflați. Rumegă doar ulti
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
simple supoziții. Mai degrabă însă suntem tentați să credem că instruirea sa a fost făcută în casa părintească, cu preceptori străini, după cum par să indice unele informații documentare sumare. Unul dintre aceștia ar fi putut fi vestitul scriitor, lingvist și filozof sârb, Dositei Obradovici 53, menționat de N. Iorga că a îndeplinit "în Moldova rosturi de preceptor pe lângă familiile Balș și Callimachi"54. Câteva mențiuni ale lui Carra, aflat din 1775, în Moldova, ca preceptor menit să se ocupe de educația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sociale, cât și spre maniera de exercitare a suveranității 76, iar concluziile sale relevă faptul că indiferent de forma de conducere a statului: aristocratică, monarhică sau republicană, poporul este îndreptățit să participe la luarea tuturor hotărârilor referitoare la acesta. Astfel, filozoful german instituie o formă de conciliere între drepturile monarhului și ale poporului. La rândul său, Christian Wolff, acceptând ficțiunea contractualistă, consideră că starea naturală în care oamenii s-ar fi bucurat de toate drepturile lor, fără nici o restricție, nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]