6,098 matches
-
precum calmîcii, care fugeau de opresiune. Una dintre primele jafuri importante ale lui Razin a fost distrugerea convoiului naval care transporta tezaurul patriarhului Moscovei și ale unor negustori bogați moscoviți. Razin a navigat mai apoi spre sud la comanda unei flote de 35 de galere, cucerind mai multe fortificații și devastând zona pe care a străbătut-o. La începutul anului 1668, cazacii de sub comanda lui au înfrânt forțele de sub comanda voievodului Iakov Bezobrazov trimise împotriva lui din Astrahan, iar în vara
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
Caspică și a atacat regiunea de coastă a Persiei de la Derbend la Baku, a masacrat locuitorii marelui emporium de la Rasht, iar în primăvara anului 1669 și-a stabilit cartierul general pe insula Suina, de unde a reușit în iulie să înfrângă flota persană trimisă împotriva lui. devenise în acel moment un om puternic, cu care cnejii și principii din regiune au intrat în tratative. Razin s-a reîntors în august 1669 la Astrahan și a acceptat o fertă de grațiere a țarului
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
și care erau în bună măsură independente de conducerea centrală, spre mijlocul secolului al XVII-lea, această situație s-a schimbat și a avut loc un vast proces de integrare a locuitorilor Zaporojiei în societatea căzăcească. Cazacii au construit o flotă mare de vase ușoare și rapide. Cu ajutorul lor, cazacii declanșau acțiuni fulgerătoare de jaf împotriva așezărilor bogate de pe țărmul Mării Negre de sub controlul Imperiului Otoman. În cursul a câtorva campanii, cazacii au ajuns chiar până la Constantinopol. Siciul Zaporojean a fost fondat
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
fratelui său mai mare, Vilhelm, care a devenit rege al Greciei în 1863. Regele și-a trimis fiul în Danemarca pentru a-l înscrie în marina daneză și l-a lăsat în grija fratelui său, Valdemar, care era amiral în flota daneză. Simțindu-se abandonat de către tatăl său, George i-a scris mai târziu logodnicei lui, Prințesa Marie Bonaparte, că a dezvoltat un atașament profund pentru unchiul său din acea zi. Acesta era atmosfera unde Marie a venit să locuiască. În
Prințesa Maria de Orléans (1865–1909) () [Corola-website/Science/321922_a_323251]
-
Greyjoy. Contestat de fratele și de fiica acestuia, Victarion și Asha, Euron "Ochi de cioară" Greyjoy va reuși să câștige în cele din urmă, promițând că poate chema dragonii care-i vor ajuta pe locuitorii insulelor să cucerească întreg Westerosul. Flota oamenilor de fier atacă și cuceresc insulele de la gura răului Mander, amenințând Highgardenul. Euron îl trimite apoi pe Victarion spre est, pentru a o peți pe Daenerys Targaryen, dar acesta plănuiește să se căsătorească chiar el cu ea. În Dorne
Festinul ciorilor () [Corola-website/Science/321949_a_323278]
-
cauzând moartea a 600 de civili. Până la 28 mai, Garibaldi controla cea mai mare parte din oraș și a declarat autoritatea Bourbonilor nulă. A doua zi, un disperat contraatac napolitan a fost și el respins, iar Lanza a cerut armistițiu; flota napolitană a părăsit portul. Trupelor Bourbonilor li s-a ordonat să se îndrepte spre est și să evacueze insula. O insurecție izbucnită în Catania la 31 mai, condusă de Nicola Fabrizi, a fost înăbușită de garnizoana locală, dar ordinul de
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
rezistență, numeroase unități ale armatei Bourbonilor destrământu-se spontan sau chiar alăturându-se lui Garibaldi. La 30 august, o armată siciliană condusă de generalul Ghio, a fost lăsată la vatră în Soveria Mannelli, lupta fiind continuată doar de unități mici, dispersate. Flota napolitană s-a comportat la fel. Regele Francisc al II-lea a fost astfel obligat să abandoneze Napoli și să se cantoneze în redutabila cetate Gaeta, în vreme ce se pregătea o ultimă rezistență pe râul Volturno, la nord de Napoli. La
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
Moos, Mühlbach, Obergschwendt, Oberhub, Oedt, Pamet, Pichl, Pühret, Reith, Rennersdorf, Schauerdoppl, Schlögen, Schlögenleiten, Sieberstal, Starz, Untergschwendt, Wies, Wiesing. Localitaea Schlögen, care este acum un cartier, este amintită deja în timpul romanilor, aici fiind staționate trupe auxiliare și probabil o parte din flota romană (classis Histriae). Ulterior localitatea aparține de principatul Bavaria, iar din secolul XII aparține de Principatul Austriei. În Războaiele Revoluției Franceze este ocupată de mai multe ori. Din 1918 aparține de Austria, iar pe o perioadă de câțiva ani aparține
Haibach ob der Donau () [Corola-website/Science/321357_a_322686]
-
eforturilor de război al Triplei Antante și i-a promis în schimb crearea unui imperiu arab care s-ar fi întins din Egipt până în Persia, cu excepția posesiunilor sau zonelor de interes britanice și franceze precum Kuweitul, Adenul și litoralul sirian. Flota franco-britanică distrusese forțele navale otomane din Marea Roșie încă de la începutul războiului. Portul Jidda a fost atacat pe 10 iunie 1916 de 3.500 de arabi, care au fost sprijiniți de pe mare de vasele de război și hidroavioanele britanice. Garnizoana otomană
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
fruntea unei expediții în 1500, în jurul Africii. Scopul acestei întreprinderi a fost revenirea cu mirodenii de valoare și stabilirea de relații comerciale în India—ocolind monopolul asupra comerțului de mirodenii deținut la acea vreme de negustorii arabi, turci și italieni. Flota lui de 13 vase a navigat, poate intenționat, departe înspre vestul Atlanticului, unde a debarcat pe ceea ce credea inițial că este o insulă mare. Întrucât noul pământ se afla în sfera de influență portugheză conform tratatului de la Tordesillas, Cabral l-
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
pământ era cel mai probabil un continent, și a trimis un vas înapoi pentru a-l anunța pe regele Manuel I despre noul teritoriu. Continentul era America de Sud, iar pământul revendicat de el în numele Portugaliei a căpătat apoi numele de Brazilia. Flota s-a reaprovizionat, după care s-a îndreptat spre est pentru a relua călătoria înspre India. O furtună în Atlanticul de Sud a dus la pierderea mai multor vase, iar cele șase rămase s-au întâlnit în strâmtoarea Mozambic înainte de
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
considerat că demersul Portugaliei este o amenințare la adresa monopolului lor și au instigat un atac al musulmanilor și hindușilor asupra antrepozitelor portugheze. Portughezii au suferit mari pierderi și clădirile lor au fost distruse. Cabral s-a răzbunat jefuind și incendiind flota arabă, după care a bombardat orașul ca răspuns la neexplicarea atacului de către conducătorul lui. De la Calicut, expediția s-a deplasat la Kochi, un alt oraș-stat indian, unde Cabral s-a împrietenit cu conducătorul și și-a încărcat vasele cu mirodenii
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
succes la întoarcerea în Portugalia. Extraordinarele profituri obținute din vânzarea mirodeniilor au îmbogățit Coroana Portugheză și au ajutat la întemeierea unui Imperiu Portughez care avea să se întindă din Americi până în Orientul Îndepărtat. Când s-a format apoi o nouă flotă pentru a stabili o prezență puternică în India, Cabral a fost trecut cu vederea, posibil din cauza unui conflict cu Manuel I. Ieșit din grațiile regelui, el a dus o viață retrasă, din care s-au păstrat puține informații. Realizările lui
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
învățat, politicos, prudent, generos, tolerant cu dușmanii, modest, dar și vanitos și prea îngrijorat de ceea ce el considera că impun onoarea și poziția sa. La 15 februarie 1500, Cabral a fost numit "Capităo-mor" (tradus prin căpitan-major, sau comandant) al unei flote ce trebuia să ajungă în India. Pe atunci Coroana Portugheză obișnuia să numească nobili în funcții de comandă militare sau navale, indiferent de experiența sau competența lor profesionale. Era cazul și pentru căpitanii vaselor de sub comanda lui Cabral—majoritatea erau
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
dintre aceștia erau Bartolomeu Dias, Diogo Dias și Nicolau Coelho. Împreună cu ceilalți căpitani, comandau 13 nave și 1.500 de oameni. Din acest contingent, 700 erau soldați, deși majoritatea erau doar oameni de rând fără pregătire sau experiență de luptă. Flota era împărțită în două. Prima parte era formată din nouă "naus" (carăci) și două caravele, și se îndrepta spre Calicut (oraș astăzi denumit Kozhikode) în India cu scopul de a stabili relații comerciale și o fabrică. A doua parte, formată
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
spre Calicut (oraș astăzi denumit Kozhikode) în India cu scopul de a stabili relații comerciale și o fabrică. A doua parte, formată dintr-o "nau" și o caravelă, au ridicat pânzele către portul Sofala din Mozambicul de astăzi. În schimbul conducerii flotei, lui Cabral i s-au dat 10.000 de "cruzados" (o veche monedă portugheză echivalentă cu circa 35 kg de aur) și dreptul de a achiziționa de piper pe cheltuiala lui pentru a o transporta înapoi în Europa. Piperul ar
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
importe 10 lăzi de orice fel de mirodenie, fără taxe. Deși călătoria era extrem de periculoasă, Cabral avea perspectiva de a se îmbogăți dacă se întorcea în Portugalia cu marfa. Mirodeniile erau pe atunci rare în Europa și mult căutate. O flotă anterioară ajunsese în India ocolind Africa. Acea expediție fusese condusă de Vasco da Gama și revenise în Portugalia în 1499. Timp de mai multe devenii Portugalia căutase o rută alternativă către Orient, pentru a ocoli Marea Mediterană aflată sub controlul republicilor
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
un presupus puternic rege creștin cu care s-ar fi putut face o alianță împotriva musulmanilor. În cele din urmă, Coroana Portugaliei căuta să ia parte la comerțul vest-african cu sclavi și aur și la comerțul cu mirodenii din India. Flota aflată sub comanda lui Cabral, care avea 32-33 de ani a plecat din Lisabona la 9 martie 1500 la orele prânzului. Cu o zi înainte, ei fuseseră centrul unei ceremonii de drum-bun compusă dintr-o liturghie și o sărbătoare cu
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
arhipelagul Canarelor. A continuat drumul spre Capul Verde, o colonie portugheză aflată pe coasta Africii de Vest, unde a ajuns la 22 martie. A doua zi, un "nau" comandat de Vasco de Ataíde cu 150 de oameni la bord a dispărut fără urmă. Flota a trecut Ecuatorul la 9 aprilie și s-a la distanță cât mai mare spre vest de continentul african în așa-numita tehnică "volta do mar" („turul mării”). La 21 aprilie au fost văzute alge, ceea ce i-a făcut pe
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
participant la călătoria lui Vasco da Gama în India, să meargă la țărm și să ia legătura cu ei. El a pus piciorul pe uscat și a făcut schimb de daruri cu indigenii. După întoarcerea lui Coelho, Cabral a dus flota la nord, după care a călătorit circa de-a lungul coastei, ancorând la 24 aprilie în ceea ce comandantul a botezat "Porto Seguro" (Portul Sigur). Acel loc era un liman natural, iar Afonso Lopes (pilot al navei amiral) a adus la
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
descoperit "Ilha de Vera Cruz" (Insula Adevăratei Cruci). A doua zi, o navă de provizii comandată fie de Gaspar de Lemos, fie de André Gonçalves (conform diferitelor surse) au revenit în Portugalia să-i dea regelui de veste despre descoperire. Flota și-a reluat drumul în ziua de 2 sau 3 mai 1500 și a navigat de-a lungul coastei de est a Americii de Sud. Cabral a devenit convins că descoperise un întreg continent, nu doar o insulă. Pe la 5 mai, flota
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
Flota și-a reluat drumul în ziua de 2 sau 3 mai 1500 și a navigat de-a lungul coastei de est a Americii de Sud. Cabral a devenit convins că descoperise un întreg continent, nu doar o insulă. Pe la 5 mai, flota s-a îndreptat spre est, către Africa. La 23 sau 24 mai, au dat de o furtună în zona de înaltă presiune atmosferică a Atlanticului de Sud, soldată cu pierderea a patru corăbii. Locul exact al dezastrului nu este cunoscut
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
și grupul lui Cabral s-a îndreptat spre est, dincolo de Capul Bunei Speranțe. Fixându-și poziția și văzând uscatul, s-au îndreptat spre nord și au acostat undeva în arhipelagul Primeiras și Segundas, de lângă estul Africii, la nord de Sofala. Flota principală a rămas în Sofala timp de zece zile pentru reparații. După aceea, expediția s-a îndreptat spre nord și, la 26 mai a ajuns la Kilwa Kisiwani, unde Cabral a avut o tentativă nereușită de a negocia un tratat
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
zece zile pentru reparații. După aceea, expediția s-a îndreptat spre nord și, la 26 mai a ajuns la Kilwa Kisiwani, unde Cabral a avut o tentativă nereușită de a negocia un tratat cu regele de acolo. Din Kilwa Kisiwani, flota s-a îndreptat spre Malindi, unde a ajuns la 2 august. Cabral s-a întâlnit și acolo cu regele, cu care a stabilit relații amicale și a făcut schimb de daruri. Au fost recrutați piloți la Malindi pentru ultima bucată
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
unde a ajuns la 2 august. Cabral s-a întâlnit și acolo cu regele, cu care a stabilit relații amicale și a făcut schimb de daruri. Au fost recrutați piloți la Malindi pentru ultima bucată de drum spre India și flota a ridicat ancora. Au acostat la Anjadip, o insulă frecventată de vase pentru a obține provizii în drum spre Calicut. Aici, corăbiile au fost trase la mal, călăfătuite și vopsite. S-au făcut ultimele pregătiri pentru întâlnirea cu suveranul din
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]